Un abuz incalificabil al DNA

Scopul acţiunii DNA nu l-a constituit aflarea adevărului în cazul tranzacţiei cu terenuri de la Băneasa, ci băgarea la zdup pentru 24 de ore a lui Gabriel Popoviciu şi a celor doi şefi de servicii

La finele săptămânii trecute, România a fost lovită năprasnic de o nouă isterie me­diatică: scandalul Gabriel Popoviciu. Din câte se ştie, puternicul om de afaceri a fost reţinut de procurorii DNA, mai pu­ţin de ţuluşii lui Traian Băsescu, împreu­nă cu fostul şef al DGPI, pentru 24 de ore, cu propunere de arestare preventivă îna­in­tată instanţei, respinsă însă de aceasta. Scandalul nu s-a abătut cu o iotă de la le­gi­le nescrise ale isteriei mediatice într-o ţară ca România: o suburbie veselă a Euro­pei. Fătuci jilave de emoţie transmit în direct talk-show-uri cu moderatori pe cât de mândri că apar la televizor, pe atât de analfabeţi, reacţii mai mult sau mai puţin sigure ale politicienilor.

Am citit toate articolele şi am urmărit multe emisiuni dedicate afacerii. Mi-am dat seama cu acest prilej că presa noastră n-are nici o legătură cu misiunea sa fundamentală: aceea de câine de pază a d­e­mo­­craţiei. S-a scris şi s-a vorbit la ne­sfâr­şit despre relaţia dintre întâlnirile lui Cor­nel Şerban, Petru  Pitcovici, Gabriel Po­poviciu cu denunţătorul Ion Motoc, despre numele invocate de aceştia în tai­fa­surile lor, despre convorbirile telefonice ale consulului nostru la Milano cu şe­ful DGPI. Afirmaţii ale celor implicaţi în afacere despre politicieni precum Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu au fost îndelung mediatizate şi, lucru extrem de grav, tratate ca adevăruri, când, de fapt, ele nu sunt decât vorbele unor persoane despre alte persoane. Nimeni n-a abordat însă faptul cel mai important din acest scandal, singurul care conta pentru o pre­să care se pretinde a fi apărătoarea drepturilor cetăţenilor împotriva abuzurilor autorităţilor: reţinerea pentru 24 de ore a lui Cornel Şerban, Petru Pitcovici, Gabriel Popoviciu, Nicolae Alecu.

Nu-i cunosc pe Cornel Şerban, Petru Pitcovici, Nicolae Alecu.  Nu-l cunosc pe Gabriel Popoviciu. Cei pe care i-am întrebat mi-au făcut un portret înfricoşător: arogant cu toţi (inclusiv cu jurnaliştii), om de afaceri fără scrupule. Au fost de acord însă cu mine că ar trebui să-i dăm un calificativ, dacă nu bun, măcar de trecere, pentru bunul-simţ de a nu-şi etala, cum fac mai toţi guşterii tranziţiei, bogă­ţia. Indiferent de ce-a făcut şi ce-a dres Ga­briel Popoviciu într-un stat de drept, fie el şi colonie a Vestului, cu un şef de stat căruia îi tremură bărbia de emoţie când dă cu privirea de mai-marii Europei, el e înainte de toate un cetăţean. Şi, într-o ţară care se pretinde democratică, orice cetăţean, indiferent de locul său pe scara socială, trebuie să beneficieze de unul din­tre drepturile fundamentale ale omului: dreptul la libertate. Gabriel Popoviciu, Cornel Şerban, Petru Pitcovici, Nicolae Alecu au fost închişi 24 de ore printr-o ordonanţă de reţinere emisă de DNA. Du­pă aceea, procurorii au înaintat Curţii de Apel propunerea de arestare preventivă.  De ce au fost privaţi de libertate cei patru cetăţeni ai României despre care se spune că ar fi membră a Uniunii Europene?

Presa a reprodus fragmente importan­te din Motivaţia Curţii de Apel Bucureşti la decizia de eliberare a celor trei. Dacă ar fi fost, într-adevăr, câine de pază a demo­cra­ţiei, presa noastră ar fi trebuit să se oprească asupra pasajului care dezvăluie motivarea reţinerii inculpaţilor de către DNA. Ar fi constatat cu acest prilej că privarea de libertate a celor patru cetăţeni ai statului nostru de drept a fost motivată prin trimiterea la articolul 148, litera f din Codul de Procedură Penală. Potrivit acestui articol 148, litera f, reţinerea pentru 24 de ore se decide când există probe că lă­sa­rea în libertate a inculpatului pre­zin­tă un pericol concret pentru ordinea publi­că.

Cum adică? Unul dintre cei mai mari oameni de afaceri din România, rectorul unui institut de învăţământ superior, şeful unui serviciu secret şi şeful diviziei de Operaţiuni din DGA, lăsaţi în libertate, ar putea fi un pericol pentru ordinea pu­bli­că! Altfel spus, ar putea să omoare, să jefuiască, să violeze. Şi asta în condiţiile în care respectivii sunt acuzaţi într-un do­sar vizând o afacere de corupţie. Păi pe un asemenea temei ar putea fi arestaţi imediat toţi cei care fac obiectul unei ur­măriri penale din partea DNA: de la Adrian Năstase la Gigi Becali. Tot articolul 148, litera f, a fost invocat şi în propunerea de arestare preventivă. Curtea de Apel a res­pins cererea DNA. Era de aşteptat. Pentru că doar un idiot putea lua în serios argumentul DNA cu pericolul pentru ordinea publică. Au fost idioţi procurorii DNA când au cerut arestarea preventivă a celor trei? Nu. Au fost nemernici. Ei ştiau că orice Justiţie care se respectă cât de cât nu le va lua în serios argumentul.

De ce au făcut-o? Pentru a avea o justificare a incalificabilului abuz comis prin reţinerea inculpaţilor. Scopul acţiunii DNA nu l-a constituit aflarea adevărului în cazul tranzacţiei cu terenuri de la Băneasa, ci băgarea la zdup pentru 24 de ore a lui Gabriel Popoviciu şi a celor doi şefi de servicii. De-abia când vom vedea ce s-a urmărit prin incalificabila umilire a celor trei vom afla şi cine e autorul uriaşei diversiuni din aceste zile.