Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„1942,
Duminică, 22 februarie
Colonelul Orezeanu, directorul general al Căilor Ferate, a fost înaintat general – cuprins în ultima promoţie. S-a hotărât că nu vom mai putea cumpăra ghete şi pingelui pe cele vechi decât cu „bon” – şi prin urmare cu şperţ... Le vom suferi pe toate, numai războiul să se termine cu bine...
Dejunat ieri cu Ghiţă Cruţescu, fostul nostru ministru la Budapesta, care mi-a vorbit despre noul ales Horthy şi despre familia lui. Familia Horthy e originară de la Baia Mare, e o familie de nobleţă obscură şi se intitulează Horthy de Nagy-Bania. Bătrânul, Regentul, vorbeşte româneşte, dar nu ne poate suferi. Fiul său, Ştefan e mai amabil faţă de noi, dar e un zevzec care se ţine după fete şi petreceri. S-a căsătorit cu o contesă Edelsheim, de familie foarte bună înrudită cu Odescalchi – şi e foarte frumoasă. Când a plecat Legaţia britanică din Budapesta, Ştefan Horthy a însoţit împreună cu nevastă-sa pe englezi la gară...
Mai târziu a explicat că a fost să inspecteze, în calitatea sa de „Prezident” al M. A.V.-ului, vagoanele cu care pleca Legaţia, să vadă dacă totul e în ordine. Dar n-a putut explica de ce nevastă-sa a dus flori damelor engleze. Nemţii i-au notat pe cartea lor neagră... Horthy mai are un fiu, care s-a încurcat cu o dansatoare ovreică, şi e un derbedeu. Ca să scape de el, tată-său l-a numit ministru la Buenos Aires, unde e şi acum. Ne urăşte şi acesta, şi-şi petrece vremea în Argentina făcând propagandă contra României...
Ştefan Horthy are 37-38 de ani. Regentul a mai avut o fată care a murit paralizată şi Cruţescu crede că mai are una, călugăriţă...
Luni, 23 februarie
După ce ne-a surâs o clipă, sâmbătă, primăvara a fugit şi s-a ascuns iarăşi. De ieri-dimineaţă termometrul nu s-a mai urcat peste –5°, cerul e posomorât şi e întuneric ca în noiembrie. În Oltenia a nins din nou şi mult, noaptea de sâmbătă spre duminică. Aci în Bucureşti, zăpada stă să pice şi m-ar mira dacă n-ar începe iar să ningă până diseară. Totuşi un uşor progres: ieri la ora 7 dimineaţa erau –8°, azi la aceeaşi oră numai –5°.
Citește pe Antena3.ro
Alaltăieri şi ieri, anglofilii noştri vorbeau discret de o mare bătălie navală în curs în Oceanul Pacific, şi fără să-şi dea gândul pe faţă, privirea lor era plină de compătimire pentru japonezi...Aflăm azi, prin comunicate că o serioasă contraofensivă navală anglo-americano-neerlandeză (flota din Indiile Neerlandeze) a fost încercată în regiunea Insulelor Marshall, dar a fost zădărnicită de aviaţia japoneză care a avariat câteva vase inamice şi a silit pe celelalte să se împrăştie. În strâmtoarea Lombok (Insulele Sondei), două crucişătoare japoneze au distrus două crucişătoare britanice şi au avariat un al treilea.
Japonezii au ocupat insula Banka (175 000 locuitori) lângă Sumatra şi au debarcat în insula Timor (jumătate portugheză şi jumătate neerlandeză), ocupată acum câtăva vreme de un contingent britanic. Comunicaţiile dintre Sumatra şi Jawa au fost întrerupte.
Un comunicat special al Marelui Cartier german face bilanţul sfârşitului campaniei de iarnă pe frontul de răsărit. Scopul urmărit de ruşi, sfărâmarea frontului german a eşuat complect, cu toate atacurile înverşunate date şi cu necruţarea de oameni şi de material. Liniile de apărare fixate de Comandamentul german ies intacte din iarnă şi numai de la 1 ianuarie la 20 februarie, bolşe-vicii au pierdut: 56 806 prizonieri (pentru numărul morţilor trebuie căutat un multiplu al acestei cifre), 960 care blindate, 1.780 de tunuri, 1.189 de avioane (faţă de 127 avioane germane distruse), 8 vehicule de tot felul, 59 locomotive şi 43 trenuri...
Pe sectorul Central al frontului, încercuirea anunţată prin comunicatul de sâmbătă s-a terminat prin nimicirea trupelor sovietice închise în pungă. Mai multe atacuri consecutive date de bolşevici în regiunea Leningradului, au fost respinse cu mari pierderi pentru ruşi. Deşi Harkov-ul a fost dat de mai multe ori de Radio Londra ca recucerit de ruşi, marele centru industrial al Ucrainei orientale n-a încetat un minut să fie sub ocupaţia germană - şi refăcut şi reorganizat şi-a reluat aspectul său de viaţă normală.
Arabia Saudită a rupt, sub presiunea britanică, raporturile sale cu Italia. Reprezentanţii Italiei au părăsit Djeddah - iar Guvernul de la Roma protestează împotriva acestei noi siluiri de voinţă împotriva unui Stat în neputinţă de a rezista şi a se apăra. De ce nu l-au apărat italienii?
Zvonuri, zvonuri... S-a spus că Salazar ar fi intervenit confidenţial la Sevilla pe lângă Guvernul Franco, în vederea unei păci de compromis. Partos, ministrul Portugaliei care a primit o comunicare oficială privitoare la întrevederea de la Sevilla, dezminte categoric acest zvon. Acum îşi face drum altul: Salazar ar fi fost trimis să cumpere pe Franco, în vederea unei debarcări anglo-americane!! Anglo-americanii ar fi urmat să debarce la San Sebastian. Spaniolii ar fi opus o vagă formă de rezistenţă şi doritul al doilea front european ar fi fost creat! Am notat aceste divagaţii, numai ca să însemnez până unde a ajuns surexcitarea imaginaţiei omeneşti...William Temple, arhiepiscopul York-ului, a fost numit arhiepiscop al Canterbury-ului. Din Primatul Angliei, a devenit Primatul „întregii” Anglii - o promoţiune normală. Lang, fostul arhiepiscop al Canterbeury-ului a demisionat acum câtva timp, după ce s-a acoperit de ruşine prin exaltarea bolşevismului, pe care l-a binecuvântat.
O măsură bună: s-a reglementat cu începere de la 25 februarie circulaţia pe căile ferate. S-au suspendat biletele de călătorie gratuită sau cu plată redusă, şi afară de unele categorii oficiale, nu se vor mai admite călători decât pe bază de autorizaţie şi autorizaţiile nu vor fi date decât în cazurile de necesitate dovedită. Prin reducerea numărului trenurilor de persoane, reducere impusă prin sporirea trenurilor militare şi de materiale, călătoriile pe calea ferată au ajuns să fie un supliciu pentru călător şi un dezastru pentru materialul rulant, prădat de sălbatici.
(Va urma)
