Viaţa ca o loterie

Când se aştepta lumea mai puţin, adică în mijloc de iunie, a venit vara! Incredibil! Mai mult decât atât, a venit canicula! Codurile de avertizare pentru furtuni şi descărcări electrice s-au transformat în coduri de avertizare pentru disconfort termic. Galbenă, portocalie – roşie, din fericire, deocamdată nu! –, de orice culoare ar fi atenţionarea, dacă nu acoperă şi judeţul în care domiciliezi sau din care urmăreşti cea mai bună emisiune de previziuni meteorologice, aproape că te poţi considera anulat de pe hartă, de pe lista cu cetăţeni responsabili care merită să fie preveniţi, ca să-şi poată construi un plan coerent de apărare. Nu eşti sub cod de avertizare, nu exişti! Cel puţin, nu şi în lumea Breaking News-ului şi a ştirilor de pagina întâi.
Dar chiar şi aşa, în lumea evenimentelor neaşteptate, în care vara vine… vara, oricât ne-ar fi de greu să luăm realităţile ca atare şi să ne vedem de treabă, viaţa merge înainte. Şi, totuşi, puţine activităţi îl scot pe om din casă, mai ales în zilele libere de Rusalii, în care se presupune că fiecare trebuie să se bucure de liniştea sărbătorii. Puţine activităţi, da. Biletul la loto, de exemplu. Înghesuială mare la casele de bilete în ultima zi de joc, unde cei mai mulţi dintre noi merg să caute norocul, să-l prindă de mână şi să nu-i mai dea drumul decât după ce viitorul începe să nu mai semene a coşmar. Bătrâni cu bastonul încins de căldură, bătrânele cu pălării deschise la culoare, tineri îmbrăcaţi sumar, ca să nu sufere prea mult din cauza celor peste 30 de grade celsius, persoane publice sau oameni de rând, mulţi ies din casă, în duminica împodobită sau nu cu cod galben, ca să ghicească 6 numere din 49 sau măcar ca să aibă conştiinţa împăcată că şi-au încercat, şi de această dată, şansa. În fond, ce-i rău în asta? Într-o societate în care pensiile nu au prea mari şanse să devină în curând decente, într-o lume în care rata şomajului e singura care creşte constant, într-o realitate care seamănă ea însăşi cu o biată loterie, de ce să nu recurgem la toate soluţiile pentru a schimba ceva?
Viaţa ca o loterie sau loteria ca o viaţă. Aşa am ajuns. Biografiile noastre semănă, tot mai mult, cu un regulament de ordine interioară. Doar că, fără să dramatizăm, e cazul să recunoaştem că, pentru cei mai mulţi dintre noi, numerele câştigătoare – pe diverse planuri – sunt întotdeauna la alţii, la oameni pe care, de multe ori, n-avem nici măcar puterea să-i antipatizăm. Şi, atunci, la final de zi caniculară în care n-am avut noroc nici la joc, nici în dragoste şi nici pe calea profesională, ce rămâne de făcut pe ordinea de zi?  Mai nimic… Poate doar să învăţăm din nou să pierdem şi, eventual, să pornim urgent televizorul ca să vedem ce ne mai rezervă vremea, de mâine încolo. Suntem sau nu sub cod de avertizare? Existăm sau nu pe hartă?