Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Romanul se întinse somnoros, făcînd ca legăturile strînse să îi pîrîie sec. Se aşează pe marginea patului şi, încălţînd papucii, făcu un ocol camerei pescuindu-şi supracoperta aruncată neglijent sub bibliotecă. Era totuşi un progres. Pentru prima dată, după o petrecere, nu se trezea mahmur şi cu dureri de cap.
Romanul se întinse somnoros, făcînd ca legăturile strînse să îi pîrîie sec. Se aşează pe marginea patului şi, încălţînd papucii, făcu un ocol camerei pescuindu-şi supracoperta aruncată neglijent sub bibliotecă. Era totuşi un progres. Pentru prima dată, după o petrecere, nu se trezea mahmur şi cu dureri de cap. Privi spre culcuşul de unde plecase şi rămase o clipă nedumerit. Cu foile bronzate larg desfăcute, Nuvela sta întinsă, acoperită doar cu un cearşaf alb, mulat perfect după formele ei angelice. Romanul zîmbi satisfăcut. Hm..., îşi aducea aminte, cum să nu. Fata se răsuci pe o parte, lăsînd un sîn obraznic, cu pielea pistruiată de literele negre ale unei dedicaţii, să iasă de sub acoperămîntul dantelat. Gemu uşor, răsfăţat, şi se trezi deschizînd uşor verbul “a vedea”. Dînd cu ochii de el, surîse, desfăcîndu-şi larg cuprinsul, ca o chemare. Romanul, o clipă fîstîcit, înaintă. Aşezîndu-se lîngă ea pe marginea patului, o sărută tandru pe subtitlu.
— Era şi timpul să te trezeşti, i se adresă zîmbitor.
— Am simţit că nu mai erai lîngă mine şi mi-a fost teamă să nu mă părăseşti. Te iubesc prea mult şi nu cred că aş fi suportat ideea, spuse linguşitor, răsucindu-şi alintată rîndurile. Romanul o sărută din nou, cu subtext, şi începu să se îmbrace. Nuvela stătu un timp privindu-i cu admiraţie perversă capitolele încolăcindu-se pe sub coperţile de piele, apoi dispăru în baie. Stropii de apă se auziră clipocind senzual printre pagini, în atingerea lor fină cu şuviţele ca de abanos ale rîndurilor mărunte.
— Ţi-ar plăcea să fim mai des împreună?, o întrebă Romanul ascultînd atent.
— Cum să nu, majestate!, îi strigă ea vesel.
— Nu-mi mai spune aşa! Pentru tine nu sînt regele, ci viitorul tău soţ!, o corectă el, căutînd încruntat cu privirea în jur, enervat de totala dispariţie a colţarelor.
Citește pe Antena3.ro
— Asta vrea să însemne o cerere în căsătorie?, se auzi pe un ton mieros.
— Poftim? întrebă aiurit Romanul. Auzi? Nu ştii unde-mi sînt colţarele alea?
— Nu!, veni rece răspunsul. De obicei eu nu umblu pe la colţuri.
— Femeile..., murmură pe un ton expert regele, clătinînd contrariat din cap. Nuvela ieşi din baie gata paginată şi, culegîndu-şi şpalturile de pe jos, se îndreptă către ieşire.
— Cînd ne mai întîlnim?, o întrebă Romanul căutînd sub pat.
— Altădată, răspunse ea indiferentă şi trînti uşa în urmă ei.
— Am să te aştept!, strigă după ea regele şi, după ce plăti bibliotecarului chiria pe o noapte, plecă bombănind nemulţumit, înjurînd printre dinţi preţul exorbitant al hîrtiei.
*
Mulţimea zumzăia ca un întreg roi de viespi. Romanul Istoric, clona imperfectă a regelui, avid de putere şi rîvnind avar la glorie şi bani, evident ai altora, bătu nervos cu buzduganul în masă.
— Linişte!, strigă zăngănindu-şi săbiile printre filele prăfuite ca de cronică. Adunarea tăcu pe dată şi, parcă puţin înspăimîntată, îşi înghiţi cuminte ultimele vorbe. Sîntem cu toţii aici?, întrebă mai calm.
— Nu!, răspunse cineva din sală. Lipseşte Nuvela!
— Am venit!, anunţă o voce de undeva din spate. Nuvela păşi încet, galant, pe rotativă şi se aşeză pe singurul loc rămas liber, “pe-un picior de plai, / pe-o gură de rai”, lîngă bătrîna Baladă Populară pe care o salută cu respect.
— Bună să-ţi fie inima, maică!, îi răspunse aceasta aranjîndu-şi mai bine rima. Mi-au spus că dacă vin aici or să-mi mărească mesajul educativ. E adevărat? întrebă ea naiv. Cealaltă dădu dezinteresată din umeri, făcînd în continuare destule eforturi să vadă peste cei din faţă ceva din cele ce se petreceau la tribună.
— Ce ai, maică? Te doare ceva?, se alarmă bătrîna, observîndu-i gesturile nefireşti.
— N-am nimic.
— Ce? făcu bătrîna, ciulindu-şi curioasă verbul “a auzi”.
— Mi-e bine, n-am nimic! repetă agasată, lăsîndu-se greu pe spătarul tare.
— Sper că nu e vorba de vreo traducere? întrebă pe un ton puritan Balada.
— Vai, dar cum puteţi să vă gîndiţi la aşa ceva?! Eu am să aştept momentul cuvenit, aşa... ca dumneavoastră...
— Ei, şi eu cînd mi-o veni sorocul, miorlăi feciorelnic băbuţa.
— Sînge! Sînge!, se auzi un urlet din fundul sălii. Un personaj ciudat, legat în cămaşă de forţă şi mîzgălit din cap pînă-n picioare cu ketchup, se aruncă cu capul înainte în grupul de la intrare.
— Calmează-te!, îi şopti tăios un altul. Fii subtil ca mine! continuă strecurîndu-se prin pădurea de picioare, încet dar sigur, spre tribună, pînă ce o matahală îi luă de guler pe amîndoi, ridicîndu-i în aer.
— åştia sînt! strigă Cenzorul către sală, prezentîndu-i ca pe nişte exponate ieftine, spînzurate în cuiele ruginite ale degetelor sale.
………………………………………….aici a lucrat cenzura……………………………………...
— Hei, lasă-mă jos, brută!, ţipă disperat SF-ul şi deodată se trezi aruncat direct în braţele Nuvelei.
— Wow! Să tot vii p-aici!, spuse golăneşte, uitîndu-i-se adînc în decolteu (şi-avea, dom’le, nişte coloncifre...).
— Dacă nu te ridici de pe motto-ul meu, îţi înnod gîtul, vită!
— Calm, madam!, o potoli glumeţ tînărul. Hei! Uite-l pe Asimov!, şi arătătorul termonuclear se înfipse într-un colţ al sălii.
— Unde?, căută curioasă cu privirea Nuvela. SF-ul o sărută scurt printre rînduri şi, înainte ca aceasta să poată spune ceva, se teleportă din poala ei.
— Te-am dus, gagico!, strigă şi dispăru în arcul electro-magnetic.
— Sînge..., sînge..., sînge..., mormăi obsedat Horror-ul muşcînd cu poftă din mîna Cenzorului. Eliberat din strînsoare cu un urlet, o zbughi pe uşă afară, căznindu-se să iasă din cămaşa de forţă în care, nu se ştie cum, tot el se legase.
— Linişte!, tună violent deasupra sălii tirajul puternic al Romanului Istoric. Toţi amuţiră. Sper că ştiţi cu toţii motivul prezenţei dumneavoastră aici!
— Da!, glăsui corul adunării.
— Nu!, ţipă din răsputeri SF-ul.
— Păi bineînţeles că nu!, replică superior. Tu nici n-ai fost invitat aici.
— E adevărat, recunosc, dar am şi eu dreptul să ştiu ce se petrece în literatura asta.
— Da’ cu mesajul meu educativ cum rămîne?, întrebă ca trezită din somn Balada Populară, ridicîndu-se pe jumătate de la locul ei.
— Mai tîrziu, mamaie, mai tîrziu!, i-o reteză parlamentar Romanul Istoric. Acum avem alte probleme! Deci..., reveni, adresîndu-se SF-ului. Noi, cei de faţă, considerăm că sîntem conduşi în cel mai prost mod cu putinţă! Murmur aprobator de pe banca consilierilor. Aş spune chiar defectuos! Din nou murmur, ca un ecou al vorbelor sale. Aşa că ne-am asumat cu toţii nobila misiune de a-l înlocui pe actualul suveran cu cineva mai receptiv la nevoile de fiecare zi ale acestui mult încercat neam!, termină în picioare, luînd o atitudine plenară.
— Aha! Şi v-aţi gîndit la mine? Ce drăguţ din partea voastră!, îi luă peste picior SF-ul.
— Am spus: receptiv la problemele poporului, silabisi explicativ Romanul Istoric, arătînd discret către sine. Ai priceput? Bun! Să intrăm acum în miezul chestiunii, continuă aranjîndu-şi nişte foi. Dacă îmi permiteţi, aş dori ca înainte de a vorbi, să vă spun ceva. Aş vrea să dau citire cîtorva idei, planuri ale noastre care, sînt sigur, vă vor edifica asupra cauzei drepte pentru care luptăm, a sfintei noastre acţiuni de eliberare de sub jugul puterii nedrepte şi brutale.
.……………………………………...aici a lucrat editorul …………………………………………
Într-un colţ mai retras, ferit de priviri indiscrete, Filmul Porno, intrat pe blat, înghesuia energic Povestirea Sexy ce scîncea fragil, de plăcere (acţiune tipică de spionaj literar). La toaletă, Romanul Erotic, oaia neagră a familiei regale, îşi freca violent cotorul, holbîndu-se excitat prin gaura cheii la semnul de carte aurit al unei ediţii bibliofile.
*
Cîteva ore mai tîrziu.
În jurul tribunei se adunaseră o grămadă de spirite reacţionare, animate de discursul semiotic al copiei mototolite a regelui, dîndu-i de lucru Monitorului Oficial, biograful său personal, ce nota asiduu, cuvînt cu cuvînt, spusele lui şi ale interlocutorilor. Restul sălii moţăia.
Nuvela se ridică plictisită şi se îndreptă agale către uşa masivă.
— Unde te duci?, întrebă milităros Cenzorul, postîndu-se pe picioarele sale groase direct în faţa ei.
— Pe la corectură, răspunse ea.
— Bine, dar să vii repede!, încuviinţă după un moment de gîndire, înfigîndu-şi mîinile în şoldurile slăninoase.
— Mulţumesc mult, spuse cu voce dulceagă fata, sărutîndu-l recunoscătoare şi, lipindu-şi pentru o clipă structura de burţile sale transpirate, ieşi. Roşu de emoţie, Cenzorul închise uşa în urma ei, ştergîndu-şi fruntea asudată de atîta lectură cu radiera plină de şopîrliţe. În aceeaşi clipă Ziarul de Scandal dădu buzna înăuntru, proiectîndu-l în mormanul de scaune sprijinite de un perete fals, trecîndu-l cu tot cu ele dincolo, direct în toaletă, unde, spre marea sa nefericire, Romanul Erotic fu nevoit să se autocenzureze la repezeală.
— Fugiţi!, strigă noua apariţie. Vin editorii!, şi el însuşi o zbughi, făcîndu-se nevăzut în păienjenişul de litere. Sala se goli ca prin minune, singurele prezenţe mişcătoare rămînînd doar cîteva foi albe de hîrtie ce lunecau lin de la înălţimea tribunei pe duşumeaua tocită a tipografiei...
…………………………………………...aici am lucrat eu…………………………………………
