Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1989, Brăila avea sistem de irigaţii în proporţie de 92%. Aici s-a
dezvoltat prima staţiune de cercetare pentru introducerea irigaţiilor
din Câmpia Română.
Coordonatorul principal al Staţiunii Centrale de Cercetări pentru Ameliorarea Solurilor Sărăturate, Gheorghe Marin, verifica peste 50% din suprafaţa judeţului. La început mergea pe jos, în timp cu căruţa, apoi i s-a dat o motoretă. Recolta probe, făcea analize de laborator şi în acelaşi timp, îi instruia, cu privire la aplicarea corectă a irigaţiilor, pe toţi inginerii din teritoriu. În luna ianuarie ţinea mai multe cursuri care durau câte o săptâmănă. Erau lecţii ţinute benevol, pentru că salariul îi rămânea neschimbat, în jur de trei mii de lei.
Era vreo legătură între cercetare şi politică? "Noi colaboram cu activiştii de partid la modul că veneau, ne întrebau şi nu ne stresau. Competenţa era una ştiinţifică, aşa că se limitau doar la a ne spune care sunt sarcinile, iar noi ne vedeam de treabă", spune conf. dr ing. Gheorghe Marin. "Am avut un prim-secretar dur la vorbă, dar tare cumsecade. Dacă te duceai la el cu o problemă, legată de copilul tău, de exemplu, îţi dădea maşina lui. Era o disciplină poate prea mare, prea rigidă. Tot prin ’89 a mai venit un secretar al Comitetului Judeţean cu probleme agrare, de formaţie inginer agronom. Fusese şi în Minister... Era de o exigenţă nemaipomenită. Şi profesionist, şi cu forţa politică în mână. Era prea dur, pentru că nu se puteau face întotdeauna cele planificate... Alteori, venea primul secretar la unitatea noastră şi mă lua cu el. Sarcinile mele le lăsam pe mâinile colegilor. Pe teren, mă întreba cum e cu grâul, una, alta. Îi raportam situaţia şi apoi mă întorceam la treabă." Nu cu toată lumea se purta conducerea de partid cum se purta cu el: "Când ajungeai să îi cunoşti, descopereai că sunt oameni normali. Tensiunea era de sus în jos. Au fost mulţi cu studii medii sau cu şcoală profesională şi promovaţi cu şcoală de partid. Aceştia creeau o stare de tensiune, de frică."
Cu soţia se întâlnea la ora zece noaptea, acasă, asta în condiţiile în care pleca dimineaţa la cinci. Avea şi doi copii mici pe care îi vedea câteva minute pe zi. Când preda rapoartele de cercetare avea câte o săptămână când dormea cu capul pe masă sau pleca de la birou, după ce alcătuise lucrările cu tehnicienii şi dactilografa, direct la gară. În momentul în care Gheorghe Marin a fost repartizat la Brăila, cunoştinţele în ceea ce priveşte modul în care se valorifica apa erau insuficiente. Scopul extinderii irigaţiilor erau uniformizarea producţiei şi rentabilizarea producţiei agricole. "Desigur că la un moment dat au fost şi aspecte politice. Se dorea creşterea bunăstării pentru a livra o parte din producţia proprie, ca să se ungă relaţiile politice naţionale. O dată cu introducerea irigaţiilor în Brăila s-au dezvoltat fermele legumicole. Un hectar de legume e echivalent cu 10 hectare de culturi de câmp. Se mărea intensitatea, producţia, se măreau veniturile, dar în acelaşi timp interveneau şi costurile, fenomenele de tehnologie...", încheie conf. dr ing. Gheorghe Marin.
