Testele de inteligenta (IQ) nu sunt evaluatoarele cele mai sigure privind capacitatea intelectuala a unui subiect. Mai degraba, acestea sunt o masura a motivatiei subiectului, decat una a abilitatilor sale mentale, afirma cercetatorii americani de la Universitatea Pennsylvania. In studiul lor publicat in revista Proceedings of the National Academy of Science, specialistii americani explica faptul ca o valoare mare a IQ-ului inseamna atat un grad de inteligenta ridicat, cat si “o doza' mare de motivatie, in timp ce un indice scazut al IQ-ului ar putea fi rezultatul slabei prezente a oricareia dintre aceste capacitati.
De asemenea, cercetatorii americani au demonstrat ca stimulentele materiale au o influenta fasta asupra capacitatii intelectuale, indicele IQ crescand spectaculos cand subiectii sunt stimulati in acest fel, dar la persoanele al caror indice de inteligenta arata, in conditii normale, valori mici. In afara de impactul motivatiei asupra indicelui de inteligenta, specialistii au facut si predictii asupra felului in care vor evolua de-a lungul vietii inteligenta si performantele intelectuale in general ale subiectilor pe care i-au analizat. Ei au observat in primul rand ca unii dintre ei se straduiau mai mult, iar altii mai putin cand “miza' sarcinii era mica. Concluzia specialistilor a fost ca “a te baza pe valoarea IQ-ului ca pe o unitate de masura a inteligentei risti sa supraestimezi validitatea predictiva a inteligentei'. “Viata este un test IQ si un test de personalitate, iar rezultatul testului de inteligenta contine elemente din ambele, dar mai ales din inteligenta', afirma specialistul britanic James Thompson.