Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XXIII)

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871 în Craiova şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955 în gulagul comunist din Sighetu Marmaţiei.

Efective foarte reduse luptă de o parte şi de alta. Pentru planul german nu prezintă nici o importanţă faptul că în anumite puncte, frontul va fi în primăvară cu 100 de kilometri mai la est sau mai la vest... În ce priveşte frontul răsăritean, trebuie să recunosc că această lipsă de îngrijorare a militărimii germane e împărtăşită şi de militărimea noastră. Să aşteptăm deci şi noi primăvara cu încredere...

De pe frontul din Africa Septentrională se anunţă oficial recucerirea şi reocuparea oraşului Bengazi de către trupele germano-italiene. Meritul campaniei, admirabil condusă, revine generalului Rommel, a cărui reputaţie e în continuă creştere. Deşi numai colonel la începutul războiului în 1939, înaintat la general-maior în 1940 şi general-locotenent în 1941 - Führerul l-a numit acum, pentru a răsplăti isprăvile sale, general de Corp. În războiul din 1914, Rommel a fost unul din rarii decoraţi cu ordinul "Pour la Mérite", deşi era numai locotenent de aviaţie.

Azi au apărut două ordine de zi pe armată, cu data de 26 ianuarie, prin care se răsplăteşte vitejia "unei" (!!!) brigăzi de Vânători de Munte, dovedită cu prilejul cuceririi localităţilor Verh Corgun şi Nis Corgun şi a înălţimilor "Capelei", din vecinătatea Sevastopolului (primul ordin de zi), precum şi a recuceririi Feodosiei (al 2-lea ordin de zi). Anonimatul şi întârzierea acestor ordine de zi nu se pot pricepe. Cucerirea Verh Corgun-ului, Nis Corgun-ului şi Capelei au avut loc la începutul lui decembrie şi din Comunicatul german publicat cu prilejul decorării generalului Lascăr se ştie ce brigadă a luptat acolo, aşa încât nu mai poate fi vorba de "secret".

În primul ordin de zi se spune însă că poziţiile cucerite au fost luate de trupele române, fără să se mai vorbească de un ajutor sau de o participare a trupelor germane, iar în al 2-lea se menţionează ce e drept şi prezenţa forţelor nemţeşti, dar numai pe un plan secundar. În comunicatele lor, date la timp, nemţii au prezentat dimpotrivă colaborarea românilor, atât la Feodosia, cât şi la Sevastopol, ca accesorie... Să fie ordinele de zi, ca să zic aşa "postume", publicate azi o consecinţă a încordării (să sperăm momentane) de care se vorbeşte în raporturile noastre cu germanii sau pur şi simplu rezultatul anarhiei, incoerenţei şi indiferenţei ce domină toate actele regimului?

În legătură cu "încordarea" raporturilor noastre cu nemţii, "afacerea generalilor şi a Statului Major" continuă să fie obiectul tuturor conversaţiilor. Nimeni nu ştie nimic, cei direct interesaţi păstrează tăcere şi sunt de o discreţie exemplară, aşa că lumea povesteşte tot felul de prostii. Pe ziua de ieri am aflat că Tătăranu rămâne la post, sub-şef de Stat Major "din ordin", căci a vrut şi el să plece cu Iacobici. Mazarini, în schimb, a fost numit comandant al Diviziei din Piteşti. Dar pare că nici dânsul "nu s-a stricat" cu Antonescu, căci a asistat ieri la remiterea decoraţiei finlandeze Mareşalului, ceremonie la care n-au asistat decât generalii făcând parte din Guvern sau ocupând înalte demnităţi în Bucureşti (n-au fost de faţă nici Iacobici, nici Tătăranu...). Nimic nu confirmă până acum ipoteza făcută de mine la pag. 10760 a acestor Însemnări, dar nici un fapt pozitiv nu vine să o infirme...

Nici nemţii nu ştiu nimic. Generalul Gerstenberg căuta alaltăieri să afle ceva de la Dombrovski, care, deşi prieten cu Tătăranu, nu ştia nimic nici el. Gerstenberg se întreba dacă nu era la mijloc o rivalitate politică între Antonescu şi Iacobici, despre care Mareşalul ar fi aflat "că pune jaloane unde trebuie, pentru o eventuală succesiune" (?). Gură de petece cum e, ataşatul militar al Aerului german a înjurat din nou în faţa lui Dombrovski pe Antonescu, declarând că cu Argetoianu şi cu Gigurtu se puteau înţelege mai bine (cu Gigurtu cred şi eu) şi că Mareşalul prea trage de coardă.

Citește pe Antena3.ro

Comuna din România unde cresc pietrele, la propriu: Ce sunt trovanții și cum arată locul spectaculos vizitat anual de mii de turiști

Gerstenberg a sfârşit prin a spune (o ameninţare?) că generalul Iacobici n-a sfârşit rolul său, că va mai primi înalte însărcinări şi a conchis cu cuvintele echivoce: "Două săbii nu pot sta într-o teacă!"... Buşilă mi-a spus "sous le sceau du secret" că Ciano vine la Bucureşti în luna februarie. Bova Scoppa a plecat la Roma ca să aranjeze amănuntele vizitei... E probabilă şi vizita lui Ribbentrop, dar despre aceasta nu se ştie încă nimic.

La 1 februarie merge Mareşalul Antonescu la Berlin... Pentru toate lămuririle. Această veste nu mi-a dat-o Buşilă, dar o cred sigură. Ministrul Finlandei a remis ieri cu un ceremonial special Mareşalului Antonescu Marea Cruce a Ordinului finlandez "Trandafirul Alb" (!).

În afară de Ică n-au asistat decât miniştrii, subsecretarii de Stat şi înalţii demnitari generali. Civilii au fost lăsaţi la o parte. S-au schimbat discursuri prin care s-au preamărit virtuţile ambelor popoare şi s-a pecetluit frăţia de arme dintre finlandezi şi români, cele două naţii victime ale barbariei moscovite. Ministrul Finlandei a remis lui Antonescu şi o scrisoare autografă din partea Mareşalului Mannerheim.

Un comunicat al Guvernului ne informă că o acţiune foarte severă a fost întreprinsă împotriva funcţionarilor hoţi sau şperţari. Se specifică că în Ardeal au fost daţi în judecată 205 funcţionari dintre care 41 au fost deja condamnaţi (3 la muncă silnică, 16 la închisoare corecţională, 10 la amendă, 11 la internare în lagăr şi 1 la destituire), iar 67 sunt în curs de judecată... Cum cei mai mulţi hoţi şi şperţari sunt în armată, va fi greu de ajuns la ceva serios... Mareşalul Antonescu a prezidat un Consiliu Economic pentru aprovizionarea populaţiei, la care au luat parte miniştrii şi subsecretarii de Stat economici şi mai mulţi înalţi funcţionari.

Între altele s-a decis să se formeze asociaţii de comercianţi engros pentru aprovizionarea marilor centre şi să se oblige unele mari firme din Bucureşti să creeze sucursale la Cernăuţi şi Chişinău în folosul Bucovinei şi Basarabiei. S-a mai hotărât să se creeze în jurul Bucureştilor o zonă de culturi alimentare, să se rechiziţioneze câteva mori şi fabrici de conserve pentru a se raţionaliza munca lor, să se mai ridice un abator în Capitală cu amenajări pentru congelarea cărnii şi cu un târg de vite anexat, să se înfiinţeze gări de colectărie (?) pe linia de centură a oraşului, să se înceapă şi să se lucreze din zori la canalul Bucureşti - Olteniţa...
Azi se celebrează în Germania a 9-a aniversare a ascensiunii Partidului Naţional Socialist la putere. Hitler va ţine o mare cuvântare care va fi difuzată.

(Va urma)