Hugo Theorell

Premiul Nobel pentru Medicină 1955

Axel Hugo Theodor Theorell şi-a început cercetările în medicină în 1924, o dată cu absolvirea studiilor la Karolinska Instituten. După obţinerea licenţei a petrecut trei luni studiind bacteriologia la Institutul Pasteur din Paris, alături de profesorul Calmette, iar în 1930 şi-a obţinut doctoratul în urma prezentării unei teze despre lipidele din plasmă. În perioada petrecută la Institutul Medico-Chimic, Theorell a studiat influenţa lipidelor asupra sedimentării corpusculilor sangvini.

 
ÎNCEPUT. La Berlin-Dahlem, cu ajutorul lui Otto Warburg (câştigător al Premiului Nobel pentru Medicină sau Fiziologie pentru descoperirea modului de acţiune al enzimelor respiratorii), Theorell a devenit interesat de enzimele oxidative, pe care le-a studiat de-a lungul carierei sale ştiinţifice. Aici a produs, pentru prima dată, enzima oxidativă pe care a numit-o “fermentul galben” şi pe care  a reuşit să o împartă reversibil într-o coenzimă, care s-a dovedit a fi o flavinomononucleotidă, şi o parte proteică incoloră.

Alături de diverşi colaboratori a studiat enzimele oxidative şi a contribuit la descoperirea citocromului c, a peroxidazelor, catalazelor, flavoproteinelor şi piridinelor, dar, în special, a alcool-dehidrogenazei.

CV

DATA NAŞTERII: 6 iulie 1903

LOCUL NAŞTERII: Linköping, Suedia

CARIERĂ:

1928-1929 – profesor asistent temporar la Instituţia Medico-Chimică din Solna, Suedia;

1933-1935 – a lucrat împreună cu Otto Warburg la Berlin-Dahlem prin intermediul unei burse Rockefeller;

1936 – director al departamentului de biochimie al Institutului Medical Nobel;

1954 – preia conducerea revistei Nordisk Medicin;

1955 – primeşte Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie;

15 august 1982 – moare la Stockholm, Suedia.