ADAS acoperea toate riscurile

În 1989, Administraţia Asigurărilor de Stat – ADAS – era singura instituţie din România care practica activitatea de asigurare/reasigurare. "A lucrat după toate principiile unei societăţi de asi­gurare", a declarat Angela Toncescu, preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, fost director în centrala ADAS.

Administraţia avea o foarte bună Direcţie de Reasigurare care lucra cu companii din Elveţia, Germania şi Marea Britanie şi astfel avea acces la tot felul de informaţii, era la curent cu ce se întâmpla în acest domeniu în lumea capitalistă.

O altă sursă de informaţii şi de inspiraţie o reprezentau congresele internaţionale. "Era un congres cu schimb de experienţă în domeniul asigurărilor pe Europa de Est în principal, care avea loc în fiecare an. Pe reasigurări, întâlnirile tradiţionale de la Monte Carlo şi Baden Baden care sunt astăzi se ţineau şi atunci. ADAS-ul participa întotdeauna la cele două întâlniri ale reasigurătorilor. Şi era şi membru al Uniunii Internaţionale a Asigurărilor Maritime şi al Uniunii Internaţionale a Asigurărilor de Aviaţie. România avea o flotă foarte importantă", şi-a amintit Toncescu.


ASIGURĂRI COMPLEXE PENTRU TOATE TIPURILE DE PRODUSE
Din munca specialiştilor ADAS s-au născut, de-a lungul anilor, atât asi­gurări obligatorii, numite "prin efectul legii", cât şi numeroase tipuri de poliţe facultative. În categoria asi­gurărilor prin efectul legii intrau: asigurări de bunuri - mai exact de case şi animale în cazul persoanelor fizice şi de clădiri, utilaje, materii prime, animale sau furaje în cazul cooperativelor agricole de producţie; asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente şi asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule (RCA).

În completarea poliţelor prin efectul legii, ADAS oferea o varietate de asi­gurări facultative. Erau asigurări de bunuri - case sau maşini, de exemplu - pentru riscurile de avarie, distrugere, furt sau altele, asigurări de persoane pentru riscurile de invali­ditate, deces, supravieţuire sau altele, asigurări de răspundere civilă, pentru riscurile de vătămare corporală sau deces de persoane, avarierea sau distrugerea unor bunuri şi alte pagube. Produse care au rămas - unele dintre ele cu alte denumiri - şi după 20 de ani în portofoliul societăţilor de asi­gurări.

Asigurările facultative s-au bucurat de un mare succes. Dovadă stau datele statistice. Dacă veniturile ADAS obţinute din primele de asigurare din 1952 - anul organizării instituţiei - până în anii '60, au fost preponderent din asigurări prin efectul legii, în anii '70 şi '80, portofoliul Administraţiei s-a modificat, încasările fiind obţi­nute în majoritate din asigurări facultative, potrivit informaţiilor Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România.
CELE MAI CĂUTATE PRODUSE
Cele mai mari încasări în 1989 le-au adus asigurările de viaţă. Potrivit Anuarului statistic din 1993, suma brută de prime subscrise în 1989 pentru asigurările de viaţă se ridica la 2.617 milioane de lei.

Comparativ, suma brută de prime pentru alte tipuri de asigurări era de 3.622 milioane de lei - din care 738 milioane de lei suma brută de prime pentru asi­gurări de incendii, 1.375 milioane de lei pentru asigurări de autovehicule, inclusiv răspundere civilă, 915 milioane de lei în contul asigurărilor pentru transporturi maritime şi aeriene şi 594 milioane de lei subscrieri brute pentru alte tipuri de poliţe.

"Mulţi oameni aveau asigurări de viaţă. Şi erau foarte multe produse la asigurările de viaţă: asigurarea mixtă de viaţă cu pensie pentru urmaş, asi­gurarea viageră de deces cu plata primelor pe timp limitat, asigurare familială mixtă de viaţă, asigurare de rentă pe timp limitat", şi-a amintit şi Angela Toncescu. Astfel de poliţe se încheiau fie direct, cu fiecare persoană în parte, fie se făcea o convenţie în cadrul întreprinderilor astfel încât primele de asigurare datorate de oamenii muncii să fie reţinute din salariu. "Sumele asigurate pentru poliţele de viaţă nu erau foarte mici pentru valoarea banilor de atunci. Erau suficient de atrăgătoare... erau şi de 1.000 de lei, şi de 5.000 de lei, erau variate. Iar perioada asigurată era între cinci şi 30 de ani", a mai spus Toncescu.

În plus, existau şi facilităţi pentru asiguraţi: "Tragerile" lunare. "Era o combinaţie de litere pe poliţe. În fiecare lună se «trăgea» o anumită combinaţie, iar cei care o aveau primeau o parte din suma asigurată. Practic, aveau posibilitatea să-şi reducă suma asigurată cu banii respectivi sau puteau să primească banii şi să-şi reînnoiască suma asigurată la valoarea iniţială. Este o formă de asigurare care încă se mai practică", a explicat Angela Toncescu.


LOCUINŢELE SE ASIGURAU DE TEAMA CUTREMURELOR
Oamenii muncii se dădeau în vânt şi după asigurări facultative de locuinţe şi pentru avarii auto (CASCO). De altfel, ca număr de contracte încheiate, în 1989 erau mai multe poliţe de asigurare complexă a gospodăriei - 1.619.440, compa­rativ cu cele de viaţă - 462.685 de contracte, potrivit datelor statistice puse la dispoziţie de CSA.

Cum se explică acest avânt? "Cred că oamenii erau mai conştienţi de riscuri. Că aceste forme de asigurare nu erau obligatorii, nu venea nimeni să-ţi spună «trebuie să-ţi faci asigurare că nu ştiu ce se întâmplă». E posibil să fi contribuit şi cutremurul din'77. Şi cel din '86, deşi, din punct de vedere legal, nu s-a considerat cutremur, că s-a dat un decret în care s-a spus că nu a fost atât de puternic, că ar fi fost sub patru sau trei grade pe scara Richter, nu mai ştiu exact, şi că nu se pot da despăgubiri, că nu s-au îndeplinit toate condiţiile", a povestit Toncescu.

Pe de altă parte, şi agenţii de asigurări - inspectorii ADAS - erau conştiincioşi. Pentru că, spre deosebire de angajaţii ADAS din Centrală şi sucursalele teritoriale, care aveau salarii fixe, aceştia erau plătiţi, ca şi acum, în funcţie de încasări. "Cei care munceau şi care ştiau să convingă aveau în portofoliu mulţi asiguraţi. Îmi aduc aminte că aveam o agentă de asigurare care îmi spunea: «Doamnă, eu îi cunun, îi botez, când mă duc în întreprindere toată lumea abia mă aşteaptă. Şi le dau multe alte sfaturi în afară de faptul că le povestesc despre asigurări şi ce bine e să fii asigurat. Şi toată întreprinderea e asigurată»", a spus Angela Toncescu.
VENITURILE AGENŢILOR, MAI MARI CA ALE MINŞTRILOR
"Exista totuşi o limitare a veniturilor la agenţii de asigurare, că, la un moment dat s-a spus că au câştiguri prea mari şi atunci s-a intervenit cu o măsură de li­mitare. Această limitare s-a introdus în anii '80, că a fost aşa o sumă foarte mare câştigată de un agent de asigurare şi cineva s-a sesizat că miniştrii luau mai puţini bani. Dar oricum, suma maximă pe care o puteau încasa agenţii era destul de mare", a adăugat ea.

Agenţii şi angajaţii ADAS se agitau să încheie cât mai multe poliţe şi pentru că aveau un plan de îndeplinit. Iar îndeplinirea şi chiar depăşirea planului era motiv de mândrie pentru şefii de sucursale. "Cred că au mai fost ani în care cifrele au fost mai mari, nu-mi mai amintesc exact, dar aproape întotdeauna se realizau cifrele de plan. Departamentele, sucursalele judeţene se întreceau să-şi îndeplinească obiectivele, să-şi realizeze planul şi să iasă în evidenţă. Competiţia era determinată şi de dorinţa fiecărui şef de a fi apreciat când se făceau întâlniri cu directorii de sucursale", îşi aminteşte Angela Toncescu.

Într-o vreme în care "economisirea" devenise cuvântul de ordine, nici ADAS-ul nu a scăpat de strânsul curelei. "Economisirea" însemna aici reduceri de perso­nal. "Când veneau reducerile de personal era într-adevăr o problemă. Din fericire, nu erau numai pentru ADAS, ci pentru tot Ministerul Finanţelor, pentru toate instituţiile financiare, iar ADAS-ul era clasificat penultima instituţie în nomenclatorul instituţiilor, înaintea Loteriei", a explicat Angela Toncescu.

"Ceea ce însemna că restructuraţii nu erau prea mulţi. Cu excepţia acestor reduceri, la ADAS nu au fost fluctuaţii mari de personal. Pasionate de domeniu, generaţii întregi repartizate acolo după absolvirea facultăţii au părăsit instituţia abia când au împlinit vârsta de pensionare, deşi salariile erau destul de limitate", a reme­morat Toncescu. "ADAS-ul îşi desfăşura activitatea sub conducerea generală a Ministerului Finanţelor şi era pe penultimul loc în nomenclatorul salariilor. Doar Loto avea salariile mai mici decât ADAS-ul. Însă nu salariile îi stimulau pe oameni să rămână acolo, ci munca pe care o făceau", a explicat ea.