De pe gât

În ultima clasă de liceu am avut un coleg "băiat salon", pe Gică. Datorită unor vicisitudini ale vieţii, în clasa a XII-a a trebuit să mă mut de la un liceu predominant umanist, considerat de elită, în singura clasă de uman a altuia, cu profil majoritar realist.

Clasa respectivă era considerată un fel de rudă săracă a "matematicienilor". Printre colegii şi mai ales colegele tembele, Gică, băiat citit, era de Doamne-ajută. De altfel, a şi făcut Facultatea de Drept la stat şi acum este funcţionar într-o structură guvernamentală. Mă împrietenisem cu el, dar am pierdut legătura după ce am intrat la facultate.

Unu' cu mapa
Intrat la Universitate, la Istorie, mă împrietenisem cu un coleg din Caracal, Iuliu, foarte haios, dar cleptoman. Ieşeam des la bere cu el, dar trebuia să fiu atent să nu-mi dispară ceva sau mai ales să nu atenteze la bunurile unor necunoscuţi, fiindcă riscam să mâncăm bătaie de la opinia publică indignată. Într-o seară, în timp ce eram în anul II pe parcursul sesiunii, am ieşit cu Iuliu la nişte beri undeva în Cişmigiu, în cârciuma "Mai bine lasă" de la ruine, unde totul era foarte ieftin şi buda puţea îngrozitor. La o masă alăturată, am dat peste fostul coleg de liceu Gică. Era trist că-l aştepta peste două zile un examen greu, la Drept Roman, parcă, şi ieşise cu mai multe cursuri, grupate într-o mapă, să înveţe în parc. Pe chestia asta bea un rom corăbioară de 500 de lei suta pe vremea aceea. Bucuria revederii a fost mare cât patru beri de căciulă pentru mine şi caracalean şi vreo 200 de rom pentru Georgel. După asta ne-am mutat la o terasă la fel de ieftină, pe undeva pe Lipscani. Pe la 11 seara, când eram destul de ameţiţi, Iuliu a spus că vrea să plece. Ne hotărâserăm să spargem gaşca, aşa că am coborât la metrou la Unirii. Colegul meu de an avea drum pe linia dinspre IMGB, iar eu cu Gică o luam înspre Universitate. Mai întâi a venit metroul lui Iuliu. După ce s-au închis uşile, ne-a făcut un semn victorios cu mapa lui George, ţinută deasupra capului. Cleptomanul acţionase iar. Am rămas mască. Deprimat, camaradul din liceu a zis: "Gura mă-sii de cretin. S-a dus p.....  de suflet examenul, nu mai am după ce să învăţ! Mai bine mergem la curve".

Lat în pat
Am debarcat la staţia de la gară. Am pornit-o înspre Piaţa Matache, unde am mai tras o votcă, pentru curaj, la o bombă cu mese de tablă, ruginite, în jurul cărora se stătea pe navete de bere. Nici nu am ieşit bine d-acolo, că ne-a interpelat o ţigancă la vreo 40 de ani, cu şlapi şi o bluză mov: "Vă dau fete?! Vă dau fete?!". Am spus da. Ne-am luat după combinatoare, care ne-a băgat într-un gang de pe Calea Griviţei, undeva lângă Biserica Sfinţii Voievozi. Mai întâi am dat cu capul de o sfoară de rufe plină cu chiloţi rupţi. George a luat din greşeală cu capul o pereche şi câteva clipe a semănat cu Fantomas. După ce am depăşit capcana asta, i-am dat femeii vreo 10.000 de lei şi am pătruns într-o coşmelie care stătea să se prăbuşească. Mirosea a mucegai amestecat cu urină. Eram într-un fel de vestibul cu tencuiala căzută peste tot, unde zăcea răsturnat pe o dormeză desfundată un ţigan bătrân şi gras. Avea bube purulente pe tot corpul şi gemea. Peştoaica ne-a explicat indiferentă: "E Moşu'. Dacă nu crapă şi mai am vreo două-trei combinaţii în noaptea asta, îl duc mâine la spital".

Am întrebat de fete. După ce matroana a intrat într-o cameră, ne-a răspuns că nu o are disponibilă decât pe Dănuţa. A şi chemat-o. A apărut o piticanie grasă şi bătrâioară, cu privire inteligentă de oligofren. Avea un fel de bustieră sexy, de sub care se prelingeau nişte burţi care făceau "fleosc-pleosc" atunci când păşea delicat. Cel mai tare m-a impresionat când a zâmbit fotogenic, scoţând la iveală nişte cioturi de dinţi negre-verzui. Mai slab de înger, Gică n-a rezistat. După ce a văzut vreo 30 de secunde figura asortată şi mai ales dantura fiinţei cuceritoare, a orăcăit doar atât: "Vine gâlma!". A borât delicat într-un colţ al camerei. Ţiganca a scos un "Băăăăă!" prelung şi de nu se ştie unde s-au materializat trei conaţionali tineri, tatuaţi şi solizi. Eram într-o situaţie dificilă. Am negociat, fără succes, să ni se returneze măcar jumătate din bani, apoi am ieşit din gang mulţumiţi că măcar am scăpat teferi. După aproximativ 300 de metri, la aer, Gică părea să-şi fi revenit, ba chiar prinsese glas: "Zău dacă înţeleg de ce s-au supărat aşa că am vomitat... La ce mizerie era, nu se cunoştea. Las' că-i mai bine aşa, riscam să luăm un sculament, ceva!".