Punctul pe G - Amenajarea anatomiei

Nu uitati ca french-ul nu se asorteaza cu copitele...

Nu uitati ca french-ul nu se asorteaza cu copitele...

Azi vom discuta despre salonul de-nfrumusetare. Teama de nemernice bacterii, ciuperci si alti paraziti despre care se zice ca ar popula saloanele-astea e deja de notorietate. Iata de ce un segment maricel de dame alege sa-si macelareasca singur bataturile. Pe de alta parte, notoriu e si stigmatul aplicat de societate clientelei: daca te duci la casca, e de la sine inteles ca esti o mare barfitoare si ca madama care te coafeaza e la curent cu tot ce nu merge in casnicia ta, stie foarte clar de cand nu te-ai mai epilat si, drept urmare, tot personalul din locatie precum si damele care iti succed cunosc deodorantul pe care-l folosesti si cate alunite subaxiale ai. In fine, alte subiecte vehiculate si arhicunoscute sunt etichetarile la care se supun clientii, in functie de salonul pe care-l frecventeaza in vederea amenajarii anatomiei personale.

FOLOSITI PILA! Insa acum ajung si la obiectul prezentei discutii. Am cunoscut o astfel de fauritoare de impresie de frumusete proaspata si eterna care mi-a demontat pentru o clipa impresia cum ca barbatii n-ar fi atenti la detalii. Pentru ca tanara, in vreme ce se chinuia vizibil sa-mi aplice un "french" cat mai reusit, mi-a povestit cum ca barbatii sunt mai atenti cu mainile si picioarele lor decat femeile. Si ca odata, un tip aratos si plin de bani - dama a concluzionat asta dupa masina cu sofer care-l descarca pe individ la salon - i-a marturisit cat e el de scarbit de muierustile din ziua de azi, parfumate, dichisite, atent intolite si machiate chiar cu stil, dar, vai!, cu calcaiele tocite, batatorite si-nnegrite precum copitele de vaci, cai sau... alte copitate! Deci, doamnelor, atentie, straduiti-va sa nu fiti kitschoase si, mai ales, nu va temeti de pila. O puteti asorta oricand unei pedichiuri fanteziste, iar specialistii garanteaza rezultatul. Va veti simti brusc mai usoare si, in plus, veti evita scarba involuntara a celor care incep sa va admire de la cap in jos. Pentru ca, o data ce privirea galesa va starui asupra gleznei si mai departe, curtenitorii o vor rupe la sanatoasa negresit!

ANUSKA

APARATUL Ma framanta o problema existentiala. Ca io de ce folosesc metroul - sufar de claustrofobie - sau tramvaiul 34 - abslout insalubru - sau, in zilele bune, masina romaneasca a lu’ tata - asta cand se-ntampla sa am o-ntalnire dis-de-dimineata unde e de preferat sa n-ajung mototolita si plina de draci c-a trebuit sa asist la o discutie interminabila pe teme politice intre pensionarii plictisiti care-si incep ziua dand o raita prin Bucuresti?! Desigur, dac-as opera niste limitari de buget la vestimentatie si accesorii, as achizitiona propriu-mi vehicul, la mana a doua si dotat cu aer conditionat. Si toate astea in conditiile in care sunt cu studiile postuniversitare la zi, muncesc de-mi sar capacele minimum zece ore zilnic, iar week-end-ul mi-l petrec incercand sa-mi fac necesarul de somn pentru saptamana care urmeaza.

Pana cand am gasit un mecanic.... Intre timp, domnisoara de 20 de ani, operatoare la ghiseul bancii unde-mi platesc factura de telefon, conduce o decapotabila. Platesc factura lunar, iar singurii prieteni, din lipsa de timp, imi sunt colegii de serviciu, tanti de la care iau tigari, medicul de familie si, evident, tanara de la ghiseu pe care o pot recunoaste oriunde. Chiar si-n intersectiile unde o surprind mereu cu alta decapotabila! (Am mereu vreo trei parfumuri. Le fasai in functie de stare. Ea are ’nspe decapotabile. Le foloseste dupa cum bate vantu’). Desigur ca mi-am dorit sa ma sinucid, pentru ca, oricat m-as fi strofocat, nu gaseam raspuns la dilema mea. Pana cand ambreiajul de la masina lu’ tata m-a parasit pe la piata Dorobanti. Noroc c-am gasit un nene amabil pe strada care era chiar mecanic si a promis ca-l convinge el pe ambreiaj sa nu mai faca nazuri. Si cum asteptam eu suficient de umilita sa mestereasca nenea, trosc, o blonda proaspat majora la volanul unei incredibile limuzine, cu ambreiaj ascultator. Si nu ma mai pot abtine si-o zic pe-a dreapta: "Da’ ce-o face asta de are asa masina?" La care nenea, calm, fara sa se-ntrerupa din negociatul cu ambreiajul meu, netulburat de situatie, imi ofera gratis explicatia dupa care tanjeam: "Do’nsoara are mereu la ea aparatul de supt"! Sa fie oare asta?!...