Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Premiul Nobel pentru Medicină 1955
Axel Hugo Theodor Theorell şi-a început cercetările în medicină în 1924, o dată cu absolvirea studiilor la Karolinska Instituten. După obţinerea licenţei a petrecut trei luni studiind bacteriologia la Institutul Pasteur din Paris, alături de profesorul Calmette, iar în 1930 şi-a obţinut doctoratul în urma prezentării unei teze despre lipidele din plasmă. În perioada petrecută la Institutul Medico-Chimic, Theorell a studiat influenţa lipidelor asupra sedimentării corpusculilor sangvini.
ÎNCEPUT. La
Berlin-Dahlem, cu ajutorul lui Otto Warburg (câştigător al Premiului Nobel
pentru Medicină sau Fiziologie pentru descoperirea modului de acţiune al
enzimelor respiratorii), Theorell a devenit interesat de enzimele oxidative, pe
care le-a studiat de-a lungul carierei sale ştiinţifice. Aici a produs, pentru
prima dată, enzima oxidativă pe care a numit-o “fermentul galben” şi pe
care a reuşit să o împartă reversibil într-o
coenzimă, care s-a dovedit a fi o flavinomononucleotidă, şi o parte proteică
incoloră.
Alături de diverşi colaboratori a studiat enzimele oxidative şi a contribuit la descoperirea citocromului c, a peroxidazelor, catalazelor, flavoproteinelor şi piridinelor, dar, în special, a alcool-dehidrogenazei.
CV
DATA NAŞTERII: 6 iulie 1903
Citește pe Antena3.ro
LOCUL NAŞTERII: Linköping, Suedia
CARIERĂ:
1928-1929 – profesor asistent temporar la Instituţia Medico-Chimică din Solna, Suedia;
1933-1935 – a lucrat împreună cu Otto Warburg la Berlin-Dahlem prin intermediul unei burse Rockefeller;
1936 – director al departamentului de biochimie al Institutului Medical Nobel;
1954 – preia conducerea revistei Nordisk Medicin;
1955 – primeşte Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie;
15 august 1982 – moare la Stockholm, Suedia.
