Ce vrăji a mai făcut Sabrina

Pictează, vrea să cânte, iubeşte televiziunea şi nu e "fata lu’ tata"

Credit: TVR 2

•  De la tatăl tău, producătorul Dan Manoliu, ai luat "microbul" televiziunii?

Într-adevăr, tata este cel care m-a adus şi m-a folosit prima dată într-o producţie TVR, dar de rămas am rămas pentru că mi-a plăcut. Prima dată am venit în TVR la vârsta de trei ani. Atunci tatăl meu m-a filmat pentru imaginea unui festival de muzică. Apoi a urmat prima emisiune, "Casa păpuşilor". I-au succedat o grămadă de proiecte în TVR cu tata sau cu alţi producători.
 

•  Ai simţit vreodată că eşti privită ca "fata lu’ tata" de către colegi?

O dată?! Am simţit de foarte multe ori şi chiar am auzit că lumea spune lucrul acesta. Sunt foarte mulţi care au susţinut şi o parte care încă mai susţin că sunt "fata lui tata". La început, sincer, mă enerva această etichetă, dar mi-am văzut de treaba mea şi am lăsat lumea să vorbească. După ce au stat de vorbă cu mine, mulţi au înţeles că greşesc şi că merit locul pe care-l am. Ce nu ştie lumea e faptul că dacă nu eşti bun, nu te ţine nimeni. Nici măcar în TVR. Tatăl meu nu e Dumnezeu, ci angajat al SRTV. Sunt multe persoane care nu mă plac şi care abia aşteaptă o greşeală pentru a mă putea scoate, dar nu le dau satisfacţia asta. Faptul că am fost într-o producţie pe un alt post de televiziune  (a jucat în "Secretul Mariei" – Antena 1) eu cred că spune multe despre mine. Tatăl meu nu este preşedintele României ca să aibă atâta influenţă peste tot.
 

•   Emisiunea "Maniacii" nu te prea ajută să scapi de imaginea de puştoaică, aşa cum spui că ai vrea să se întâmple. Ţi-ai dori să prezinţi o emisiune ceva mai sobră într-o bună zi?

Momentan cred că acest gen de emisiune chiar mă lasă să fiu cum vreau. Sunt o persoană foarte veselă şi agitată, dar când e vorba de emisiune sunt mai calmă, mai calculată. Nu mă prefac, doar că nu vreau să dau în penibil şi limita e foarte uşor de trecut. Poate peste câţiva ani voi vrea altceva, dar nu ştiu ce voi face.
 

•   Eşti pasionată de pictură. Cine mai pictează în familia ta?

Sunt pasionată şi am şi terminat Liceul de arte plastice "Nicolae Tonitza". Pasiunea am moştenit-o de la toată familia. Bunicul din partea mamei era pictor, mama a terminat Institutul de arte plastice, tata Tonitza şi institutul, iar naşul meu a fost Sabin Bălaşa. Mi-au plăcut cam toţi pictorii pe care i-am studiat. Mai apropiată, totuşi, mă simt de Salvador Dali. Probabil pentru că aparent unele lucrări par simple, dar de fapt ascund un infinit de înţelesuri. Asta îmi place să fac şi eu în lucrările mele, pentru că aşa simt că sunt şi eu. Aparent o puştoaică zăpăcită, dar, de fapt, o persoană foarte profundă.
 

•   Înţeleg că eşti dăruită şi cu o voce bună. E adevărat că vrei să te lansezi în muzică?

Pot spune că am voce. Mi-au spus-o alţii care se pricep. Cred că acesta e lucrul pe care mi-l doresc de cel mai mult timp şi e foarte greu de realizat, dar sper că într-o zi se va îndeplini. Voi sta de vorbă serios cu cineva pe tema asta şi voi decide.
 

•  Eşti îndrăgostită?

Sunt îndrăgostită de viaţa mea. Am învăţat să mă bucur de tot ce mi se întâmplă. Bune sau rele. Cred că asta e cea mai mare realizare. Ca la 21 de ani să înţeleg nişte lucruri pe care alţii le percep mult mai târziu. În momentul acesta profesia este pe primul plan pentru că nu există cineva în viaţa mea, dar lucrurile se pot schimba.