Luni: Suntem tari, noi ca români mă gândesc. Sunt mândru că sunt român! Uite, chiar acum văd o ştire că nişte conaţionali de-ai mei au furat ţoale de firmă în valoare de două milioane de euro! Păi ăsta mai zic şi eu român! E dovada vie a faptului că noi, românii, nu ne mulţumim cu puţin, că ne trebuie mult şi ne trebuie bine. Uite, de pildă, eu! Păi ce? Pot să zic despre mine că mă mulţumesc cu puţin? Poate că mănânc numai covrigi şi poate că beau numai apă de la robinet, dar mândria mea stă în parcarea din faţa blocului! Poate că am datorii la întreţinere şi poate că nu-mi cumpăr o pereche de şosete atunci când îmi trebuie, dar în faţa blocului meu, chiar în faţa scării, eu am cea mai tare maşină, care străluceşte-n soare ca o linguriţă din inox. În fiecare dimineaţă cobor şi mă fac că-mi iau ceva din portbagaj. Alţii trec pe lângă mine, pleacă la job, în maşinuţele lor caraghioase, alţii mai rău!, se bagă-n gura aia de metrou ca nişte mici şobolani cu căciulă şi fular, alţii poate că nici atâta nu fac, dar eu am cea mai tare maşină care stă frumos în faţa blocului, sfidându-i pe toţi ăia care trec pe lângă ea. Da! Poate că eu nu plec în fiecare dimineaţă la job, dar am cea mai tare maşină din faţa blocului şi pentru asta sunt mândru că sunt român şi că şi alţi români de-ai mei, ca şi mine, nu se mulţumesc cu puţin, ci cu foarte, foarte mult. Cinste lor, cinste lor, cinste românaşilor!
Aud că i-a prins. Îmi pare rău să aud asta. Îmi plânge televizoru-n casă de ciudă că i-a prins. Nu puteau şi ei să se grăbească? Să se fi urcat repede-n avion, să fi venit aici şi să le fi vândut imediat, că doar oameni suntem şi noi, să avem şi noi Armaniul nostru, direct de la sursă. Ţţţţ! Îmi pare sincer rău!
Marţi. De dimineaţă mi-a bătut un agent de vânzări la uşă. Cică dacă nu vreau cuţite. Fugi, bă, de aici, ce, mie de cuţite-mi arde acuma? Io n-am o pâine-n casă da’ tu-mi vinzi cuţite!
După-amiază. Am văzut o ştire cu un copil culturist, pe care-l antrenează taică-su de la doi ani, ca să facă bani cu el! Uite, vezi? Asta numesc eu idee strălucită de biznis! Să-ţi pui copilul să muncească în locul tău! Aşa da! Bravo acestui tată remarcabil, care-mi dă un nou motiv de mândrie românească: ingeniozitate şi să muncească alţii pentru tine! Aşa mai zic şi io! Abia aştept să-mi nască nevasta ca să-l pun la treabă pe ăla micu’ al meu. Mai bine nu-l mai vând! Mai bine-l pun să muncească, să-mi aducă bani în casă! Păi ce? Io sunt mai prost? Îmi notez în jurnal această idee minunată şi să nu uit s-o pun în practică!