Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Suntem împărţiţi în două tabere. Strângem pumnii, scrâşnim din dinţi şi ne apărăm opiniile... mai ceva decât o făceam la începutul anilor '90. Luăm totul personal şi nu discutăm politică decât pentru a ne confirma impresiile.
Dacă ai votat cu Geoană, eşti calificat drept "pămpălău". Dacă l-ai preferat pe Băsescu, eşti un orb care nu-şi dă seama că ne îndreptăm către dictatură. Facem politică cu aceeaşi voluptate cu care acum 20 de ani discutam şi argumentam, la coadă la pâine, că apa este otrăvită. Oare este normal? Cei 20 de ani despre care vorbea Brucan sunt pe cale să se epuizeze şi mulţi dintre noi au sentimentul că se află încă la început. În campania electorală care a trecut, politicienii s-au întrecut în promisiuni. Promisiuni deşănţate combinate din când în când, pentru a spori iluzia optică, cu doze de "cine verite" din categoria "ne aşteaptă un drum greu". "Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară." Un citat de aproape 50 de ani, din John F. Kennedy. Un citat capitalist, pentru o lume care nu a cunoscut comunismul decât la televizor. O frază care nu ar mai merge astăzi, în România. Din păcate noi nu avem un JFK care să vină şi să ne spună: "Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru voi".
