Transferul lui Dănciulescu la CFR Cluj, o şubredă supoziţie

PUNCTUL PE EI
Transferul lui Ionel Dănciulescu la CFR Cluj ar putea fi, pe bună dreptate, o ştire de senzaţie în fotbalul nostru de vacanţă. Despre clujeni s-ar vorbi la superlativ. Adică, după ce s-au folosit de prietenia dinamoviştilor în cucerirea titlului, joacă acum la deposedare prin alunecări irezistibile.

PUNCTUL PE EI
Transferul lui Ionel Dănciulescu la CFR Cluj ar putea fi, pe bună dreptate, o ştire de senzaţie în fotbalul nostru de vacanţă. Despre clujeni s-ar vorbi la superlativ. Adică, după ce s-au folosit de prietenia dinamoviştilor în cucerirea titlului, joacă acum la deposedare prin alunecări irezistibile. O asemenea achiziţie ar vesti pentru clujeni perspective durabile. Cîinii, în schimb, s-ar face de ecarisaj rău de tot. Suporterii n-au uitat parcursul gîfîit al echipei în campionatul abia încheiat. Doar trecerea timpului nu vindecă orgoliul rănit. Sînt aşteptate argumentele unor succese viitoare pentru ca iertarea să prindă contur. Or, cînd un club scoate la mezat cel mai bun jucător al său, cînd golgheterul echipei face obiect de negociere, viitorul se anunţă mai degrabă sumbru decît promiţător.

Transferul lui Dănciulescu la CFR Cluj ar fi, într-adevăr, o ştire de senzaţie. Dar, deocamdată, nu este decît o şubredă supoziţie.  

Interesul celor de la CFR Cluj pentru Ionel Dănciulescu este o realitate indiscutabilă şi nu ţine doar de prezent. Ioan Andone cunoaşte bine marfa şi, în consecinţă, l-a dorit pe dinamovist la Cluj încă de pe vremea cînd în presă nici măcar nu adia zvonul acestui transfer. Motivele care au generat în trecut eşecul tranzacţiei sînt valabile şi în prezent, ele determinîndu-mă să nu cred în minunea materializării supoziţiilor lansate pe piaţă.

Spuneam că propunerea CFR-ului este reală. Dar pentru ca ea să se materializeze ar trebui să beneficieze de răspuns favorabil atît din partea jucătorului, cît şi din partea clubului Dinamo. Dănciulescu este însă ataşat sufleteşte de echipa sa. Nu s-a dat dus din Ştefan cel Mare nici atunci cînd a fost umilit de atitudinea unor troglodiţi care dau vîntul la deal prin club. Încăpăţînarea de a rămîne la Dinamo i-a adus chiar prejudicii, acceptînd un contract cu mult inferior ofertelor făcute din ţară şi din străinătate. Este evident aşadar că, de bună voie, Dănciulescu nu pleacă de la Dinamo. Iar, dacă ar fi forţat, cine să-l forţeze? Conducerea administrativă? Ar fi o variantă. Se spune că în lumea afacerilor banul dictează. În consecinţă, o mare sumă de transfer, capabilă să-i dea pe spate pe conducători, ar rezolva, cel puţin aparent, problema. Dar şi aici am un amendament. Fotbalul nu-i doar o afacere. Are ample implicaţii sociale. Suporterii ard pătimaş pentru echipa lor de suflet. Ei n-ar ierta un gest egal cu trădarea. Iar cei capabil de un asemenea gest şi-ar da singuri foc la valiză.