Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Datele transmise de sonda Voyager 2 în anii 80, când a trecut prin apropierea planetei Uranus, au fost analizate de oamenii de știință. Aceștia au ajuns la concluzia că 4 dintre lunile mari ale planetei, respectiv Ariel, Umbriel, Titania şi Oberon, ar putea fi suficient de calde pentru ca sub calota glaciară de la suprafață să existe apă lichidă.
Mai mult, apa de pe Titania și Oberon ar putea conține forme de viață.
"Planetologii au identificat dovezi ale existenţei unor oceane în câteva locuri în care nu s-ar fi aşteptat, aşa cum sunt planetele pitice Ceres şi Pluto dar şi luna Mimas din sistemul planetei Saturn", a spus coordonatorul studiului, Julie Castillo-Rogez de la NASA Jet Propulsion Laboratory din California.
Au fost analizate și date mai recente referitoare la Charon, luna lui Pluto, Enceladus, luna lui Saturn, Galileo, Cassini, Dawn şi New Horizons.
Din cele 27 de luni ale lui Uranus, cercetătorii au analizat doar 5 dintre ele, Ariel, Umbriel, Titania, Oberon şi Miranda. Cea mai mică este Ariel, cu 1.160 kmîn diametru, iar Titania este cea mai mare, cu 1.580 km diametru.
Până acum se credea că doar Titania poate avea căldură internă provenită prin descompunerea elementelor radioactive. Acum au ajuns însă la concluzia că și celelalte, cu excepția lunii Miranda, pot reține căldură din aceeași sursă.
De asemenea, oamenii de știință cred că oceanele de sub calotele glaciare ar putea conține săruri, amoniac, cloruri, care scad punctul de îngheț și, prin urmare, sunt lichide. Adâncimea acestora ar putea fi de zeci de kilometri.
