Ziua iubirii e in februarie

Odata, o prietena de profesie blonda-la-trup-si-la-suflet m-a intrebat inocent: "Auzi, daca pe opt martie e ziua femeii, ziua mamei cand mai e?". Inainte sa raman stanjenitor de perplex in fata sacrei intrebari ce-mi fusese adresata, m-am incruntat si am incercat sa gasesc un raspuns satisfacator. "Ziua mamei? Ziua mamei e cand s-a nascut mama noastra, a fiecaruia." Argumentul n-a fost de natura s-o satisfaca, pentru ca, in mintea ei galbena, se producea o delimitare clara intre ziua femeii si ziua mamei. "Faci misto de mine", mi-a zis, si mi-a intors, maret, spatele. Am iubit-o atunci foarte mult pe prietena mea blonda. N-am putut sa-i uit privirea absolut debusolata in momentul in care rostise intrebarea. In pofida varstei destul de inaintate, fata mai avea dubii de scolarita, in genul "cum e corect, Herastrau sau Fierastrau"? Mi-am adus aminte de acest episod cand, saptamana trecuta, am auzit la radio o replica pe cat de simpla, pe atat de colosala: "ziua iubirii e in februarie". O spusese o tanti cam la vreo cincizeci de ani, care marturisea ca e indragostita si ca pluteste si ca, nu stie de ce, i se-ntampla mereu sa se indragosteasca in ziua lui februarie si ca iubirea e ceva foarte mare si important, usor demonstrabil prin achizitionarea inimioarelor de sezon, a cupidonilor din ghips si a ursuletilor pe care sa scrie "ai lav iu". Intrebata insistent de catre moderatorul emisiunii ce face ea de luna iubirii, tanti a raspuns dulce ca iubeste si e iubita si ca restul nu mai conteaza. "Dar ce faceti concret?", a insistat moderatorul. Am schimbat repede postul, ca sa nu-i ard o replica zdravana dupa ceafa.

"Iubirea e ceva foarte mare si important, usor demonstrabil prin achizitionarea inimioarelor de sezon, a cupidonilor din ghips si a ursuletilor pe care sa scrie «ai lav iu»" - Gica