Moartea lentă a unei mări: Aral

NASA a anunţat recent că bazinul estic a ceea ce a fost odată întinsa Mare Aral a secat complet în luna august pentru prima oară în istoria modernă. “Pentru prima oară în istoria modernă, bazinul estic al Mării Aral a secat complet”, a anunţat NASA. Formată acum 5,5 milioane de ani în Asia Centrală, marea a trecut prin cicluri de extindere şi restrângere spectaculoase, însă nu a mai întregistrat o asemenea secetă de multă vreme, relatează luni 7sur7.be. Cîndva a patra ca mărime mare continentală din lume, Marea Aral a fost devastată de proiectele de irigaţie sovietice din anii 1960 destinate industriei bumbacului din Uzbekistan.
La începutul secolului trecut, Marea Aral avea 66.458 km2, fiind al patrulea lac (mare închisă) ca mărime din lume. Însă, începând din anii 1960, suprafaţa ei scade cu o viteză uimitoare din cauza devierii fluviilor Amudaria şi Sîrdaria pentru producerea bumbacului.

În 2005, pentru a evita secarea Micului Aral, s-a construit un dig în Kazahstan, cu ajutorul Băncii Mondiale, însă partea de sud - numită iniţial Marele Aral - este în prezent doar o imensă întindere uscată. Experţii nu se aşteaptă ca lucrurile să se îmbunătăţească, marea urmând să dispară total până în 2020, potrivit opiniei lor.

Conform NASA, nivelul extrem de scăzut al apei s-ar datora în parte schimbărilor climatice. Cum căderile de zăpadă din munţii din apropiere s-au redus, lacul aproape că nu mai este alimentat cu apă. Însă principala cauză a acestei drame de mediu este fără îndoială agricultura masivă practicată de decenii întregi.
Secarea mării are consecinţe directe asupra vieţii din zonă, lacul având influenţă asupra condiţiilor meteorologice: iernile sunt acum mult mai reci, iar verile au devenit caniculare. În plus, s-au acumulat produse chimice agricole purtate de ape care au contaminat pânza freatică.