Un politician fără scrupule

Ne surprinde în schimb rapiditatea cu care a lucrat Călin Popescu Tăriceanu.

Luni după-amiază, deşi sîmbătă şi duminică a fost week-end, noul ministru era nu numai desemnat, dar şi aprobat de preşedinte.

În alte împrejurări asemănătoare, desemnarea unui nou demnitar ar fi întîrziat. În cazul de la Externe, în doi timpi şi trei mişcări, premierul a găsit succesorul, l-a verificat şi l-a desemnat, iar preşedintele, fără nici cea mai mică ezitare, i-a dat binecuvîntarea. Iuţeala cu care a procedat Traian Băsescu nu ne surprinde. Ne amintim astfel că la reuniunea anuală cu diplomaţii de la 3 septembrie 2007, domnul preşedinte, aflat la prezidiu, a ţinut să dea un exemplu din motive didactice. Drept pentru care, procedînd precum majurii cu domnia-sa pe vremea cînd urma Şcoala Militară, a strigat scurt: Comănescule! Astfel, apelatul, nimeni altul decît domnul Lazăr Comănescu de acum, om bătrîn, încărunţit în diplomaţie, în loc să se mire măcar că nu mai e domnul ambasador Lazăr Comănescu, ci pur şi simplu Comănescu din flancul drept al plutonului, a sărit în sus, a bătut călcîiele şi a schiţat cu întreaga-i personalitate: Prezent, să trăiţi! Un asemenea demnitar corespunde pe deplin viziunii prezidenţiale despre lume şi viaţă. România e un vas (cam ca Titanicul) pe a cărui punte stă Căpitanul Absolut, Traian Băsescu. Din acest punct de vedere, Lazăr Comănescu e bună prefaţă la viitorii miniştri ai guvernului PD-L. Toţi, în frunte cu primul-ministru – mai mult ca sigur Theodor Stolojan –, vor lua poziţie de drepţi cînd dinspre Cotroceni va veni adiere că Măria Sa s-a sculat.

Ne surprinde în schimb rapiditatea cu care a lucrat Călin Popescu Tăriceanu. Nici n-a apucat să-şi anunţe demisia Adrian Cioroianu, că premierul i-a şi găsit un înlocuitor. Sigur, binevoitori fiind, noi sîntem gata să credem că de vineri seară Călin Popescu Tăriceanu n-a pus geană pe geană – vorba rapsodului – la gîndul că nu găseşte înlocuitor pentru Adrian Cioroianu. Alţii însă, mai puţin binevoitori, ar fi gata să tragă concluzia că Lazăr Comănescu era desemnat cu mult înainte ca Adrian Cioroianu să-şi dea demisia, dacă nu chiar de la 3 aprilie 2008, cînd s-a aprins cazul Crulic. Iar subsemnatul, plecînd urechea la aceşti răuvoitori, îşi aminteşte de o mărturisire surprinzătoare, făcută cu ceva timp în urmă la o emisiune Zig-Zag de pe Antena 3 de Viorel Cataramă. Fost coleg şi mai ales prieten al lui Călin Popescu Tăriceanu, Viorel Cataramă ţinea să ne avertizeze că, sub înfăţişarea sa de lord plictisit de politica dîmboviţeană, domnul premier ascunde un politician rapace, fără scrupule, gata să sacrifice orice în bătălia pentru a ajunge şi a rămîne la putere. La vremea respectivă n-am dat prea mare atenţie dezvăluirii. Au venit apoi loviturile abile, administrate nu numai lui Traian Băsescu, dar şi colegilor de partid: Ludovic Orban, Norica Nicolai. Au venit tragerile pe sfoară ale celor din PSD, şulfe într-ale politicii, dar duşi de nas de Călin Popescu Tăriceanu prin excelenta comedie a pericolului întruchipat de Traian Băsescu.

Naivul Adrian Cioroianu îl va fi crezut cînd i-a zis, negru de supărare, că afacerea Crulic loveşte în Guvern, în PNL şi că ar trebui găsită o soluţie pentru a rezolva problema. Cum l-a crezut însă şi Traian Băsescu.

Şi dacă însuşi Traian Băsescu a fost tras pe sfoară de aparent moliceanul Tăriceanu, cum să nu se lase înşelat Adrian Cioroianu?