Tabaciti de ticalosia politica si obisnuiti sa fim considerati, uneori cu indreptatire, prosti, daca nu chiar idioti, cativa dintre noi am trecut, vineri seara, peste cea mai nerusinata minciuna auzita vreodata de la inaltimea Parlamentului. N-am mintit niciodata, n-am mintit in viata mea, a rostit apasat, lasand spatiu intre vorbe, Traian Basescu. Niciodata n-am mintit a spus, fara sa clipeasca, cel mai mare mincinos al istoriei nationale. Eu, Basescu, nu mint. Tu, Traian Basescu, minti. Minti mereu, minti din vocatie, minti din obisnuinta, minti pentru ca asa ai invatat sa traiesti, sa parvii, sa te imbogatesti. Minciuna face parte din structura ta politica iar armamentul de care nu te desparti niciodata e minciuna.
Asa cum am intuit si am scris, presedintele, acum suspendat, Traian Basescu nu va raspunde niciunei acuze. Intrebarile puse intr-un rechizitoriu care conducea la suspendare au ramas, toate, in aer. Va ataca, opinam eu. Cum ar putea acoperi adevarul ca a calarit Constitutia, ca si-a subordonat Justitia, ca a condus, ca presedinte al Republicii, direct, nemijlocit, un partid construit din sclavi remunerati? Ce sa spuna? Va spune ca iubeste poporul, ca n-am ajuns ca Grecia (acolo unde pensia minima e de 800 de euro) si am invins, gratie lui, criza. A spus ca n-a vrut sa taie din vietile amaratilor, dar a facut-o din dragoste, apasand cutitul pana la sange. A spus...
Dar cea mai lata nerusinare e ca el, omul Basescu, n-a mintit niciodata. E ca un testament. Un om care a mintit toata viata isi posteaza pe monumentul funerar, construit cu anticipatie, juramantul ca n-a gustat niciodata din jumara minciunii. Stiu – inutil sa le insir aici – zeci de minciuni dovedite ale lui Traian Basescu. Fireste, unii isi pot ingadui luxul de a le uita. Eu nu. Fiindca minciunile lui au sapat adanc in carnea si fiinta poporului din care fac parte.
L-am vazut pe Traian Basescu fugind las de sub tirul lui Crin Antonescu, cel care a produs, eroic, as zice, pentru meleagurile cariate moral unde ne ducem zilele, angajamentul de a se retrage din viata politica si publica, de la varf, de la varful varfurilor, daca poporul, orbit si pacalit din nou, isi relegitimeaza calaul. L-am vazut fugind las cand arma cuvantului ochea corect si fara ingaduinta. Asa a facut si la cuvantul argumentat si apasat al tanarului Sova, pe care-l stiu de cand era copil. Asa a procedat, fugind, cand a vorbit Tariceanu. Basescu nu suporta sa i se spuna adevarul care-l arata si deseneaza cum e – las, tradandu-si adesea prietenii si intotdeauna tara. Stiu, sunt romani care-l cred si cand ii minte in fata si-l vor vota chiar daca grumazul lor e pe esafod, sub ghilotina Basescu. Stiu ca argatii lui, posesori ai unor averi de sorginte penala, nu-l cred, dar se hranesc, asemeni viermilor, din semicadavrul lui fiindca el, cat e, le asigura protectie.
Crin Antonescu, cel care-ti va lua locul, spui ca vrea sa puna mana pe Justitie, fiindca se teme de ea. Nu, Basescule. Toti stim ca tu ai a te teme de Justitie, fiindca ai furat mult, enorm, neintrerupt. Si ai tai care-ti vor acompania ultimul demers al prostirii, au a se teme de Justitie. Ati furat enorm iar banii trebuie sa se intoarca la popor.