Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Micuţă, cu corpul alungit şi aproape transparent, fără globi oculari, dar cu mandibule sub formă de forcepşi, Martialis heureka (“furnica de pe Marte”), descoperită în 2003, undeva în îndepărtata pădure amazoniană, este una dintre cele mai temute insecte subterane din lume. Potrivit unui studiu dat recent publicităţii, Martialis heureka este descendenta primei furnici care a trăit pe Pămînt.
Micuţă, cu corpul alungit şi aproape transparent, fără globi oculari, dar cu mandibule sub formă de forcepşi, Martialis heureka (“furnica de pe Marte”), descoperită în 2003, undeva în îndepărtata pădure amazoniană, este una dintre cele mai temute insecte subterane din lume. Potrivit unui studiu dat recent publicităţii, Martialis heureka este descendenta primei furnici care a trăit pe Pămînt. În urmă cu cinci ani, biologul american Christian Rabeling a găsit în materia moartă din pădurea tropicală amazoniană de la Empresa Brasileira de Pesquisa Agropecuaria, din Brazilia, un singur exemplar al speciei pe care l-a denumit ulterior “furnica de pe Marte”. Avea între doi şi trei milimetri lungime şi părea destul de ciudată, scrie presa britanică. Adaptată întru totul la condiţiile din pămînt, această furnică este considerată ca făcînd parte dintr-o nouă subfamilie de furnici (dintre cele 21 descoperite pînă în prezent), spun cercetătorii, care au studiat-o îndelung.
Într-un studiu publicat la începutul acestei săptămîni în revista de specialitate Proceedings of the National Academy of Science, Rabeling spune că micuţa şi aparent inofensiva insectă a evoluat, în urmă cu aproximativ 120 de milioane de ani, din strămoşi viespi. Treptat, ea s-a adaptat condiţiilor din diversele ecosisteme în care a trăit şi a evoluat rapid funcţie de tipul de sol sau de vegetaţie în care s-a dezvoltat. Mostre de ADN prelevate din picioruşele Martialis heureka le-au arătat cercetătorilor americani că principalele caracteristici ale acestei furnici se regăsesc la “suratele” ei care trăiau în urmă cu peste 100 de milioane de ani. Acest lucru nu înseamnă că toţi strămoşii furnicilor pe care le cunoaştem noi astăzi erau orbi şi trăiau sub pămînt, scrie publicaţia online LiveScience, citînd din studiul biologului american.
Furnicile, pe care cu toţii le cunoaştem, sînt împărţite în aproximativ 20.000 de subspecii, cele mai cunoscute fiind cele albe (termitele), negre şi roşii. Ca orînduire socială, aceste insecte sînt organizate întocmai unei comunităţi de oameni. Trăiesc în colonii săpate în pămînt pe lungimi impresionante, dată fiind mărimea corpurilor lor, unde îşi împart cu stricteţe rolurile – regine, grădinari şi bandiţi – şi se respectă unele pe altele. Colonia este condusă de o singură furnică – regina muşuroiului –, a cărei unică sarcină constă în reproducere. Cînd se apropie un pericol, furnicile emit feromoni de alarmă, dintr-o glandă situată în cavitatea bucală. Aceasta este calea prin care comunică ele. Regina, de a cărei viaţă depinde în mod direct evoluţia coloniei, “monitorizează” fiecare dintre camerele subterane ale muşuroiului, camere destinate, între altele, depozitării hranei, hibernării sau depunerii ouălor. Pe scurt, femelele furnicilor duc tot greul în spate, iar diviziunea muncii respectă criteriul de vîrstă şi de sex al acestor insecte. “Furnicile masculi sînt un fel de rachetuţe cu spermă”, explică Alex Wild, entomolog la Universitatea din Arizona. Toate furnicile sînt sociale, dar unele subspecii şi-au dezvoltat societăţi complexe, în timp ce altele au rămas la stadiul de primitivism.
ROŞUL PEŞTILOR DE ADÎNCIME
Oamenii de ştiinţă au descoperit că, din varietatea de culori care ne înconjoară, peştii preferă roşul. Nico Michiels de la Universitatea Tübingen, din Germania, încearcă să explice fenomenul: lumina roşie a Soarelui este absorbită imediat de apele de suprafaţă, transformînd culoarea roşie, la o adîncime de circa zece metri, într-un fel de gri sau de negru. În timpul unor experimente în Golful Mangrove (cercetătorii încercau să observe adîncimea pînă la care penetrează lumina solară), Michiels a observat prin masca specială pe care o purta la ochi (care îl ajuta să detecteze numai culoarea roşie) mici pete de culoare roşu fluorescent în ochii unor peşti sau chiar pe întregul corp.
CORALII ŞTIU CÎND E ZI ŞI NOAPTE
Cercetătorii americani au descoperit o genă în corali care poate face diferenţa între noapte şi zi. Animale fascinante, capabile să construiască cele mai mari structuri biologice din lume, coralii au dezvoltat relaţii foarte apropiate cu nişte vieţuitoare numite “dinoflagelate”, vieţuitoare fotosintetice care se folosesc de lumina Soarelui pentru a le oferi energie coralilor. Oamenii de ştiinţă au observat că aşa-numita calcificare este strîns legată de ciclul zi/noapte, însă mecanismul molecular din spatele acestei sincronizări rămîne încă un mister, scrie Science Daily.
SALVAT DE CÎINELE SĂU
Un ciobănesc german a format numărul 911 pentru a-şi salva stăpînul, care făcuse un atac de apoplexie, în statul american Arizona, informează Mediafax. Ofiţerii din Scottsdale, Arizona, au spus că l-au auzit pe cîine lătrînd în receptor în momentul în care au răspuns apelului. Poliţiştii au mers la casa lui Joe Stalnaker şi au realizat că respectiva adresă era trecută pe lista caselor din oraş, unde există un cîine dresat pentru a suna la 911 în cazul în care proprietarul păţea ceva.
BALENA CU PICIOARE
Primele balene care au apărut pe Terra aveau picioare, două la număr, care le ajutau să înoate şi să prindă hrana. O dată cu trecerea timpului, în timpul evoluţiei lor, au fost eliminate aceste picioruşe: membrele din faţă s-au transformat treptat în aripioare, iar cele din spate s-au unit într-o coadă. Oamenii de ştiinţă nu au reuşit să-şi explice întru totul felul în care balenele au suferit aceste modificări fără ca sistemul lor locomotor să fie afectat. Potrivit publicaţiei LiveScience, care îl citează pe profesorul Mark Uhen de la Muzeul de Istorie Naturală din Alabama, SUA, noile dezvăluiri sînt rezultatul analizării unor fosile ale balenei Georgiacetus, găsite în fluviul Mississippi.
PĂDURE TROPICALĂ FOSILIZATĂ
O echipă americano-britanică a anunţat recent descoperirea unei păduri tropicale fosilizate în pereţii unei mine de cărbune din statul Illinois. Pădurea, care se întinde pe o suprafaţă de peste 50 de kilometri pătraţi, este cea mai mare din lume. “Este cu adevărat impresionant să descoperi o pădure tropicală fosilizată pe o întindere atît de mare; vorbim aici despre o suprafaţă similară cu cea a oraşului Bristol din Marea Britanie”, a spus doctorul Howard Falcon-Lang.
SECRETUL COSAŞILOR
Cercetătorii britanici vor să se folosească de cosaşI şi greieri pentru a monitoriza încălzirea globală, informează Times Online. Sistemul creat monitorizează, cu ajutorul publicului, creşterea numărului de cosaşi şi greieri din cele 27 de specii. Deoarece este mai greu ca oamenii simpli să distingă toate cele 27 de specii, sunt îndemnaţi ca atunci cînd văd un cosaş sau un greiere să-l fotografieze şi să trimită imaginea la Centrul de Ecologie şi Hidrologie.
