-Lord Gort, noul guvernator al Maltei e, hotarat, om fara noroc: o schija de bomba l-a ranit in momentul debarcarii sale. Sau poate, dimpotriva, e om cu noroc, caci a scapat la Dunkerque si la Malta a fost ranit foarte usor...
-Dupa telegrame germane evreii din Turcia au inceput sa emigreze in Palestina... Evreii au nas de copoi; sa simta ei ceva in legatura cu o eventuala "schimbare" a politicii turcesti?
-Generalul Seidel, sub-seful de Stat Major al maresalului Göring e pentru cateva zile printre noi; Maresalul Antonescu l-a decorat ieri cu "Virtutea Aeronautica". A decorat si pe ofiterii din suita sa. "Les petits cadeaux entretiennent les grandes amitiés."
-Desi ploile au incetat de mult, terenurile continua sa alunece in mai multe judete din Muntenia si Moldova. Un nou comunicat cu privire la aceste alunecari a fost publicat azi dimineata.
-Clodius e printre noi de vineri, si se zice ca va sta doua saptamani.
Mi se spune ca a venit pentru o suma de chestiuni, dar inainte de toate pentru furnituri, pentru furniturile de grau si porumb. La ultima sa vizita n-a mai cerut si s-a multumit sa intrebe: "cat ne puteti da?" I s-a raspuns: 4.500 vagoane de grau si 1.500 de porumb. Clodius a multumit si a inregistrat cifrele, dar de atunci nu s-a expediat nimic sau aproape nimic in Germania...
O alta problema importanta de rezolvat este problema leilor. Banca Nationala e plina de marci in clearing si refuza sa mai dea lei... Dar Sub Regele Carol al II-lea, de cate ori venea imi facea o vizita. Din septembrie 1941 m-a ignorat. Acum mi-a depus o carte de vizita: e un progres! nemtilor le trebuie lei! Maresalul Antonescu ar fi spus: "Sa ne dea actiunile «Concordiei» si «Colombiei», si sa le dam lei — altfel nu!"
Clodius mai are pe brate si chestia impozitelor excesive cu care a fost lovita industria petrolifera, impozite care o paralizeaza — si nemtii au acum atatea participatiuni in afacerile noastre de petrol! Razboiul e greu de dus in spinare — mai ales pentru omul sarac, si suntem asa de saraci!
Vineri 15 mai
Ieri, 31 grade la umbra! Dintr-un exces la altul... Azi s-a mai racorit.
-Ziua Eroilor a fost sarbatorita ieri in toate orasele, cu mare desfasurare de pompa... Comemorari si parade in toate cimitirele militare. Maresalul Antonescu a citit in parcul Carol la lespedea Soldatului Necunoscut un nou discurs redactat de Ica, a carui mana am recunoscut-o in tinuta intreaga a cuvantarii si in expresiile consacrate: "popas" si "datini stramosesti"...
Incep sa pricep pentru ce tine atat maresalul la Ica: nepricepator in manuirea vorbelor (se incurca chiar cand citeste pe ale altora si nu stie sa le "nuanteze") maresalul Antonescu e in admiratie fata de logoreea lui Ica, pe care, cu lipsa sa de gust o socoteste geniala si vede intr-insa un pasaport pentru nemurire pe calea viitoarelor antologii...
In discursul sau, dl Maresal a declarat ieri, ca ne prezentam in fata Eroului Necunoscut "stropiti de sange si spalati de dezonoare"... Sange desigur — si inca prea mult! Dar de ce dezonoare? Nu e nici o dezonoare sa fi fost calcat in picioare de un adversar de o suta de ori mai puternic; e o nenorocire, e o umilire — dar dezonoare, nu... Trebuia insa ca veninosii oameni sa mai improaste cu fierea lor un regim pe care toata lumea l-a condamnat, dar pe care nu l-au rasturnat ei, ci altii, si imprejurarile ...
Incolo, cu toate scaderile unei proze de vicleim, discursul merge... De semnalat fraza: "... fruntea noastra sa fie stearsa nu numai de petele Rasaritului, dar si de umbra Apusului..." Sa ne mai miram ca ne injura ungurii?
-Comunicatul german de ieri ne informeaza ca se desavarseste victoria de la Kerci, si ca se inainteaza spre oras, gata sa caza in mainile noastre (unii pretindeau ieri seara ca s-a si luat).
Acelasi comunicat contine si o fraza cam "misterioasa": "Pe frontul Donetului trupele noastre sunt in aparare. Rusii au atacat cu forte mari si cu tancuri..." Nu-mi place! Cand un comunicat vorbeste de "aparare", e ca e bucluc la mijloc... Poate ca nervii mei au devenit prea sensibili. Sa asteptam... Comunicatul mai adauga ca atacurile bolsevice de la Leningrad au dat gres. Ataca bestiile unde pot; cand ii crezi morti, atunci se arunca mai rau! Probabil ca efortul lor pe Donet si la Leningrad e menit sa usureze presiunea germana de la Kerci — dar nu vad cum...
Ziarele germane releva contributia noastra la luptele din Crimeea si lauda fara rezerve harnicia si indarjirea soldatilor romani! Putem fi mandri.