Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Doina Cornea ● C. Trandafir ● Titel Constantinescu
Trecem pe lângă cărţi, oameni, idei, împrejurări fără să le auzim "chemarea", asurziţi, parcă, de zgomotele confuze ale falselor judecăţi atât de îngăduitoare faţă de interesele noastre de moment, de capriciile şi de instinctele noastre. Pentru cucerirea spiritului este nevoie de o atentă ierarhizare a opţiunilor şi de subordonarea lor unei viziuni mai înalte, precum şi de curajul de a ne smulge din orizontul obnubilării cotidiene în care, treptat, ne-am obişnuit să trăim. Abia acolo, în acel spaţiu dezinteresat, vom putea face experienţa libertăţii şi a trezirii spiritului la viaţă.
Doina Cornea, Jurnal. Ultimele caiete - urmat de o convorbire între Doina Cornea, Ariadna Combes, Leontin Iuhas, moderată şi consemnată de Georgeta Pop, Fundaţia Academia Civică, Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, 2009, p. 70
Din nou, la Căciulata, unde fac baie "termală" şi e o plajă bine amenajată. Lume multă, ape de toate soiurile. Parcă nici nu-mi vine să cred. De la izvorul şase dăm la ochi, de la cinci facem gargară... Diana, tot (cam) insomniacă, probabil şi din cauza tratamentului prea dur.
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie
Sunt căutat la intrarea din Temişana a Radioului de cineva pe care nu-l cunosc, un domn în vârstă din Galaţi.
Spune că suntem rude, mă ştie din Râmnic, dar a plecat de mult de-acolo, e pensionar şi... neavând ce face, a plecat prin ţară să-şi mai vadă rudele, atâtea câte au mai rămas în viaţă, mi-a auzit numele la Radio şi şi-a zis că... E simpatic foc, înalt, slăbănog, păr alb, o faţă veselă, ochi aurii, luminoşi. Mă-ntreabă de unul, de altul dintre cei ştiuţi de el şi pe care ar vrea să-i mai vadă, să reînnoiască legăturile de rudenie, dar toţi de care ar vrea să afle au murit demult, nici eu nu mi-i mai aduc bine aminte. Mă uit la el şi nu-mi vine să cred cât de jovial este, Doamne, iată mai există şi astfel de oameni pe lume. E o figură! Îl bănuiam în primele clipe cam zărghit, dar nu, nu este, e un individ năpădit brusc de o mare bucurie şi curiozitate care-l susţin moral, pare inteligent, are copii ingineri, fiecare la casa lui, nevasta i-a murit, şi el, hai la drum să-mi văd neamurile! Mă face să râd această simplitate firească a lui, vecină cu poezia. Îl invit la mine, poate are nevoie de ceva, nu, nu, spune el, am vrut doar atât, să te văd, să mai întreb de cei din Râmnic, să ştiu unde să mă duc şi unde nu! Oftează când îi spun de cineva care a murit aici, în Bucureşti, a tras tot la o rudă, eu o cunosc?, îşi aminteşte de mine când eram în clasele primare, abia îmi ţin râsul, omul e haios rău, îi spun despre trenurile care merg spre Moldova în caz că vrea totuşi să ajungă pe ruinele oraşului natal şi el, ca şi cum s-ar apăra: "Aaaa, nu, nu merg cu trenul... eu cu...", şi-mi arată spre colţul din dreapta lui, unde, sprijinită de zid, stă o bicicletă. Formidabil! Toate drumurile făcute de el în căutatea rudelor prin ţară le face cu bicicleta. E plăcerea lui! Şi-a luat şi motoretă, mai mult ca să facă rost de benzină, să aibă el acolo, nişte benzină, dar altfel nu-i trebuie, el tot cu bicicleta. De data asta mă cam sperii! A venit de la Galaţi, cu bicicleta. Spre Vaslui, spre Iaşi el tot cu bicicleta va pleca şi după câte mi-a spus, are rude şi prin Ardeal! Şi, totuşi, nu-i nebun! E sănătos tun, e vesel, e vorbăreţ, e curios, are emoţie în glas când mă-ntreabă de câte cineva de care îmi mai aduc vag aminte, e mulţumit de ceea ce face, se amuză discret, simţind din când în când uluirea mea, e un om ca toţi oamenii, pensionar, are 65 de ani, formidabil, iată, se mai găsesc şi oameni fericiţi şi tocmai printre rudele mele, eu cel mult înstrăinatul şi întunecatul! Trag cu coada ochiului spre zidul unde este bicicleta. E tot acolo! Îl aşteaptă. Ne despărţim. Asta a fost tot. A vrut doar să mă vadă şi să mă-ntrebe câte ceva. Îi urez tot ce poate fi mai frumos pe lume. Încalecă pe şaua calului năzdrăvan şi pleacă. Drum bun, neamule!
Titel Constantinescu, Frica şi... alte spaime, Bucureşti, Editura Victor Frunză, 1996, p. 326-327
