Religia detergenţilor: (Rec)lama de pus pe venă

Reclamele la detergenţi creează traume femeilor de îndrăznesc să creadă în ele. E o religie care le sminteşte. Toate rufele ce probează calitatea produsului sunt albe. Alb pur, alb imaculat, alb perfect. Alb prelucrat în Photoshop. Simbolul curăţeniei perfecte. Maculată de cele "99 de pete". Pete de ciorbă de burtă, de pipi, de papă lapte.

Pete de tip granulat, precum fardul de ochi. Pete dificile, ca acelea de iarbă. "Pete existente în gama Ariel" sau "murdărie granulată: noroi, rugină sau cerneală chinezească". Lumea în care trăim capătă noi dimensiuni, e bântuită de mizerii, iar în antiteză cu ea reclamele la detergenţi îţi oferă pe tavă, direct în retină, varianta perfectă. Construită din carton şi din plastic.

Telenoveliste care fac jogging şi apoi se repauzează în livingul unei vile gen "visul unui poliţist de frontieră". Balcon la etaj, peluză, uşi din sticlă la intrare. Băile sunt cât garsoniera pe care poţi să ţi-o iei tu cu "Prima Casă". Înăuntru, totul e impecabil, "super-mama" are siluetă de manechin şi un calm de stareţă lângă copilul de câteva luni care-şi pune mâncarea pasată pe babeţică. Super-mama, care n-are bani să-i cumpere mai multe, spală babeţica în fiecare seară. La maşina de spălat, fireşte. Are o depresie post-partum şi refulează energia negativă, o dată cu furtunul de golire...

Altă super-mamă, alt furtun, altă peluză. Trei băieţi intră pe poartă. Sunt îmbrăcaţi în tricouri albe, ca orice copii ieşiţi la joacă. "Mama mă îmbracă în tricoul meu preferat", spune unul dintre ei, care pare de-al casei. Mama lui e maso, dacă-l trimite-n alb spre lumea plină de murdărie granulată... E şi sado, udă peluza şi, dintr-odată, se întoarce şi pune furtunul pe copii. Îi face fleaşcă cu apă rece, că doar nu şi-o iriga gazonul cu caldă...

Secvenţa mi-aduce aminte de o scenă văzută la Centrul pentru bolnavii psihic din Babadag, care, în lipsa calmantelor, beneficiau de acelaşi tratament când intrau în criză. "Ne jucăm cu furtunul şi murdăria dispare ca prin minune", explică fiul super-mamei. Pare fericit, e deja obişnuit cu tratamentul-şoc. Ceilalţi doi băieţi au feţe lungi. Murdăria granulată a rămas pe tricourile lor. Detergentul poreclit "scut de protecţie" are un prenume hiperbolizat: "Absolut". Tide Absolut.

Într-un univers al detergenţilor perfecţi, denumirile sunt manelizate: "Praful Minune". "Curăţătorul de Aur", "Spumosul Inteligent". Ariel PRO-ZIM7. Bonux M ZIM5. Ce e ăla "ZIM"?! Un fel de Q10... Când se inventaseră ZIM1, ZIM4 sau Q9, probabil că noi eram plecaţi să udăm buretele... Ne-am trezit fix în episodul ăsta de abureală şi dăm impresia că muşcăm. Altminteri, n-ar fi aşa de perseverenţi băieţii....




ZIM5 e ceva care scoate petele din minţi (Sfinte Sisoie, mâine ne pomenim că învie astea pe hainele noastre şi încep să ne muşte!). O fraieră îşi bagă mâneca bluzei în prăjitură. Bluza e albă. Stă cu Madga Catone la o masă pe ştrase şi se uită după petele personificate-n bărbaţi. Ca fetilii... Ea, cu pata pusă pe mânecă, se sperie. Are o privire de junincă înjunghiată. Magda Catone scoate de sub masă o pungă de 5 kile de dero şi o linişteşte. Nu-i dă cu ea după ceafă, îi zice "are acum M ZIM5 - ingredientul detergenţilor de top".

Într-un alt episod de reclamă la Bonux, tot Magda Catone, "mama detergenţilor", stă într-un living cu vreo trei telenoveliste cu părul pus pe moaţe. N-au bani de coafor. Citesc "Economista". "Alt bogătan ajuns pe drumuri. Dacă nu ştie să facă economie..." Şi urmează sloganul cu ZIM-ul. Sceneta are un substrat adânc deprimant. Femei de vârsta a doua, moaţe, bârfă, idealul suprem - rufe curate.

Lipsesc din pragul uşii Dorel şi prietenii lui, veniţi la neveste după două lăzi de consumaţie... Există vreun mesaj mai trist decât ăsta? Culmea, există.

Femeia însingurată, care nu mai speră şi nu mai primeşte scrisori decât de la detergentul ei. "Draga mea", zice el, "mă bucur că ţi-au plăcut florile catifelate din pachet". Să mori tu? "Cu drag, al tău Dero Balsam." Naşpa, mai ales că detergentul o şi înşală cu maşina de spălat. Da'i mai scrie o scrisoare, şi-i dă şi gratis: cu până la un kilogram mai mult. Începe tot cu "draga mea" şi termină cu "acelaşi preţ, mai mult răsfăţ". Nu e un detergent isteţ, e un detergent gigolo!

Detergenţii fac curte, merg pe stradă şi se lovesc la meclă, fac afaceri cu moţatele, sunt scuturi de protecţie, parfumează, catifelează, îmbălsămează. Nu mai există nici un detergent ordinar, capabil doar să cureţe rufe colorate, pepit sau în dungi, îmbâcsite de praf, de transpiraţie, de mirosul aurolacului care a stat lângă tine în tramvaiul 41... Cel care l-ar reinventa ar da lovitura pe piaţă. Data viitoare ne vom juca de-a "mobilă şi durere"...