Profesorul desfrânat şi elevul depravat

Imbecilitatea e la modă şi are imaginaţie. De la o vreme încoace, o vigoare frustă a cunoaşterii i-a năpădit pe câţiva respectabili magiştri. Animalicul a erupt din ei, dând frâu necesităţilor lipsite de pudoare. Ilustrul dascăl e din ce în ce mai des adeptul unei "vita simplex", lipsită de pretenţii, practicând de la catedră o educaţie prin non-educaţie. Şi, ca drept dovadă, îi vom prezenta într-un top "magna cum laude" pe cei mai cei dintre erudiţii din spatele catedrei.

FLORINA, NIMFA DESFRĂULUI
Într-o ordine aleatorie, dar totuşi păstrând o vagă urmă de respect şi politeţe, îşi face apariţia bomba sexy din Zalău, directoarea Şcolii Generale "Mihai Eminescu", profesoara de franceză Daciana Ana, această "nympho" cu hormoni incandescenţi, care umple cu golurile-i o formă neagră din latex, unde altundeva decât pe un site cu vibraţii hard-cor.
Într-o zi, un elev curios şi-a descoperit profesoara pe un site de adulţi, a doua zi profilul ei, încărcat de filme şi poze, a făcut înconjurul liceului, oraşului, ţării. Daciana, îmbrăcată office, a declarat că e o eroare, că unii şi alţii i-au share-uit folderele din calculator încă din 2006 şi tot acei vampiri internauţi i-au făcut şi profilul complet pe site-ul porno pe care îşi ducea veacul într-un exhibiţionism paralel. Măi să fie de voaiorişti mici şi perverşi!

PASAPORT PE INTERNET
Buletinul virtual al Dacianei Ana sună cam aşa: Nympho-Florina. 34 de ani. Locaţie: Italia. Pârguita nimfă sau nimfomană se producea pe site sub atenta oblăduire a soţului, fără nik-name, pe post de atent observator al prestanţei profesoarei personale din aşternut.
Nu ştiu ce păcat o fi mânat-o dincolo de aşternutul casei, însă se pare că focul Hadesului zăcea înăuntrul ei de nimeni nu-l mai putea stinge. La început presta singură cu jucării. A fost o perioadă tristă pentru ea, când soţul, împăratul ei suprem, era prea ocupat cu grijile sale publice, iar seara, când se întorcea acasă, era atât de obosit, încât pur şi simplu adormea. Însă descoperise că se putea iubi singură, începuse să se adore şi uneori îi venea să-i pună chiar ea, ajutată de Morpheus, un strop de laudanum în băutura soţului ca să-l adoarmă.
Când era absolut sigură că a adormit, lua forma Florinei şi, deschizând camera virtuală, păşea în bordelul internauţilor, unde îşi făcea destoinic treaba sub numele de Nympho. Nu se plictisea niciodată, uşa îi era deschisă pentru oricine, plebeu, tribun, sclav sau gladiator. Se iubea cu toţi. Până într-o zi, când nenorocitul ăla de elev pervers s-a găsit să facă prezenţa la curs. S-a simţit complet discreditată, rănită şi dezvelită. Nu mai avea decât o singură armă în mână. Demisia.

FRATELE JORJ, DESCĂNTĂTORUL DE NURI
La 57 de ani, un alt maestru cu centura neagră şi trei dani s-a gândit că onoarea nu poate fi salvată cu demisia, că ăsta-i un gest nu tocmai demn de-un sensei ca el, ci asceza nene, călugăria reculegerii şi a profundei reîntoarceri în sine. Şi uite cum tocmai în amărâtul de Pufeşti, o localitate din Vrancea, şi-a făcut intrarea, pe limba simbolismului francez, le profeseur Jorj Trofean.
Adânc iubitor de nuri, dezicându-se profund de thanatos-ul freudian, ilustrul Jorj de Pufeşti a dat frâu liber vocii sale pline de eros şi-a început a palpa nenică piept de eleve îmbobocite. Da’ nu oricum, ŕ la francaise, ci mioritic, ciobănesc, deloc resemnat. Azi aşa, mâine aşa, până când mâna i-a căzut pe fata popii Costică Ţucă. Deşi a fost răzbel în şcoală când popa s-a dezmeticit, şi toţi dascălii s-au pitit sub bancă de ruşine, fata popii ce-i drept "avea o emblemă frumoasă în piept", de-a remarcat-o tot consiliul, pesemne mai devreme chiar de eveniment, la şedinţele de cancelarie. Popa a tunat, a bătut mătănii, l-a pus pe Jorj pe toacă şi uite cum sufletul vrăjmăşit de tentaţii al profesorului de franceză s-a îndepărtat uşor de cele lumeşti şi a decis să se pocăiască. S-a lepădat de Satana, de gurile babelor din sat, de soţie, de copii, de toţi cei care s-au repezit să-i arunce bolovanul în cap, la Mănăstirea Dălhăuţi, unde e frate călugăr, slăvită-i fie viaţa.

CALIGULA DIN AUGUSTIN
Că bine s-a gândit fratele călugăr că omenirea asta-i o cetate păgână împotmolită în propriile pasiuni şi desfrâuri, l-o fi citit la mănăstire pe Sfântul Augustin, însă în păcatul desfrâului a mai căzut un frate, din Augustin, o localitate braşoveană.
Într-o zi, pe la începutul lunii, George Predeleanu de la catedra Istorie s-a întrecut pe sine cu maieutica. Inspirat de legendele bahice, augustul Predeleanu a dat frâu liber unui curs interesant, înţepenit în memoria proprie, adânc adus sub lupa meditaţiei didactice de-o viaţă. Şi, ca să fie mai explicit şi nu cumva să îşi bruscheze din prima elevii prin cuvinte, îşi aşterne grafic gândurile cu creta pe tablă. Şi unde pui că din mintea plină de amintiri istorice răsare ce avea mai preţios Terente şi ce conserva mai bine Josefina pe când Napoleon pleca în lungi campanii. "Ştiţi ce sunt astea?", îşi chestionează excitat profesorul învăţăceii. Copiii chicotesc, se îmbujorează, zic că profu’ e cool, chiar dacă e beat. Şi cum vede Caligula din Augustin că elevilor începe să le sticlească ochii, se gândeşte că poate trece la următoarea desfăşurare de forţe pe scena istoriei. I se trage de la o lectură suplimentară probabil, Elogiul mamei vitrege, de unde, ca multor altora, i-a rămas în cap o imagine ce nu poate fi ecranizată. Aia cu puştiul care se iubeşte cu mama. Curios, profesorul merge până la capăt şi îşi îndeamnă discipolii să tragă cu urechea la patul conjugal al părinţilor, acolo unde se petrec minunile cu sunete după care vine barza. "Cum scârţâie patul părinţilor noaptea?" Copiii se simt ca după un răzbel, tot universul li se duce de râpă, căci nu-şi pot imagina un asemenea act, nu cu părinţii lor. Profesorul merge mai departe, şi mai departe: "Să ştiţi că mama şi tata fac sex!". Profesorul se pune pe explicat şi, încălzit, trece şi la palpat. "Uite, ţie ţi-au crescut nurii, ce bine te-ai dezvoltat!" Fetiţa ruşinată începe să plângă. Profesorul sughite şi trece la politică. Nu i-e teamă, are pile la centru, la inspectorat, că şi acolo tot de politică ţine şi, cine ştie, poate mai prinde un mandat la anu’. Hai noroc, frate!

SPRĂNCEANĂ CU OCHII-N PĂMĂNT
Norocul a fost de bună seamă şi de partea lui Anton Sprânceană, care nu numai că şi-a păstrat funcţia, dar a scăpat ieftin, cu o mustrare scrisă. Şi asta pentru că omul s-a dovedit un curios simplu, aşezat. În laboratorul de mecatronică, fostul director al Grupului Şcolar de Aeronautică "Henri Coandă" din Capitală, specializat în desen tehnic, s-a gândit, s-a răsucit, a pus cap la cap informaţiile scăpate din greşeală de vreun elev prin teză şi a marşat. S-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta, era totul în ordine, "zonă liberă!" – şi-a zis. Relaxat, s-a postat pe-un scaun ergonomic şi cu degetele lui obişnuite să traseze când oblice, când verticale a tastat www.siteindecent.com. La vârsta lui, ce naiba!, trebuia să o încerce şi pe asta, s-o fi gândit. E inadmisibil, domnule, ca tocmai o loază de elev să ştie mai multe ca mine! Ia să văd eu cum se iubeşte lumea liber azi, că eu, pe când eram holtei, aveam pudoare şi mă ruşinam de la atâta nuditate. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar zice nevastă-mea dacă m-ar vedea acasă, da’ uite ce bine am prins momentul ăsta în laborator, când nu mă vede nimeni, pitit aici, în spatele monitorului, cum îmi satisfac curiozitatea. Da’ ce o fi rău în asta, sunt şi eu om, ce naiba! Pesemne însă că vreo puşlama care-i purta pică de pe vremea când era director l-a împins la desfrâu, poate ştia el ce ştia, da’ al naibii hoţomanul era pregătit pe geamul clasei de la parter cu telefonul mobil pus pe rec. Al dracu’ ţânc emancipat şi fără coloană vertebrală, după ce l-a filmat, l-a mai dat şi la gazetă, ca să fie de toată ruşinea mica lui slăbiciune. Errare humanum est, însă dascălului Anton i s-au strivit sprâncenele de supărare şi nici măcar azi nu mai poate pătrunde în clasă de ruşine. Câtă muncă de-o viaţă discreditată într-o clipă de plăcere.

SUNT CIUMEG ÎN CURTEA ŞCOLII
În semn de protest, tabăra adversă a născut şi ea genii ale erosului profund. Şi uite cum au apărut eleve şi elevi experimentând ziua facerii din Vechiul Testament. Mai apoi, o mână de puştani teribilişti, care nu ştiu ce-i ăla verb, de zic că-i substantiv, s-au gândit să-şi bată profesorii ca să le arate lor, loaze ce sunt, cine-i mai şmecher dintre şmecheri. Ba, mai nou, conform Ministerului Educaţiei, loaza bătăuşă poate chiar să-i dea o notă dascălului său pe site-ul www.calificativ.ro.
Într-o zi, un ciumeg bazat de liceu s-a gândit că trebuie să fie marfă de cooleanu să vină machit la ora de română, tocmai când profa se pregătea să facă recapitularea pentru Bac. Şi cum îl apucase sughiţul de la atâta alcool servit în cel mai de soi bar al Botoşaniului natal, şi-a aprins tacticos o ţigară. Omul trăgea relaxat din feştilă până când nesimţita aia de profesoară şi-a permis să îi facă observaţii taman lui. Incredibil! Cum de-a îndrăznit, nici acum nu-şi explică, să-l deranjeze din acest act de profundă duhneală? Puşlamaua a văzut roşu în faţa ochilor când s-a trezit ameninţat cu direcţiunea şcolii şi s-a apucat pe cărat palme şi pumni în pieptul neruşinatei şi tupeistei din spatele catedrei. Şi uite cum i-a împuşcat o mamă de bătaie de a reuşit să fie primul la ceva. Bravo, loază, eşti cel mai prost din curtea şcolii! La fel şi tu, Gigele, de la a X-a B, care te-ai filmat în timp ce te îmbătai ca ultimu’. Halal exemplu pentru elevii silitori, da’ ce te interesează pe tine tocilarii ăia urâcioşi şi plictisitori pe care i-ai bate în fiecare pauză tocmai pentru că ştiu numa’ să stea cu nasu’ în buchia cărţii şi nu-şi trăiesc, frate, deloc viaţa! Carpe diem până la fund că dacă nu acum, atunci când?

Ei, şi ca să fie tot peisajul complet piperat cu năzdrăvănii demne de personajele Decameronului, iată-i pe fragezii vlăstari ai societăţii cum înţeleg libertatea.
La Nădlac, doi băieţi de 15, respectiv 13 ani, tovarăşi de joacă, probabil n-au citit la gazete despre isprava profului de istorie, dar cu siguranţă s-au uitat seara pe la televizor la programele cu bulină roşie. Unul mai mare, mai descuiat, rămas de mic fără tată, bărbat prin tragedia proprie, s-a gândit să-l facă bărbat şi pe amicul său de 13 ani. Un puşti timid care declara că s-a dus de bunăvoie cu tovarăşul său într-o râpă din lunca Mureşului ca să facă sex. Şi uite cum cel mare, iubindu-l pe cel mic, l-a şi filmat cu telefonul din dotare ca să fie cât mai cool posibil şi cât mai demn de era libertinajului fără perdea în care trăim. Şi după ce s-a săvârşit ce era de săvârşit, puştiul activ, mândru de isprava sa de fin arcaş, şi-a trimis videoclipul victorios colegilor la fel de cool ca el. Pesemne bărbăţia trebuia să-i fie nu numai probată, dar şi demonstrată.
Câtă libertate, moncher! De nici măcar nu mai poţi zâmbi în treacăt zicându-ţi c-a fost un accident de caracter. E doar un sistem ce tinde să devină profund semidoct.

HIBRIDUL
O statistică internaţională a clasat şcoala românească pe locul 36, din 42 posibile. Sistemul de valori s-a întors cu fundul în sus. Cazul elevei olimpice la biologie dintr-un liceu bucureştean care se visa starletă în filme pentru adulţi nu poate decât să ridice un  mare semn de întrebare în ceea ce priveşte viitorul parcurs al potenţialului cetăţean. Până la urmă, ce pregăteşte şcoala, actriţe porno cu un coeficient de inteligenţă ridicat, hoţi profesionişti?
Să fie doar un act teribilist? Din prea multă singurătate şi un cumul substanţial de tentaţii, elevul de azi vrea cu tot dinadinsul să şocheze. Se agaţă de tot ce e sclipitor şi la îndemână, însă nimeni nu-i ascultă, parcă, ţipătul disperat de ajutor. Uneori de prea multă lipsă de afecţiune, alteori de prea multă tristeţe, de cele mai multe ori din săracie, elevul se înconjoară de lucruri, oameni şi fapte care îl fac să pară mai puternic. Nu-l interesează decât notele fast-food. Îşi doreşte să aibă, să posede, să deţină, să experimenteze, să ardă asemeni personajelor pe care le vede la televizor, în filme, la ştiri, mai niciodată în cărţi, mai niciodată printre colegii consideraţi de profesori  exemple demne de urmat.
Fascinat de lumea care îl înconjoară, de problemele grobiane care devin esenţiale pe-o pagină de gazetă, în mintea profesorului ironizat, printr-un rânjet de elev, că-i prost îmbrăcat se produce o schimbare la fel de hipnotizantă. Magistrul îşi uită misiunea şi devine vulnerabil în faţa elevului care îl sfidează filmându-l cu telefonul mobil, rânjindu-i de la volanul unei maşini fiţoase, apăsând cu dezgust acceleraţia.
Pe vulnerabilii aflaţi de-o parte şi de cealaltă a catedrei i-aş numi hibrizii societăţii. O pospăială a ceea ce au fost şi ce au ajuns. Ignoranţi, cu bani, dezgust şi mult tupeu s-au transformat din embrion în făt, într-un marsupiu cosmopolit, purtând în spate o casă clasică pe care, într-un final, au ciuntit-o cu termopan.

Profesorul porno

Trăsătură    uşor masochist, pe alocuri narcisist, profund excitat în neuron, se distinge de colegul care şi-a găsit vocaţia prin faptul că el şi-a găsit de curând… felaţia.
Discurs:    Cap rotund cu mintea într-un colţ. Unde-i mintea, loază?
Sport preferat:    Tenisul de pat desenat cu creta pe tablă.
Calitate:    e tovarăş de tovarăş şi numai el ştie că ce e rotundă şi cârnă
şi cu capu-n jos atârnă ghindă se numeşte.

Elevul depravat

Trăsătură     "clovn adevărat printre bufoni / sunt inteligent ca Superman / şi-mi trag chiloţii peste pantaloni".
Discurs:    Ce vrei, bă, eşti cocalar? Te crezi şmecher
că-mi dai note? Ia zi, mi-ai cumpărat ţigări, bă, e-mi dai lecţii de viaţă? Vrăjeala mea nu are clasă, stai să vezi cât e de groasă!
Sport preferat:    Mă piş pe voi, eu fac ce vreau!
Calitate:    fin’ că am în spate nişte băieţaşi cu combinaţii grele, vin beat la ore şi dacă se uită cineva urât la mine, mă enervez şi-i dau rapid un cap în gură.

---

"Macho Teacher, Sexy Babe"

• de Cristian Crisbasan

Şcoala este o reflectare fidelă a societăţii româneşti de azi. Iar o studiere atentă şi competentă a lumii adolescenţilor ne oferă indicii despre trend-urile de viitor ale societăţii. Şi dacă acum în lumea şcolii nu se întâmplă altceva decât în societatea românească, pe termen lung este foarte posibil ca viitorul să arate foarte diferit decât îşi închipuie şi speră majoritatea dintre noi.
Când, la începutul secolului XX, la Paris, prima femeie purta pe stradă o rochie-pantalon, scandalul ajungea în parlament sub eticheta de "atentat la bunele moravuri şi pornografie". Iar în anii ’60, când Yves Saint-Laurent introducea în garderoba feminină pantalonul masculin, femeile cu pantaloni erau date afară din restaurante, magazine, hoteluri sau de la teatru.
Azi, nu ne mai miră fustiţele mini – plisate, mulate, chiar semi-transparente – care anunţă venirea sezonului cald în mediul urban. Omenirea a trecut mereu praguri psihologice şi s-a obişnuit cu lucruri considerate cu ceva timp înainte tabuu-uri.
Azi, o fantomă bântuie sistemul de învăţământ românesc: pornografia.
Practicată, se bate toba, de elevi şi profesori, deopotrivă. De câteva ori pe an, presa de scandal umflă nişte cazuri izolate şi excepţionale, ridicându-le la rang de regulă. Nu cred deloc că asta defineşte învăţământul românesc, oricâte deficienţe ar avea.
Dar aceste derapaje izolate – ca şi violenţa – provin tocmai din aceste deficienţe. Care deficienţe sunt ale mentalităţilor noastre, ca popor – şi nu exclusiv ale elevilor şi/sau profesorilor. Ce nu reuşeste învăţământul românesc în mod sistematic: să ajute tinerii să dobândească poate în primul rând o inteligenţă a existenţei, a trăirii – aşa numita inteligenţă emoţională; să educe în spiritul gândirii pe termen mediu şi lung, ca plan de viaţă; să ofere modele umane demne de urmat, altele decât cele de la televizor; să NU facă prozelitism ortodox, ci istorie a religiilor şi ecumenism; să inducă tinerilor ideile şi valorile contemporane ale ecologiei, globalismului (ne place sau nu, spre asta merge omenirea), multi-culturalismului, toleranţei şi prezumţiei de nevinovăţie, precum şi valorile spiritului civic şi ale drepturilor omului; să înveţe tinerii să respingă ipocrizia care guvernează societatea de azi; şi, mai ales, să educe tinerii în spiritul unei corecte cunoaşteri şi asumări a sexualităţii ca funcţie de bază a fiinţei umane.
Pentru că, în principal, din cauza acestei ultime carenţe grave apar derapajele "pornografice" despre care se face atâta caz.
Nu cred deloc că "a înnebunit lumea" sau că procentul de rău din lume este azi mai mare decât în Evul Mediu sau Antichitate. Cantitatea  de rău a fost mereu direct proporţională cu numărul populaţiei şi congruentă cu mentalităţile umane dintr-o epocă sau alta. Singura diferenţă majoră – care inflamează percepţiile – este că azi, în epoca informaţiei, avem mass-media (mai ales televiziunea) şi Internetul care vehiculează o cantitate enormă de informaţii şi demască totul, pe fondul unui exacerbat apetit pentru senzaţional. Apetit creat şi hrănit, pervers, tot de presă, pentru a menţine audienţele şi tirajele.
Nu aprob, dar nici nu intru în panică când doi elevi se filmează în timp ce fac sex şi postează filmuleţul pe internet. Dar condamn lipsa de educaţie sexuală adecvată şi modernă din şcoli, ca prin-cipală cauză a acestor fenomene izolate. Pentru că, până la urmă, rămâne la fel de valabilă celebra sintagmă a "fructului oprit".