Un spectacol ratat

Producatorul a propus cindva o productie voioasa, de familie, pe placul tuturor. Din motive diverse, rezultatul a fost un horror cu monstri care inghit autostrazi si blocheaza iesirile spre Europa.

Acum, cînd americanii tocmai ne propun "Mumia 3", există zvonuri pe piaţa cinematografică de la noi care vorbesc despre un proiect similar românesc. Ar urma să se numească "Alianţa DA se întoarce" şi nu e încă suficient de clar dacă am avea de a face cu o continuare ("sequel") sau cu un remake (adaptarea aceluiaşi scenariu). Continuare a ce?, ar şuşoti cîrcotaşii, plecînd de la ideea că nu poţi continua o linie frîntă demult. Ce sens ar avea remakeul dacă sfîrşitul poveştii e acelaşi?, ar bodogăni alţi cinefili, convinşi de faptul că nu poţi plînge de două ori la aceeaşi dramă.

Toate astea rămîn pînă la urmă probleme ale producătorilor. Să ne amintim însă cu acest prilej datele de bază ale scenariului iniţial.
Traian, căpitan curajos de cursă lungă, ţine mult la Teo, dar viaţa, boala sau şantajele baronilor (nu e clar) îi despart. Traian plînge o dată cu spectatorii, dar se consolează două scene mai tîrziu în braţele lui Călin, un biker uns cu toate uleiurile de motor. Relaţia celor doi pare ideală pînă cînd în joc apare Monica, o codană care îl convinge pe Traian că e trădat de o relaţie mai veche a lui Călin cu Dinu. Căpitanul vrea să-l pună la încercare pe Călin şi îi cere să renunţe la orice viaţă publică pentru ca să se dedice numai prieteniei lor. Călin refuză să demisioneze. Furios, Traian o pune pe Monica să apeleze la serviciile demonicului Daniel, un morar care începe să-l toace mărunt pe Călin.

În paralel, Traian începe o nouă viaţă cu Emil şi cu Teo, care revine la fel de misterios cum a plecat. Urmează scene pastorale în care Traian şi Călin străbat peisajele ţării, suduindu-se. (Filmul, de altfel, nu e recomandat minorilor, din motive de limbaj şi nuditate bugetară. Nici majorii nu s-au înghesuit la el într-o proporţie mai mare de 49%).

Dar viaţa nu mai e cum a fost. Filmul se termină cu scene care amintesc de Stăpînul Inelelor într-o versiune dacică. Traian străbate văi acoperite de ape revărsate pe care încearcă în van să calce apăsat. Se gîndeşte iar la Călin şi la frăţia de altădată şi îşi jură să nu-l mai înjure. În van. Ultima scenă îl găseşte lîngă profilul bizar de pe Vîrful Omu, scrîşnind din dinţi: "Imbecilii!"

Întrebarea mea ca spectator e una simplă. De ce s-ar mai continua un film fără succes la public? Producătorul a propus cîndva o producţie voioasă, de familie, pe placul tuturor. Din motive diverse, rezultatul a fost un horror cu monştri care înghit autostrăzi şi blochează ieşirile spre Europa. Ce-i drept, publicul ţintă a fost atins, însă mortal. Viaţa merge înainte şi milioanele de figuranţi folosiţi în acest film şi-ar dori de la ea ceva mai mult.