x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ghici, cine mai vine în România?

0
Autor: Serban Cionoff 14 Iul 2009 - 00:00

Anul 1989 găsea România într-o acută izolare pe plan internaţional. Tot mai rare şi tot mai nesemnificative (ca nivel de reprezentare al oaspeţilor) erau vizitele de prietenie care soseau la Bucureşti, iar consemnările din presa străină - numite "dovezi ale înaltului prestigiu internaţional" - se răriseră într-un mod alarmant.



Îngrijorător devenise şi faptul că până şi articolele, scrise "la comandă" în secţiile de politică externă ale cotidianelor bucureştene, nu îşi mai aflau locul în presa de largă circulaţie. Pur şi simplu, subiectul "Ceauşescu-erou al păcii între popoare!" nu mai avea căutare! Sau, în termenii economiei de piaţă, nu se mai vindea.

Pe acest fond tot mai înceţoşat, răsăreau, mai ca bureţii după ploaie, bancurile pe seama "relaţiilor de pretinie cu toate ţărili şi popoarili lumii".

Unul, foarte scurt, dar şi al dracului de usturător, pleca de la vremurile în care România era gazda predilectă a unor puternice delegaţii din ţările lumii arabe:

"- Ştiţi cine va fi următorul înalt oaspete arab care va vizita ţara noastră?

- Nu ştim, dar suntem foarte curioşi cine va fi acela?

- Ei bine, va fi tovarăşul Aşhaliy-Salam-dar-nam!".

De tot râsul lumii deveniseră "preţioasele indicaţii" care veneau, direct de la Cabinetul 2, despre cum să arate "Tovarăşul" în fotografiile care însoţeau reportajele unor asemenea vizite de pace şi prietenie. De ţinut minte: "Tovarăşul" nu trebuia să aibă cearcăne, nu trebuia să fie mai scund decât "înaltul oaspete", care "la rândul său nu trebuia să iasă în poză, nici măcar cu un pas înaintea "Celui mai iubit". A!, dacă era ca "Tovarăşul" să iasă la poză mai înalt sau cu vreo jumătate de pas înaintea invitatului, atunci era în regulă!

S-a întâmplat o teribilă nostimadă atunci când, într-o fotografie de la sosirea liderului bulgar Todor Jivkov pe Aeroportul Otopeni "Tovarăşa" a observat că oaspetele îşi ţinea pălăria în mână, în vreme ce "Tovarăşul" o avea  bine înfundată pe cap.

- Cum adică, a luat foc "Tovarăşa",  Jivkov o face pe tinerelul? Ce vrea el să ne arate? Că "Tovarăşul", pe frigul ăsta, îşi ţine pălăria pe cap, iar Jivkov merge cu capul descoperit? Luaţi imediat măsuri ferme!

Şi măsuri s-au luat! Tensionaţi de nivelul de la care veneau "preţioasele indicaţii", fugăriţi de graficul de apariţie al cotidianelor, retuşorii i-au pus şi "Tovarăşului" o pălărie în mână. Başca pălăria pe care o ţinea pe cap! Noroc că "responsabilii de număr" au observat la timp boroboaţa şi au dat să se facă retuşul cuvenit.

Tot de la o poveste de retuş, indicat de "Cabinetul 2", s-a mai iscat una şi mai boacănă! Adică s-a cerut ca o fotografie "de pe traseu" să fie modificată, aşa încât "Tovarăşul", "Tovarăşa" şi "Înaltul Oaspete" din nu mai ştiu care ţară prietenă să iasă exact pe centrul pozei.

Zis şi făcut! Când totul a fost gata, cineva, nu spun cine, a observat că în poza cu pricina lozinca "Ceauşescu-Pace!" fusese mutată mai într-o parte, aşa încât acum se citea: "Ceauşescu-Pac".

Şi, încă una, dar de data asta cu elevul Bulă.

"Vine Bulă de la şcoală şi îi spune vesel tatălui:

- Ştii că ne va vizita Margaret Thatcher? E şi prim-ministru al Marii Britanii şi liderul partidului conservator - şi asta mă bucură foarte mult. Nici nu îţi poţi imagina dacă vizita asta se făcea acum câţiva ani şi venea un laburist.

- Măi Bulă, ce treabă ai tu cu laburiştii sau cu conservatorii? Mai bine pune mâna şi învaţă, că se ţin corigenţele scai de tine!

- Nu râde, tată, că nu e de râs. Ia gândeşte-te şi dumneata, venea laburistul acela de Michael Foot şi noi trebuia să ieşim pe traseu şi să scandăm: "Ceauşescu/ mai-că-l ...t!"
Citeşte mai multe despre:   special,   tovarasul

Serviciul de email marketing furnizat de