Vechea puscarie revine

Nu vreau sa plictisesc cititorul, in aceste articole, cu nemultumiri personale. Asa ca imi inghit relatarea nenumaratelor umilinte pe care le-am suferit, in ultimii cincisprezece ani, la traversarea frontierelor catre Europa si prin Europa. La cate cozi am stat, cat am alergat dupa cazier, apostile si supralegalizari de acte pentru vize, cum am fost oprit si controlat ca un infractor cand treceam dintr-o tara in alta numai pentru ca aveam pasaport romanesc... Pare-se ca doar intr-o bucata de hartie (chiar daca pe ea scrie "Declaratia drepturilor omului") orice om are dreptul sa calatoreasca liber si sa se aseze liber unde doreste. In realitate, sovinismul este inca prezent in aceasta lume impovarata de istorie, iar noi, una dintre cele mai incarcate cu clisee negative natiuni din lume, il simtim teribil pe propria piele. Stiu, multi romani au jefuit si-au cersit in Europa, au dormit sub poduri si-au lucrat la negru. Dar, daca lumea democratica ar trebui sa ne invete macar un lucru, acesta ar fi ca nu exista vina colectiva. Eu nu merg in lume nici ca sa fur, nici ca sa cersesc. De ce sa sufar umilinte si sa fiu suspectat?

De ce e nevoie ca, la iesirea din tara, romanii sa "dovedeasca" faptul ca au din ce trai in strainatate, desi vizele au fost desfiintate si circulatia libera le-a fost garantata? Ce cetatean american, belgian sau austriac trebuie sa faca aceasta dovada? Cine are dreptul moral sa mi se uite in portofel ca sa vada daca am din ce trai? Oameni buni, la acest lucru nu se poate aduce nici o justificare. E un fapt profund umilitor, ca si cand ti s-ar cere sa te dezbraci in pielea goala cand treci frontiera. Daca ne-am cunoaste drepturile, ar trebui sa protestam ca indivizi si ca natiune. Mai mult: de ce trebuie sa arat ca am bilet de intoarcere? Cui ii pasa cat am eu de gand sa raman in lume ca turist? Sunt un paria? Sunt un caine raios? Se pare ca asta sunt.

Deci: arat la granita ca am bani ca sa traiesc unde ma duc. Arat ca am si de gand sa ma-ntorc. Daca n-am bani, trebuie sa arat o invitatie din partea unui cetatean strain (adica a unui om adevarat, nu a unui derbedeu ca mine) ca este dispus sa ma tina. Stiti ce-nseamna asta? Insul respectiv trebuie sa mearga la politie sau la notariat si sa legalizeze invitatia. Asta il costa. Invitatia e trimisa prin posta rapida, care costa. Ajunsa in Romania, ea e din nou legalizata la notariat, ceea ce costa timp, nervi si bani. La granita, invitatia asta e o umilinta in plus, mai usturatoare decat cea cu banii: ce sunt eu, un copil, un intretinut, un ins sub tutela? De ce naiba, oameni buni, imi trebuie asa ceva? Sunt un om liber si demn. Vizele au fost desfiintate. Inchisoarea comunista a disparut. De ce nu pot sa circul liber ca turist sau ca orice altceva, oameni buni? Oare am innebunit cu totii?

Calific drept fasciste, discriminatoare, umilitoare pentru poporul roman si pentru fiecare cetatean in parte noile prevederi ale regulamentului de iesire din tara. Nici un fel de considerent practic nu poate justifica niste excese si ingradiri demne de regimurile totalitare. Faptul ca ele au fost impuse, cerute sau doar sugerate de forurile europene nu le fac mai putin odioase. Personal, cred ca Europa nu are nevoie de un stat primit de mila si de cetateni de mana a doua, ci de parteneri pe care sa-i poata respecta in orice privinta. Cat despre forurile romanesti raspunzatoare de aceasta lege, nu pot decat sa observ obedienta lor, lipsa lor de coloana vertebrala in fata partenerilor occidentali. Adoptarea unor standarde europene si sincronizarea legislatiilor e una, si e demna de lauda. Trebuie sa avem institutii europene si un mod de gandire civilizat, european. Sunt eu insumi un prooccidental convins. Dar nu cred ca e cazul sa adoptam fara discutie (ba mai punand si de la noi, din exces de zel) masuri care lezeaza in mod direct si cinic onoarea cetatenilor nostri. Nu vom intra mai usor in Europa tutelati de cate un european milos sau aratandu-ne portofelele la control. Sau, daca vom intra, asa vom ramane: umili, intr-un coltisor, cu un zambet slugarnic pe fata...

Supun atentiei domnului ministru de Externe (pe care-l stiu drept un om inteligent si cu discernamant) situatia deplorabila de la granitele Romaniei, intoarcerea din drum a mii de cetateni, stoparea - ca in vremurile de trista amintire - a liberei circulatii a romanilor in lume. Caci oprirea fiecaruia dintre acesti oameni nu se reduce doar la faptul in sine, ci are drept consecinta oprirea circulatiei marfurilor, a ideilor, a tehnologiilor, a valorilor, a tot ceea ce este romanesc si, pana la urma, omenesc. E o revenire neasteptata si tarzie a vechii puscarii in care ne-am trait jumatate din viata.