Luca Piţu, în direct împotriva regimului

- Bună seara, domnule N. C. Munteanu.
- Bună seara domnule Luca Piţu, mă bu­cur să vă aud, mai ales că sunteţi printre cei care nu aţi întors spatele colegului şi prie­te­nului dumneavoastră Dan Petrescu, după ce acesta a scris mai multe scrisori. Dimpo­trivă, am avut plăcuta surpriză să vă număr printre cei care l-aţi sprijinit, dacă nu în to­ta­litate, dar împărtăşindu-i în mare parte ide­ile. Ce vreţi dumneavostră să ne comunicaţi nouă şi, evident, ascultătorilor noştri? Alo?
- Nu vă aud aşa de bine...

- Ziceam că mă bucur că sunteţi alături de Dan Petrescu. Aş vrea să vă prezentaţi dumneavostră dacă se poate şi dacă aveţi ceva să ne spuneţi nouă şi ascultătorilor noştri.
- Am înţeles întrebarea dumneavostră, se aude foarte prost, ce pot să vă spun este că dacă sunt alături de el, este pentru cla­ri­fi­ca­rea logică necesară în chestiunea discutată. Este vorba despre manipularea aşa numitei si­ne­c­doci totalitare, sau a părţii care se sub­s­tituie întregului. Nu? Nu po­po­rul în unani­mi­­tate l-a reales. Ci membri de partid. Mi se pa­re o distincţie logică şi de aceea, pentru ca această distincţie să triumfe, am fost alături. Un al doilea motiv ar fi prietenia care mă lea­gă de o parte din semnatari. Eu rămân ... un, eu nefiind un opozant, nici un dizident, ră­mâ­n conform tradiţiei familiei mele, un apolitic. Dar un apolitic activ.

- Cu ce vă îndeletniciţi dumneavoastră, dacă îmi permiteţi să vă întreb?
- Am fost până la 15 septembrie curent lector la facultatea de filologie a Universităţii din Iaşi.

- De ce "am fost"?
- Pentru că de la 15 septembrie sunt liber profesionist, sau cu un termen mai puţin plăcut... şomer.

- Care esta cauza pentru care dumnea­vostră aţi devenit şomer de o jumătate de lună sau mai bine de o jumătate de lună?
- Nu o bănuiţi?

- Nu. Sau dacă o bănuiesc aş vrea să o ştiu de la dumneavoastră.
- Faptul că am continuat să întreţin relaţii de prietenie cu Dan Petrescu chiar după ce acesta a intrat în opoziţie politică.

- Este acesta un motiv pentru ca un cadru didactic să rămână fără un post în oraşul în care trăieşte şi a activat până acum?
- Acesta a fost motivul subteran, subiacent sau faptul că am publicat în revista "Agora" nişte eseuri filozofice şi literare, fără...

- Şi acesta e un motiv ca să rămâneţi fără slujbă?
- Se pare că este, nu pentru conducerea universităţii, dar... dacă am admite că universitatea ar avea tradiţionala ei au­to­nomie. Însă se pare că există în universitate ceea ce se nu­meşte univers-securitatea, care este o filială a unei instituţii care în Iaşi are sediul pe Strada Triumfului nr. 6. Şi în momentul când o per­soa­nă este in­de­zirabilă respectivei instituţii, eu ştiu, pentru un neconformism de un anumit gen, atunci se fac presiuni asupra bu­toanelor de la universitate şi se pot obţine efecte ca acela la care m-am referit anterior.

- Da. Am impresia că aceste organe nu ştiu că în România este garantat dreptul la libera exprimare, dreptul la cuvânt, şi că dumnea­voastră nu aţi făcut decât să vă exprimaţi liber cuvântul şi opiniile. Nu cumva aceia sunt cei care încalcă legile ţării şi nu dumneavoastră?
- Bineînţeles că în şedinţa de... au fost suficient de perverşi; că la şedinţa de excludere se­cretă la care nu au fost invitaţi decât membri protocolului, adică ai univer-securităţii şi pro­fesorii care în universitate se ocupă cu re­la­ţiile cu străinii, raportează activitatea stră­i­nilor în Iaşi, a lectorilor străini, de exemplu, re­la­ţiile colegilor lor cu editurile din stră­i­nă­tate, cu librăriile, cu cartea în limba străină şi ex­cluderea lor a fost propusă de la bază, adică cei patru din comitetul de protocol, dacă vreţi îi şi numesc, s-au...

- Vă rog.
- ... s-au întrunit ... E vorba despre doamna sau dacă vreţi tov. Valentina Agri­go­roaei, tovarăşa Petruţa Spânu, tov. Anca Sâr­bu sau tov. Maria Pavel, al cărei soţ (cu vechime în domeniul respectiv) a fost răs­plătit cu o mi­siune în străinătate, director al Bi­­­bliotecii Române de la Paris. Şi aceştia s-au în­­trunit la o şedinţă, la care venise decanul fa­­­cultăţii, manipulat, pregătit că să obţină cu ori­­ce preţ excluderea. Şi sigur că au invocat, nu ştiu, orice vreţi .. indisciplină, imoralitate. Au, au găsit un limbaj potrivit, evitând să dis­cu­te, eu ştiu... expresie sau libertatea gândirii, sau...

- La libera circulaţie măcar a ideilor, dacă nu şi a oamenilor. Domnule Luca Piţu, puteţi să-mi spuneţi, pe scurt, ce în­seamnă să nu-ţi mai fie frică în comunism şi în comunismul ceauşist în mod special?
- Da, este un risc pe care foarte puţini şi l-au asumat, şi un risc pentru care nu toţi sunt pregătiţi. (...)

- Mai e un om pe care trebuie să-l stimaţi ală­­­turi de Dan Petrescu de la Iaşi în clipa de fa­­ţă şi acela se numeşte Luca Piţu. Sunteţi chiar dumneavoastră, iată dumneavoastră vor­­biţi la Europa Liberă şi dovediţi că nu vă es­te frică. Vă mulţumesc pentru participa­rea dvs. la emisiunea noastră, şi dacă mai aveţi altceva să spuneţi, ceea ce eu nu v-am întrebat, v-aş ruga să o faceţi în în­che­iere.
- Sper să am ocazia să o fac mai târziu, mai ales că în momentul de faţă eu încă mai sper, chiar şi după memoriul adresat rectoratului, la 14 septembrie, la care am primit un răs­puns ne­gativ, chiar şi după acest memoriu prin care ce­ream cu fermitate reintegrarea pe postul pe care l-am avut anterior, deci eu continui să aştept un răspuns de la universitate, eu ştiu? Oa­menii de bine care mai sunt acolo să în­cerce să apere autonomia, tra­di­ţi­o­na­la au­to­no­mie a prestigioasei universităţi ieşene. Deci eu sper.

- Mulţumesc domnule Luca Piţu, (...).
- La revedere, domnule N.C. Munteanu.
Arhiva Open Society (Budapesta), Institutul de Cercetare al Radio Europa Liberă, secţia română