x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (49)

0
Autor: Stelian Neagoe 18 Mar 2011 - 19:03

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

 

 „1942,
Vineri, 6 martie
Există la noi o adunătură de carachioşi, prezidată de Ghiţă Marinescu şi care îşi zice «Academia de Ştiinţe Morale şi Politice»!!! Ce Ştiinţe? Ce Morală şi ce Politică? Şi în Franţa există o secţie inutilă a Institutului cu aceeaşi titulatură — dar de ce trebuie să imităm ce e prost la alţii? Această scârbă de instituţie a „recepţionat” ieri cu pompă şi ostentaţie pe noul său membru... T. Pisani!!! Pisani şi academician, am trăit să o văd şi pe asta!
Sindicatul ziariştilor a ales pe Săndulescu preşedinte şi pe Ciuceanu vicepreşedinte. Performanţa lichelelor — iată marele câştig al noului regim de «premenire sufletească» cu care ne omoară dl Ică în discursurile sale!

Toto Rosetti-Solescu a fost numit mareşal al Curţii regale. Băiat bun... Alegerea — neaşteptată — putea să fie mai rea! Băiat bun şi nume frumos. Pe lângă tânărul nostru Rege ar fi fost însă necesar un sfetnic cu experienţă...
Dar poate că n-ar fi convenit Mareşalului... A murit George Adamescu, profesor stimat, un colaborator al lui Haret şi al tuturor succesorilor săi liberali la Mi­nisterul Instrucţiei. Om cumsecade şi cărturar mo­dest. A murit, de asemenea, Pella, tatăl, mai simpatic şi mai puţin lichea decât fiu-său, arivistul neruşinat. Avea haz, în cinismul său de coţcar. De câţiva ani nu mai era om: îl doborâse damblaua...

Madam Logofetides-Sculi poftise tot Bucureştiul oportunist la un ceai, ieri, — ceai ce trebuia să fie onorat prin prezenţa Excelenţei Sale, Doamna Rica Antonescu. Vice-Regina urmând să apară la ora 5?, damele invitate primiseră ordin să fie prezente la ora 5...
Una din aceste dame a părăsit sindrofia la ora 7? — dar Doamna Rica nu sosise încă.
Oamenii ăştia n-au un pic de educaţie! Dar de la cine era să o capete?

Sâmbătă, 7 martie
Babele au întors iarna... Ieri după-amiază a început să bată un vânt rece şi termometrul să scadă, până la zero. Azi-dimineaţă – 5° şi vântul tot rece. E pe de o parte rău, căci zăpada nu se duce şi nu se poate ara — dar pe de altă parte bine, că s-a oprit topitul pentru o zi, două, căci  începuseră inundaţiile... La Vidin, Dunărea ar fi ieşit din albie şi ar fi înecat 3.000 (?!) de case. Şi pe Valea Oltului se anunţă revărsări... Am scăpat de belelele iernii şi acum vin ale primăverii! Când o să ne ierte Dumnezeu?

Ziarele axofile continuă tămbălăul lor în jurul bombardării Parisului. În Franţa indignarea e tot mai mare; Guvernul din Vichy a hotărât pentru azi o zi de doliu naţional şi toate ziarele franceze enumeraseră, fără să uite nici una, pagubele şi victimele tâmpitului atac. Culmea e că Churchill a bătut o telegramă de condoleanţe la Vichy (!!!), explicând că morţii de la Paris sunt mucenici care contribuie la lupta de elibe­rare a oamenirii şi a Franţei!

Ocuparea Bataviei de japonezi şi scufundările continue în Atlanic (în două luni, de la 1 ianuarie la sfârşitul lui februarie, submarinele germane au scufundat un milion de tone anglo-americane...), au zdruncinat adânc opinia publică engleză şi situaţia Guvernului Churchill devine din ce în ce mai grea. Pe de altă parte, cum singurul succesor al lui Churchill ar fi Cripps şi cum englezii nu se împacă încă cu ten­din­­ţele bolşeviste ale acestuia, o criză de Guvern nu pare încă iminentă — dar bietul Winston luptă din greu...
În presa suedeză se vorbeşte iarăşi de o pace se­parată între Finlanda şi Rusia, integritatea Finlandei urmând să fie asigurată printr-o alianţă suedezo-finlandeză-rusă! Şi de data asta, pacea s-ar încheia cu consimţământul Germaniei, care şi-ar retrage trupele din Peninsula Scandinavă, neutralitatea Norvegiei fiind asigurată de sus-menţionata alianţă! Bali­verne, bineînţeles, ce nu merită nici măcar să fie dezminţite.
Guvernul turc a dat un comunicat ce rezumă rezultatele anchetei privitoare la atentantul de la Ankara.

Atentatul a fost cu siguranţă îndreptat împotriva lui Papen şi a fost comis de un sârb comunist ce a putut fi identificat, un student originar din Uscub şi venit în Turcia la Constantinopol — anul trecut. Mai mulţi prie­teni ai ucigaşului, bănuiţi de complicitate, toţi sârbi şi comunişti, au fost arestaţi şi trimişi la instrucţie...
Ieri am rupt relaţiile diplomatice cu Brazilia... Cei de la Externe îmi spun că ruptura s-a făcut la cererea nemţilor, care se plâng de maltratările suferite de germani în acea ţară... Ruptura cade greu pentru prie­tenii noştri; Uro Pret care tocmai îşi operează un copil de apendicită. Cu amabilitatea care caracterizează regimul, li s-a şi luat sergentul de la poartă. Mă întreb dacă le vor lăsa telefonul...

Bărceanu, ministrul nostru de la Rio a fost numit la Buenos Aires, pe deasupra lui Cutzarida care îşi pierde „giranţa” (era însărcinat cu Afaceri) şi rămâne pe loc în subordine. Obişnuit, în calitatea sa de tuberculos, să fie veşnic însărcinat cu Afaceri, adică şef de Misiune (a fost 6 ani la Cairo, şi din tomna trecută e în Argentina), răsfăţatul Radu Cutzarida trebuie să se creadă năpăstuit şi să urle. Şi ce au să mai urle surorile lui, aci!! Flondor, secretarul de Legaţie de la Rio de Janeiro, a fost numit însărcinat cu Afaceri în Chile...

Mi se spune de la Externe că Bossy şi Hiott au scăpat de data asta şi că rămân la posturile lor. Vor fi rechemaţi numai Dumitrescu de la Madrid şi Filotti de la Budapesta. Unul din directorii Ministerului îmi povesteşte scena de necrezut, întâmplată într-o şedinţă a Comisiei ce pregăteşte noua organizare a Departamentului — şedinţă în care, în faţa a 20 de persoane, unele străine de minister, dl Ică a înjurat pe Bossy şi pe Grigorcea (de la Roma) fiindcă nu ştiu să ţină pe legionari în frâu!! Uitase dl Ică că a numit el la Institutul Cultural Român din Berlin numai foşti legionari? Ce era să facă Bossy, faţă de protejaţii d-lui vicepreşedinte al Consiliului? Şi apoi ce maniere sunt astea, să sudui doi funcţionari superiori în plină comisie, în auzul colegilor lor şi a străinilor? Faţă de această ieşire, toată lumea se aştepta la Externe ca Bossy şi Grigorcea să fie decapitaţi a doua zi...

De Grigorcea nu s-a atins însă nimeni şi Bossy ar fi scăpat şi el, în ultimul moment! Ce se povesteşte despre furturile şi risipa de la Propagandă, sub conducerea lui Ică, întrece cele mai glorioase isprăvi de pe vremea lui Carol... O puzderie de protejaţi, toţi incapabili, au fost trimişi în diferite centre europene cu câte 5.000 franci elveţieni (800.000 lei!) pe lună. La Helsinki a fost trimis unul care nu ştie nici o limbă străină... La Lisabona altul, numai ca să spioneze pe Cădere — şi aşa mai departe...

«Grandeur et décadence» Pe când Toto Rosetti urcă treptele Palatului să-şi ia Mareşalatul în primire — predecesorul său, Flondor, face zilnic turul meselor în restaurantul hotelului Adler, la Cernăuţi, se înclină în faţa fiecăruia şi întreabă: «Domnul, (sau Doamna) a fost bine servit? Domnul e mulţumit». Dar ce nu face omul ca să-şi câştige viaţa, şi tot mai bine e să fii girant de birt decât căcănar...

(Va urma)

Citeşte mai multe despre:   istorie politica

Serviciul de email marketing furnizat de