Hattrick-ul "Fiarei" a dus Steaua în semifinale

Trei goluri ale lui Marius Lăcătuş şi un joc debordant al "viteziştilor" şi o victorie cu 5-1 în faţa suedezilor de la IFK Goteborg au marcat, în martie 1989, o calificare sen­za­ţională a Stelei în semifinalele Cupei Campionilor Europeni.

După o în­frângere la limită în meciul tur, 0-1 pe Ullevi din Goteborg, Steaua s-a dezlănţuit pe Ghencea, în faţa a 30.000 de suporteri extraordinari. Prin golurile marcate de Lăcătuş (’6, ’17, ’65), Ilie Dumitrescu (’39) şi Balint (’89), roş-albaştrii obţineau într-o manieră entuziasmantă biletele pentru semifinala cu Ga­latasaray Istanbul. În echipa sue­deză a evoluat Klas Ingesson, un puşti care avea să facă parte din echipa Suediei, la CM 1994, când scandinavii au eliminat România, în "sferturi", după penalty-urile de coşmar. Antrenorul Stelei, Anghel Iordănescu a folosit următoarea formulă de echipă: Lung – Dan Petrescu, Iovan, Bumbescu, Ungureanu – Ilie Dumitrescu, T. Stoica (’85 Balint), Hagi, Rotariu – Lăcătuş, Piţurcă (’72 Negrău). La 20 de ani distanţă de acea după-amiază magică, actualul antrenor al Stelei, Marius Lăcătuş a povestit: "Trebuie să recunosc faptul că ne-a fost puţin teamă, mai ales în meciul de la Goteborg, acolo unde nu am reuşit un meci foarte bun. Poate era normal să fie aşa, mai ales că jucam împotriva unui adversar care era atât de bine cotat la acea oră. Numai că în Ghencea, ca de obicei, ne-am descătuşat şi am făcut o partida excelentă. Totuşi, nu a fost un joc uşor, doar diferenţa de scor te face să rămâi cu această impresie. De fapt, în acel meci am reuşit din nou să începem tare, să punem adversarul sub presiune, printr-un presing adânc în terenul lor. Era maniera noastră de joc, pe care am pus-o în practică la multe alte întâlniri. Steaua era o echipă agresivă, aveam şi jucători de o mare ca­litate, fără de care nu puteam aborda astfel meciurile". În minutul 6, Marius Lăcătuş deschidea scorul în urma unei faze ciudate, rămasă în memoria tuturor iubitorilor fotbalului românesc. Pătruns impetuos în careul suedez, în stilul său ca­racteristic, "Fiara" a fost faultată în careu, dar, în cădere, a lovit mingea cu călcâiul şi a trimis-o în poarta celor de la IFK Goteborg. "A fost un gol norocos, e clar. La acea fază, mă aşteptam ca arbitrul Joel Quiniou să dicteze penalty, iar după ce am vazut că mingea a intrat în plasă m-am repezit la Piţurcă să-l felicit, crezând că el a marcat. El mi-a spus că eu am marcat. În fotbal şi pentru obţinerea unor mari performanţe trebuie să ai şi noroc", îşi aminteşte Marius Lăcătuş. În cele două manşe ale confruntării din sferturile de finală, poarta celor de la IFK Goteborg a fost apărată de tânărul Magnus Verdin, în vârstă de doar 17 ani, cel care îl înlocuia pe accidentatul Thomas Ravelli, introvertitul goalkeeper, coşmar al tricolorilor de la penalty-urile din SUA 1994. "Îmi aduc aminte că apăra acel portar tânăr, Verdin, s-a şi văzut lipsa lui de experienţă. Dar, cu toate acestea, IFK mai avea şi alţi jucători de mare valoare, care alcătuiau în mare măsură scheletul echipei naţionale a Suediei. Îmi aduc aminte că în timpul meciului am avut şi un moment în care a intervenit o perioadă de relaxare, am primit golul de 3-1 şi situaţia era destul de delicată. Numai că pe final ne-am revenit, am mai marcat de două ori, unul eu şi unul Balint, iar meciul era jucat", a mai rememorat actualul antrenor al Stelei. La rândul său, antrenorul de atunci al Stelei, Anghel Iordănescu, şi-a amintit: "A fost unul dintre cele mai bune meciuri ale Stelei. Un început perfect, cu o mare presiune pusă pe adversar şi o eficacitate extraordinară la finalizare. Marius are dreptate, echipa de atunci începea meciurile într-o manieră aproape sufocantă pentru adversar. Repet, erau nişte jucători extraordinari, majoritatea putând să decidă singuri soarta unei partide".