Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Azi e Valentine’s Day. Adică e pe bune Sfântul Valentin, în sensul că, aşa cum v-am obişnuit deja, scrisul o ia înaintea tiparului. Aşa se face că, deşi când voi citiţi, nu-i nici vorbă de Valentine’s Day, şi totuşi când scriu eu, este. Cam ca la groapa cu furnici, care ba-i aici, ba nu-i aici.
Azi e Valentine’s Day. Adică e pe bune Sfântul Valentin, în sensul că, aşa cum v-am obişnuit deja, scrisul o ia înaintea tiparului. Aşa se face că, deşi când voi citiţi, nu-i nici vorbă de Valentine’s Day, şi totuşi când scriu eu, este. Cam ca la groapa cu furnici, care ba-i aici, ba nu-i aici.
SNOAVĂ. În consecinţă, nu mă pot abţine să nu vă povestesc o snoavă cu tâlc de râsu’-plânsu’. Un tată are un fiu şi mai multe fiice. Ele locuiesc într-un oraş mai depărtat şi nu se ostenesc să-l viziteze pe bătrânul tată. El le simte lipsa şi se destăinuie fiului. După repetate încercări binevoitoare încununate de eşec, fiul ia măsuri drastice. Trimite telegramă: “Veniţi urgent, tătilicu’ mort”. Soţia fiului, în perfectă necunoştinţă de cauză, pleacă la serviciu gătită c-o rochie roşie. Rujată şi fardată, aşa cum cere fasonul. Dă nas în nas cu surorile adânc îndurerate, care purtau după dânsele nişte gâşte vii, spre tăiere, pentru pomană. Mirate de neobrăzarea cumnatei. Cumnata, vizibil derutată. Ele solicită explicaţie. Cumnata pricepe “poanta” soţului şi elucidează misterul. Fiicele, consternate, se cărăbănesc degrabă în oraşul de reşedinţă, fără să-şi viziteze tatăl. Inima tatălui se face mică-mică de durere când află că fetele lui binevoiau a se prezenta pentru îngropăciune, dar n-au catadicsit totuşi să-şi viziteze tatăl în stare vie. La scurtă vreme, tatăl decedează de-adevăratelea. Din nou, telegramă. Surorile, păţite, cer detalii cumnatei: “E viu sau mort?”. Aşa şi cu Valentine’s. Ori e, ori nu e, ori e undeva la mijloc. Pentru că prezenta apare între Valentine’s şi Dragobete. Atât de multe variabile pe lume...
MAIMUŢĂREALĂ. Sărbătoarea, maimuţăreală generalizată. În sânul ei am dibuit însă şi-un dialog plin de substanţă. Interpelat de o gagică, omul răspunde, fără menajamente: “Dragă, să terminăm cu rahaturile”. Ea: “Cutărică, dar cum aşa? E o ocazie perfectă să ieşiţi din rutină. Să o surprinzi pe soţia ta. Uau, ce tare!”. În minţile auditoriului se prefigura deja succesul interlocutoarei. Când, din colţul lui de ring, se ridică musculos el: “Păi, fată, ce să-ţi spun... Dacă-i aşa cum zici, e grav. E de-a dreptul jalnic. Adică, trebuie s-aştept un Valentine’s ca să-mi surprind soţia? Adică, tre’ să număr zilele pân’ la următoarea «ocazie» ca să mă scot din rutină? Ce să-ţi zic... eu cred că cei care gândesc ca tine şi se bucură de-o sărbătoare-n calendar ca să fie sărbătoare şi la ei acasă sunt cu mult mai trişti decât ăia care trec peste, pentru că ei ştiu să se bucure în fiecare zi”. Doamna a holbat ochii mari, a căscat larg gura şi şi-a umflat larg pieptul, ca atunci când ai primit un pumn în stern şi simţi că nu mai ai suflare. Răsturnare de situaţie: domnul câştigă.
