Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce să zic! A venit primăvara. Hai, că m-am emoţionat de tot! Acuma tre’ să le iau mărţişoare la toate fetele din anturajul meu! Alţi bani, altă distracţie. De ce nu vine şi primăvara asta mai discret, aşa? De ce tre’ să dea năvală peste tine, aşa, cu trotuarele ocupate de vânzători ambulanţi, cu promoţii de scos ochii şi bla bla? De ce nu intră şi ea mai uşor pe uşă, fără s-o facă să scârţâie, fără măcar să sune la uşă? Nu ştiu ce să mai zic. Am ajuns la concluzia că discreţia e lucru rar în zilele noastre! Am pornit la cumpărat de mărţişoare, pentru că primăvara asta-mi bate obrazu’.
Să nu uit: de întocmit o listă cu persoanele importante din viaţa mea cărora trebuie să le ofer un mărţişor. Şi zic “trebuie” şi ştiu ce spun. Deci. Listă cu persoanele importante din viaţa mea, cărora trebuie să le ofer un mărţişor.
Persoana numărul unu: pediatra copilului. Ah, nu, stai, c-am început prost. Păi pediatra copilului e persoana numărul unu din viaţa mea? Dacă citeşte asta nevastă-mea, rupe hârtia asta de jurnal, o mototoleşte şi mi-o bagă pe gât. Deci persoana numărul unu din viaţa mea: propria nevastă! Nevastă, dacă citeşti, uite aici: eşti numărul unu pe lista mea de priorităţi şi ăsta e, poate cel mai important mărţişor, da’ ştiu că asta nu te mulţumeşte foarte tare şi vrei o dovadă vie. Era să zic ce dovadă vie ţi-am pregătit, dar, pentru că nu se face, o să-ţi iau o pereche de cercei din lemn, de la artizanii peruani din intersecţie. Cinci lei oi merita şi tu, că doar eşti nambăr uan!
Nambăr tu: pediatra copilului. Lu’ asta tre’ să-i iau ceva mai tare, că, na, se ocupă de plod, nu pot s-o las doar cu cinci lei. O zambilă. E prea puţin. O zambilă înfiptă într-o brânză. Pe praful ăsta, cred c-ar aprecia-o, dar e, totuşi, doar o glumă proastă. Un săpun? Nu. Asta ar fi fost apreciat pe vremea lu' Răposatu'. Ştiu! O carte! Da. O carte despre cum se cresc copiii. Nu. Ar zice că-i fac un apropo, că adică nu ştie nimic despre copii. O carte de literatură. Da' ce ştiu io ce citeşte asta şi DACĂ mai citeşte? Ştiu eu pe cineva care nu mai are nici un chef de citit. Nu, nu sunt eu ăla, eu devorez cărţile ca pe friptură (sanchi!). Nu. Mai bine-i cumpăr o icoană. O icoană? Păi ce? Am eu bani de icoane? Păi cu banii ăştia fac cadouri la tot cartierul. Nu. Mai bine-i cumpăr... Of! M-am enervat. O să-i trag o zambilă peste faţă şi gata.
Nambăr tri: păi da, dar dacă-i cumpăr pediatrei, trebuie să-i cumpăr şi asistentei, că nu-i frumos să-i faci cadou doar doctoriţei. Asistentei e simplu: o zambilă. O zambilă? La fel ca şi doctoriţei? Adică doctoriţa ar putea să interpreteze c-o pun pe aceeaşi etajeră cu asistenta. Ceea ce nu se poate. Doctoriţa e mai sus decât asistenta. Da, dar o floare e, totuşi, o floare. “Un zâmbet, o floare, o rază de soare”. Numai soare nu-i în sufletul meu acuma. O să-i cumpăr ghiocei. Nu se poate, c-o jignesc. Doar ghiocei? Păi, da, ce? Nu-s ei “vestitorii primăverii”? Nu se poate doar ghiocei. Mai bine fac aşa: vin cu un buchet de zambile şi le dau la toate femeile din sala de aşteptare şi doctoriţei. Aşa e cel mai simplu şi elegant. Dar dacă sunt zece mame în sala de aşteptare? Carevasăzică zece ori cinci, cincizeci. Cincizeci de lei doar pe flori????? Da', ce? Am înnebunit? Ia mai bine-i trimit io un sms cu ceva drăguţ, de genul “fie ca această primăvară şi bla bla” şi gata, am terminat povestea. Lasă, că văd eu cum rezolv la vaccinare. Şi, în fond, ce? Nu trebuie să-şi facă meseria? Eeeeee... şpăgarii ăştia din sistemul de stat!
Nambăr for: ăăăă.... lasă, că merge şi atâta. Am buget de criză. Ajunge!
Citește pe Antena3.ro
