Otto Meyerhof

Premiul Nobel pentru Medicină 1922

Otto Fritz Meyerhof s-a născut în aprilie 1884 la Hanovra, în casa comerciantului Felix Meyerhof. La scurt timp după naşterea sa, familia
s-a mutat la Berlin, unde a urmat Gimnaziul Wilhelm. La vârsta de 16 ani, Otto a suferit  o complicaţie la rinichi şi a fost forţat să petreacă foarte mult timp la pat. În perioada sa de inactivitate, în care nu mai putea frecventa şcoala, Otto Meyerhof s-a apropiat foarte mult de mama sa şi şi-a dezvoltat mai mult latura sensibilă. Citea mult, scria poezii şi începuse să parcurgă o perioadă de dezvoltare artistică. O dată cu vindecarea bolii însă a ales să urmeze medicina, pe care a studiat-o la Freiburg, Berlin, Strasbourg şi Heidelberg.


HOTĂRĂRE. În 1909, Meyerhof a absolvit Medicina cu teza pe un subiect de psihiatrie. S-a dedicat apoi studiului psihologiei şi al filosofiei şi a publicat lucrarea intitulată "Contribuţii la teoria psihologică despre tulburările mintale". Sub îndrumarea lui Otto Warburg, Meyerhof a devenit însă din ce în ce mai interesat de fiziologia celulei.


EMIGRANT. Din 1929 a condus, timp de zece ani, Institutul de Cercetare Medicală Kaiser Wilhelm din Heidelberg, dar în 1938 condiţiile au început să devină dificile în Germania, aşa că a acceptat postul de director al Institutului de Cercetare în Biologia Fizico-Chimică din Paris. În 1940 însă Franţa a fost invadată de nazişti, Meyerhof văzându-se nevoit să fugă, împreună cu familia sa, în Statele Unite, unde a primit un post la Universitatea din Pennsylvania şi unul la Fundaţia Rockefeller. În 1944 a suferit un atac de cord, care i-a înrăutăţit starea de sănătate şi-aşa precară. În 1951, Otto Meyerhof a încetat din viaţă în oraşul Philadelphia, după un al doilea atac de cord.

Acidul lactic

La începutul cercetărilor, Meyerhof s-a ocupat mai ales cu studiul mecanismului de oxidare al celulei, dar s-a extins şi asupra metodelor de analiză a gazului prin măsurătorile calorimetrice ale producerii căldurii. Pentru aceasta a studiat metabolismul ouălor de arici de mare şi al corpusculilor din sânge. A cercetat de asemenea, efectele narcoticelor şi ale albastrului de metil asupra procesului de oxidare, însă una dintre cele mai importante realizări ale sale, dacă nu cea mai importantă, a constat în demonstrarea că într-un muşchi de broască intact, izolat, acidul lactic format se transformă în carbohidraţi în prezenţa oxigenului. Această descoperire a unei relaţii fixate între consumul de oxigen şi metabolismul acidului lactic în muşchi i-a adus în 1922 Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină. Descoperirea lui Meyerhof şi a studenţilor săi că unii compuşi fosforilaţi sunt bogaţi în energie a dus la o modificare majoră atât în teoriile despre contracţia musculară, cât şi în înţelegerea întregului metabolism al celulei. În 1925, cercetătorul german a reuşit să extragă sistemul de enzome glicolitice din muşchi, urmărind o traiectorie explorată de Buchner şi Harden la drojdia de bere.

CV

Data naşterii: 12 aprilie 1884
Locul naşterii: Hanovra, Germania
Carieră:
1913 – lector universitar în Fiziologie la Kiel;
1915 – a fost numit asistent al profesorului Hober, la acea vreme director al Institutului de Fiziologie;
1922 – este laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină;
1929 – a preluat conducerea Institutului pentru Cercetare Kaiser Wilhelm din Heidelberg;
1938-1940 – este numit director al Institutului de Cercetare în Biologia Fizico-Chimică din Paris;
1940 – se mută în Statele Unite;
6 octombrie 1951 – moare în Philadelphia, SUA.