x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Trenule, mașină mică, când îl mai duci pe Ionică?

0
Autor: Dan Constantin 17 Mar 2021 - 07:30
Trenule, mașină mică, când îl mai duci pe Ionică?


Am trăit câteva decenii sub impulsul tehnologiilor vitezei. Până să ne calce pandemia, gradul de dezvoltare al unei țări era stabilit, sub impulsul concurenței exacerbate, de viteza pe care o ating trenurile, de timpul de deplasare pe care îl asigură autostrăzile. Avioanele  comerciale tindeau să spargă viteza sunetului pentru a purta pasagerii cât mai repede spre destinații transcontinentale. Pe șosele intrau bolizi de fițe care fac suta de kilometri la oră în trei secunde. 

Pandemia a rupt brusc filmul în care viteza nebună împinge dezvoltarea tehnologică. Lumea a descoperit cu uimire că singura metodă de protecție valabilă la COVID este izolarea. Măsurile de blocare a granițelor vizează oprirea vitezei de răspândire a virusului. Ne-am întors la metodele de combatere a molimei folosite acum sute de ani, când izbucneau epidemiile de ciumă și holeră. Ziduri înalte în spatele cărora oamenii sănătoși se separau de focarele infectate erau „tratamentul” universal. Ne-am trezit brusc într-un tunel al timpului și descoperim că progresul nu mai este acum măsurat de viteza de deplasare a oamenilor, ci de reducerea vitezei de răspândire a virusului. Indicatorii de contaminare sunt priviți cu spaimă atunci când urcă și dau speranțe când dinamica este negativă.

Noua realitate a izolării a pus la sol flotele companiilor aeriene, trenurile de mare viteză circulă goale sau sunt trecute pe liniile moarte. Competițiile din formula 1 se desfășoară în anonimat, bolizii de sute de mii de euro stau în garaje. Bicicleta și trotineta sunt noile fițe. Chiar și mersul pe jos, restricționat, trebuie justificat dacă „ieși” din orar.

 Lecțiile pandemiei arată că multe criterii de evaluare a progresului se schimbă rapid, că multe dintre ambițiile noastre sunt deșarte și multe investiții devin inutile. Nevoia de mișcare se setează acum în alți parametri. Viteza  transpunerii în fabricație a vaccinurilor și viteza de vaccinare a populației sunt la pachet cu metoda eficientă de protecție anticiumă – izolarea. Celebra melodie a Mariei Tănase, lansată în perioada interbelică, poate să fie un refren ușor parafrazat și al timpurilor pandemice: Trenule, mașină mică, când îl mai duci pe Ionică? Este acum o întrebare fără răspuns.


Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de