Femeia care a cucerit toată planeta n-a fost nici Elena, cea care a iscat sângerosul război troian, nici Ioana d’Arc, cu fascinaţia ei asupra armatei franceze, nici Eva, cu începuturile lumii în jurul atractivităţii ei, a şarpelui şi mărului, ei bine, femeia care i-a fermecat pe toţi, bărbaţi şi femei, bunici şi nepoţi, a fost şi este Gioconda pictată genial de Leonardo da Vinci. Nici prea senzuală, nici prea frumoasă, Mona Lisa fascinează mulţimile cu un zâmbet tainic, abia mijit, un zâmbet veritabil cufăr cu mistere, un zâmbet care se vede altfel din unghiuri diferite în Muzeul Luvru. S-au înghesuit specialişti din diverse ramuri de ştiinţă să descifreze zâmbetul, de peste 500 de ani emit ipoteze care mai de care mai fanteziste explicând motivele pentru care Gioconda zâmbea atât de subtil şi misterios. Cea mai nouă teorie lansată de nişte profesori americani sună cam aşa: Mona Lisa zâmbea în acest fel fiindcă suferea de hipotiroidism, adică glanda tiroidă a Giocondei secreta prea puţin hormoni. Îşi argumentează teoria cei doi specialişti prin faptul că pielea Giocondei este gălbuie, că firul de păr e subţire, avea început de chelie, nu i se conturau sprâncenele, avea gâtul mai gros. Întrebat de mine, marele profesor de endocrinologie Daniel Grigorie, manager al Institutului C. Parhon, nu crede în această supoziţie; figura hipotiroidienilor are ceva dezagreabil în ea, sunt buhăiţi, cu alură de somnoroşi şi lenţi în acţiune, deci în această variantă se bat câmpii. Şi alte ipoteze au forţat graniţa ridicolului. Nişte specialişti susţineau că Gioconda zâmbeşte nedescifrabil fiindcă o chinuie o durere de măsele. Alţii lansau varianta că zâmbetul ei enigmatic are la bază secretul că e gravidă. Eronat, soţul ei, bogatul comerciant din Florenţa care a plătit portretul, alesese acest moment după ce nevasta Gioconda abia născuse. Unii susţin că Mona Lisa este de fapt jumătate femeie, jumătate bărbat, că zâmbetul ei sugerează un amestec de hormoni, bărbăteşti şi femeieşti. Unii zic cum că Gioconda este de fapt autoportretul lui Leonardo da Vinci, ba chiar portretul iubitului genialului Da Vinci. Genialitatea lui Leonardo da Vinci, pictor, sculptor, arhitect, inventator, mecanic, anatomist, scriitor, este explicată chiar prin faptul că Da Vinci era extraterestru. O sumedenie de ciudăţenii apăreau la Leonardo, scria cu o mână în timp ce cu cealaltă mână picta în sens invers, era vegetarian din milă de animale, scria invers, ca să nu-i fie furate invenţiile, a pictat cu vopsele bazate pe uleiuri, nu pe apă, astfel că tablourile se cojeau, se deterioreau, s-a stricat şi Cina cea de Taină. Culmea, fiind contemporani, genialii Leonardo da Vinci şi Michelangelo se urau de moarte, insultându-se tot timpul.