Un fleac

Pe unul il cheama Darlea, pe altul, Durlea. Dar care e Darlea si care Durlea, n-o sa fiu sigur niciodata. Candva, am fost.

Pe unul il cheama Darlea, pe altul, Durlea. Dar care e Darlea si care Durlea, n-o sa fiu sigur niciodata. Candva, am fost.
Dar stiti cum e: te intrebi la un moment dat daca e Darlea, ala cu a, sau Durlea, ala cu u, si gata, pe urma te intrebi vesnic. Devii o nesfarsita intrebare. Samanta indoielii asta e si asa creste.

Am stiut cine-i Darlea si la ce-mi trebuia relatia cu el, pana ce, din greseala, l-am invitat la o onomastica pe Durlea. Crezand ca-l chemasem ca sa ne cunoastem mai bine, numitul Durlea nu m-a slabit toata seara cu complimentele. Apoi, zile de-a randul mi-a telefonat sa-mi multumeasca si sa ma asigure - in felul in care-i vorbesti unuia care iti merita confidentele - ca, desi ii displac profund petrecerile, va organiza totusi una in cinstea mea. Trebuia doar sa am nitica rabdare, ca sa inventeze ocazia, deoarece n-ar fi de acord nevasta-sa. "Ma intelegi - mi s-a destainuit la al optulea telefon Durlea - , daca tot o oblig sa-mi faca placinte si fripturi, trebuie sa-i prezint si un motiv plauzibil. Doar n-o sa-i spun: Draga, detest in continuare sindrofiile, insa am un amic si pentru el, uite, imi calc pe suflet!"

Acum aveam doi, in sensul ca si Darlea imi telefona tot atat de des ca Durlea ca sa-mi declare ca n-a uitat nici o clipa de banii pe care mi-i datora. Si ca ziua cand avea sa mi-i inapoieze era aproape. Multi oameni sunt ca Darlea. Nu-si platesc niciodata datoriile, insa iti povestesc, de cate ori te intalnesc, cum o sa si le achite curand. Si astfel, prin simplul fapt ca vorbesc tot timpul de un lucru, sunt convinsi ca altii mai corecti decat ei nu gasesti.

Prin urmare, nu numai ca Darlea si Durlea au nume asemanatoare, dar si felul lor de a ma innebuni e cam acelasi. Cand o treaba se incurca pana in punctul in care nu mai stii care-i treaba, ai prefera ca ea sa nu fi existat. De ce, raspunsul e simplu. Dovada ca scriu "sa fi existat" si "sa fi existut". Iar cand starui sa ma intreb cum e corect, mi se impleticeste mintea rau de tot si scriu "sa fi existit" si "sa fi existot". Psihiatrii numesc acest tip de degradare a discernamantului "prosteala minora-progresiva". Poate nu toti psihiatrii, ci numai prietenul meu, medicul Gheorghe G. Gheorghe-Gheorghieni, care e convins ca nu exista oameni complet sanatosi la cap, ci numai ticniti, indelung netratati, o omenire suferind de manii si sindroame carora nu li s-a gasit inca un nume. Din care cauza are la indemana un nume de boala pana si pentru numele sau. Ei bine, Gheorghe G. Gheorghe-Gheorghieni mi-a explicat ca suferintele psihicului prezinta, fata de o buba sau bunaoara de o constipatie, avantajul ca te fac sa te gandesti mai departe. Si sa tragi un profit din orice nenorocire. "Spune-le la amandoi Darlea", mi-a recomandat doctorul. O saptamana m-am tot tinut sa-i sun, iar cand le-am telefonat am uitat ce nume imi zisese doctorul sa le dau: Dirlea sau Dorlea?

Povestea, bineinteles, e un fleac. Am scris-o fiindca am citit undeva ca 80% din toate cate ni se intampla sunt fleacuri, 15% chestii cu valoare discutabila si numai 5% lucruri cu adevarat importante. Singurul fapt care ma consoleaza, afland ce lipsite de insemnatate imi sunt zilele, e ca fleacurile mele sunt totusi mai interesante decat fleacurile celorlalti.