Cine sunt disidenţii români din evidenţele Europei Libere?

În primele zile ale lui octombrie, un eveniment ieşit din tipare anima existenţa unui "mun 'cipiu" din sud-estul frumoasei noastre Românii. Aflaţi într-una dintre obişnuitele descinderi prin judeţele patriei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu împreună cu Tovarăşa au petrecut câteva ceasuri şi în urbea altminteri liniştită şi prăfuită la propriu, ca mai toate oraşele de câmpie. Adevărul istoric este că pentru lo­cui­to­rii obişnuiţi vizita n-a reprezentat cine ştie ce eveniment.

Dis-de-di­mi­nea­ţă, oamenii mun­cii, pionierii şi şoi­­mii patriei s-au aliniat de-a lungul şo­selei pe unde urma să treacă ma­şina oficială şi s-au pus pe aşteptat. Iar pentru majoritatea cam la atât s-a re­dus totul. Dar pentru forţele de ordine din Miliţie şi Securitate, spune legenda, însărcinate ca nimeni şi nimic să nu tulbure programul înalţilor oas­peţi, ziua a fost curat ghinion. Căci tan­ti Mără­cineanu, cetăţean al repu­bli­cii, loca­tar la scara B, bloc tot aşa, adi­că b, îşi pusese în minte să le tes­teze vigi­lenţa. Când le-ar fi fost lumea mai dragă, croise ea planul, urma să ţâş­nească din mulţime şi să-i în­mâ­ne­ze personal şefului cel mare o scri­so­ri­că.

Cine-a văzut planuri de măsuri pre­gătite de Securitate pentru situa­ţiile când cei doi Ceauşeşti ajungeau "în mijlocul poporului" ar da planului făcut de tanti Mărăcineanu zero şanse de reuşită. Căci totul se calcula milime­tric şi era practic imposibil ca să ajungă cineva, hodoronc-tronc, lân­gă "cel mai iubit". În zilele ur­mă­toa­re, autoarea a avut de răspuns la multe întrebări. Ba i s-au luat chiar şi "amprete", după cum a povestit ulterior ea însăşi episodul. Şi uite-aşa, întâmplarea aceasta, iar nu vizita lui Ceauşescu, a reprezentat în urbe ade­văratul eveniment al începutului de octombrie. C-a fost curaj sau smin­teală, ambele va­riante au circulat în epocă, iar opinia publică n-a dat nici un verdict. Din mai multe motive, gestul n-a păşit din biografia perso­nală a femeii în marea istorie. Vrând să-i spună ceva lui Ceauşescu, tanti Mărăcineanu, om al muncii şi femeie dintr-o bucată, s-a gândit să-l abordeze direct.


OPOZIŢIA PE UNDE SCURTE
Dar în acele vremuri lumea bună gă­sise o metodă eficientă de-a "dialoga" cu şeful partidului şi-al statului. Ne­mu­­lţumirile ajungeau la Ceau­şes­cu ocolind pe la München, de unde emi­tea postul Radio Europa Liberă, fi­nanţat de Statele Unite ale Americii. Cum făceau să intre în legătură cu o ins­tituţie de presă considerată duş­man al regimului, unii n-au lămurit nici în ziua de azi. Cum făceau, cum nu făceau, cert este că metoda a fost practicată cu succes.

Cine nu şi-a auzit numele citit mă­car o dată de la microfonul radioului nu se poate numi "disident". Căci pe lân­gă misiunea de informare, firească în orice instituţie ce-şi spune "de pre­să" - aşa cum arată astăzi arhivele păs­trate -, Radio Europa Liberă se mai ocu­pa şi cu identificarea, încurajarea prin mediatizare şi amplificarea ori­că­rui gest de opoziţie. Faţă de re­gi­murile comuniste din Europa de Est, politica Occidentului era să stimuleze cu orice preţ şi prin orice mijloace opoziţia din interior. Mult s-a trudit la Paris şi la München în acele vremuri şi multe resurse au fost alocate pentru stimularea opoziţiei la români.

Cine conta drept disident în Ro­mâ­nia anului 1989 se poate şti astăzi din ar­hiva postului american, aflată la Bu­da­pesta. După desfiinţarea radioului, parte din arhivă a ajuns în capitala Ungariei şi se află astăzi în custodia arhivelor Universităţii Central-Euro­pe­ne, fondate de George Soros.

După ce postul în limba română a emis... ani, din scripturile ce aco­pe­reau minimum opt ceasuri de emisie zilnică, în arhivă s-a păstrat o parte infimă. De ce? Greu de ştiut. Să nu fi fost dornici redactorii şi con­du­ce­rea postului atât de preţuit de ro­mâni să-i păstreze documentele ca pro­be pentru marea istorie?  Să fi pie­rit dintr-o dată interesul mulţimii ro­mâ­nilor care şi-au declarat recu­noştinţa pentru viziunea mai apro­piată de realitate asupra lumii în care trăiau datorită emisiunilor Europei Libere?

Despre opoziţia din România, cei trei metri liniari de arhivă sunt gru­paţi în 21 de cutii acoperind interva­lul 1977-1991.
Cutiile conţin decupaje din presa română şi străină, comunicate ale agenţiilor de presă, transcrieri ale emisiunilor realizate de secţia ro­mâ­nă, scrisori şi apeluri trimise din Ro­mâ­nia de ascultătorii postului citite pe post, dosare biografice ale principalilor disidenţi români, precum şi rapoarte despre situaţia din România ale departamentului de cercetare.
DEZACORD ŞI POZIŢII ACTIVE
Conform "The Oxford English Reference Dictionary", termenul "disident" are înţelesul de "persoană în dezacord cu majoritatea sau cu punctul de vedere oficial". În "Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică" (Bucuresti, 1996), di­si­denţa are două accepţiuni: prima - "deosebire de opinii, dezacord în raport cu majoritatea, care poate conduce la sciziuni în interiorul unui partid sau coaliţii politice, urmate de formarea unor grupări politice separate"; al doilea sens - "poziţie activă a celor care se opun unui sistem totalitar". Cu referire la disidentul din regimul comunist, istoricul Roy Medvedev opina astfel: "Un disident face mai mult decât să gândească diferit şi să nu fie de acord; el îşi declară în mod deschis dezacordul şi îl probează într-un mod sau altul în faţa compatrioţilor săi şi a statului. Cu alte cuvinte, el nu se plânge doar în viaţa particulară, în faţa soţiei sau a prietenilor apropiaţi".

În viziunea redactorilor de la secţia română a Europei Libere, corespundeau definiţiei de "disident" următorii ce­tă­ţeni: P. Alexandrescu, Gabriel Andreescu, Dan Badea, F. Balint, Ferenc Barabas, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Geo Bogza, Mihai Botez, I.C. Brătianu, T. Brişcan, Silviu Brucan, Ion Bugan, Cristian Butuşina, Liviu Cangeopol, Alexandru Călinescu, Liviu Cană, Mariana Celac-Botez, Doina Cornea, Mihai Creangă, Cs Gymesi Eva, Dan Deşliu, Mircea Dinescu, Radu Enescu, Iuliu Filip, Radu Filipescu, Ion Fistioc, V. Hanu, Gheor­ghe Huţanu, Florentin Scaleţchi, Lucian Iancu, Mircea Iorgulescu, Dumitru Iuga, Leontin Iuhas, S. Kanyadi, Karoly Kiraly, Mariana Marin, Alexandru Mateescu, Dumitru Mazilu, Corneliu Mănescu, M. Mesmer, Teohar Mihadaş, Dumitru Mircescu, Aurel Dragoş Munteanu, Gheorghe Năstăsescu, Adrian Niculescu, V. Opriş, Bodor Pal, M. Pavelescu, Nelu Prodan, Vasile Paraschiv, Constantin Pârvulescu, Dan Petrescu, Andrei Pleşu, N.C. Popescu, Ion Puiu, Lucian Raicu, Nicu Stăncescu, Mihai Stănescu, N. Stoia, D. Streza, I. Suciu, Suto Andras, I. Tempfli, Sorin Toma, Laszlo Tokes, G. Tărlescu, E. Ujvarossy, P.V.M. Un­gu­reanu, Gheorghe Ursu, I. Vistea, Gheor­ghe Vasilescu.

O listă cu disidenţi "celebri" - unii chiar de atunci, alţii consideraţi ca atare mai degrabă după revoluţie; dar şi nume care nu mai spun nimic. Majoritatea scriitori, dar şi câţiva muncitori şi intelectuali "tehnici", cum li se zicea inginerilor. În 1989, unii dintre aceştia "aleseseră libertatea" şi se aflau deja în Vest. Alţii trecuseră sau se mai aflau încă la închisoare. Gheor­ghe Ursu murise în condiţii tragice. În aceste persoane îşi punea Occidentul nădejdea schimbării.


BIZARERII ARHIVISTICE
Celor care contau drept oponenţi ai regimului, redactorii postului le alcătuiau "dosare de disidenţi". Unele conţin o singură filă - cu un articol de ziar ori transcriptul vreunei emisiuni în care Monica Lovinescu binecuvântase pornirea respectivului. Altele cuprind între coperte câteva zeci bune de pagini. În unele cazuri, gro­simea dosarului din fişetele Europei Libere a influenţat pozitiv notorietatea şi cariera unora dintre oponenţii lui Ceauşescu. Bu­nă­oară Doina Cornea, Mihai Botez şi Mir­cea Dinescu îşi regăsesc numele în multe documente.

Există însă şi cazuri de dis­i­denţi bine cunoscuţi de Europa Liberă peste care ulterior s-a aşternut uitarea. Pro­babil că puţini mai ştiu astăzi cine-au fost Ion Puiu (considerat în anii '80 lider al ţă­ră­niştilor), Nicu Stăncescu (autorul mai multor scrisori către Ceauşescu în care pro­punea diverse reforme), Florian Russu, li­der al tinerilor ţărănişti şi alţii. Fie şi fragmentată, arhiva postului Radio Europa Li­beră furnizează neaşteptate amănunte biografice.

Când va pune cap la cap toate frân­turile, o minte deprinsă mai degrabă cu gânditul decât cu repetarea mecanică a unor teze şi clişee propagandistice va ob­ţi­ne cel mai probabil o cu totul altă ima­gine a disidenţei româneşti decât cea de as­tăzi. Despre persoane cu o solidă reputaţie de contestatari ai regimului comunist, precum Andrei Pleşu ori Gabriel Liiceanu, Eu­ro­pa Liberă avea puţine date în 1989.

Aproa­pe fără excepţie sunt copii de articole pu­blicate de aceştia în România şi referinţele elogioase ale Monicăi Lovinescu la ele. Teoretic, deţinătorii "certifica­tului" de disident eliberat de Europa Liberă ar fi fost în­dreptăţiţi să ocupe funcţii în stat după că­derea regimului pe care-l contestaseră. Dintre cei lăudaţi de Radio Europa Liberă, doar Andrei Pleşu a fost cooptat la 26 de­cem­brie 1989 în primul Guvern postre­voluţionar şi a deţinut portofoliul Culturii până în oc­tom­brie 1991.

Dacă şi-ar bate capul, tanti Mărăcineanu ar putea considera că n-a avut noroc în viaţă. Să se fi auzit la München cum a ajuns ea în anchetă, deoarece vrusese să mi ţi-l acroşeze pe Nea Nicu chiar sub nasul securiştilor, ba să-i mai şi strecoare în pal­mă o scrisoare!...  Scrisoare care numai de elogii nu putea fi, că atunci ar fi trimis-o direct la Scînteia! Cine ştie dacă la istoria disidenţei româneşti nu s-ar mai fi adăugat o filă, ba un capitol consistent chiar. Fireşte, istoria sobră e alergică la "dacă". Dar gândul mai zboară şi la ce nu e permis.
CONTACTE DISIDENŢI ROMÂNI
● Dan Petrescu: Str. Atanasie 13, Iaşi, tel. 16.195 sau 41.590
● Gabriel Andreescu: Str. Izvorul Mureşului nr 9, Bloc D 9, scara C, apart. 28; Bucureşti, Sect. 4; tel. (400) 29.00.98
● Mariana Botez: Bulevardul Dacia nr 15, Bucureşti, sect. 1, tel. (400) 11.16.18
● Doina Cornea: Str. Alba Iulia 16, Cluj
● Ion Puiu: Bucureşti, Calea Victoriei 101, Scara B, etj. VII, Ap.35
● Nicu Stăncescu: Bucureşti, Bulevardul Dacia, nr. 5. Tel: 11.14.86
● I. Fiştioc: Bucureşti, Intrarea Dridu nr. 3, apartamentul 56, scara 3. Sector 1, Cartier Pajura. Telefon 676421
● Dan Deşliu: Calea Victoriei nr. 190
● Dumitru Mircescu: Strada Dristor 97-119, Bloc 63, Scara 4, Sector 3, Bucureşti
● Dan Petrescu: Str. Sf. Atanasie 13, Iaşi, Tel 16.195
● Silviu Brucan: Strada Izbiceni 79, Sector 1
● Mircea Dinescu: Strada Bitolia 25, Bucu­reşti, tel. 79.67.23
● Radu Filipescu: Piaţa Alexandru Sahia nr. 3 Bucureşti 2, tel. 11.94.10
● Leontin Iuhas: Strada Godeanu nr. 5, Cluj, tel. 52.484
● Karoly Kiraly: Strada Sibiului, Târgu- Mu­reş, tel. 37.460
● Bogdan Şerban: Strada Grui, Bloc 2, Zăr­neşti - Sud; Tel. la lucru 62.310

● Ferencs Barabaş lucra la fabrica textile Miercurea Ciuc, arestat în iunie '83, condamnat la 7 ani de închisoare pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste acuzat că a răspândit manifeste cerând pleacarea lui Cedauşescu cu el condamnată soţia lui (Paraschiva Barabaş) 75 de ani eliberată apoi în '85 prin amnistie el bolnav închis la Aiud.

● Gabriel Andreescu - fizician, cercetăror la Institutul de hidrologie şi metrologie Buc.
- texte publicate în USA şi Fr.
- închis la o lună după evenimentele de la Braşov şi eliberat peste o lună, posibil '87, proces pentru înaltă trădare greva foamei 30 de ani; interviu la televiziunea franceză.
Str. Izvorul Mureşului nr.9, Bloc D9, sc. C, Bucureşti, tel 290098

● Petre Mihai Băcanu 47 de ani, jurnalist RL, arestat 25-27 ian. '89, autor pamflet

● Mihai Creangă 47 de ani, critic teatral Rom. Pitorească

● Anton Uncu: - 41 de ani, reporter RL

● Alexandru Chivoiu linotipist Scînteia

Citește pe Antena3.ro

Marcel Ciolacu, după ce a anunțat retragerea PSD din Coaliție: „Unii parteneri să posteze că le e silă? În acest film nu vreau să fiu”

● Mircea Răceanu 31.01.89 arestat

● Eva Gymesi: - prof. lit. Univ Cluj, prietenă Cornea

● Gh. Huţanu ziarist Buzău

● Dumitru Iuga n. 1946 condamnat în sep. '83 pentru propagandă împotriva sist. soc. la 10 ani, electrician

● Leontin Iuhas - fiul Doinei Cornea, concediat din Centrul de calcul, Cluj, Str. Godeanu, 3400 Cluj, tel. 52.484

● Dumitru Mazilu: - jurist, ameninţat cu moartea, domiciliu forţat

● Mariana Marin - scriitoare, solidarizată, 33 de ani. 18 nov. greva foamei, '86 premiul Uniunii Scriitorilor

● Dumitru Mircescu (soţia de la et. 8 ), Str. Dristor 97, Bucureşti

● Filipescu Radu - Piaţa Al Sahia nr. 3, tel. 119410

● Ion Puiu Bucureşti, Calea Victoriei 101 sau Str. Vasile Conta nr. 7

● Andrei Pleşu - Scrisoare protest Dinescu, concediat de la România Literară, mutat la muzeu Bacău?

● Aurel Dragoş Munteanu - scrisoare lui D.R. Popescu - protest împotriva persecutării scriitorilor în aprilie '89 - nu apare

● Ion Fiştioc - arhitect, n. 1929, arestat la începutul lui 1988, Bucureşti, Intrarea Dridu, Cartier Pajura

● Dan Deşliu - 72 de ani, arestat 16.03.89, psihiatrie 9, Buc, dom. forţat, tel. 507010, Calea Victoriei