Primul raport internaţional privind sistematizarea

La 19 aprilie 1989, la Washington DC, capitala Statelor Unite ale Ame­ri­cii, s-a prezentat primul raport ştiin­ţific internaţional privind siste­matizarea urbană şi rurală pe care o practica regimul comunist din Ro­mâ­nia începând cu 1977.

Autorul lu­cră­rii a fost Dinu C. Giurescu, care emi­grase în Statele Unite în urmă cu un an. Academicianul Giurescu a avut amabilitatea să ne prezinte istoria acestui raport, care făcea parte din acţiunile de protest ale emi­graţiei româneşti faţă de mutilarea arhitecturii tradiţionale. Domnia sa îşi începuse demersurile încă din 1980, pe când se afla în ţară, ca reacţie la publicarea intenţiilor lui Nicolae Ceauşescu de a demola clădirile istorice din Capitală. Împreună cu alţi şase colegi, printre care Răzvan Theodorescu şi academicia­nul Dionisie Pippidi, a întocmit mai multe petiţii către Comitetul Central în acest sens, fără a reuşi să-i sensibilizeze pe responsabilii sistematizării.

Ajuns în Statele Unite în pri­măvara anului 1988, Dinu C. Giu­rescu a decis să prezinte lumii libere campania de demolări a obiectivelor istorice. A găsit imediat suport la două importante asociaţii americane - Kress Foundation şi The World Monuments Fund.

La propunerea reprezentanţilor acestor ONG-uri, s-a angajat ca în câteva luni să întocmească un raport ştiinţific, bine documentat - cu note de subsol şi toate criteriile unei lucrări de specialitate - despre ceea ce se întâmpla în România.

La plecarea din ţară, academicianul Giurescu lăsase Ambasadei SUA la Bucureşti petiţiile sale către autorităţi, neputând să le scoată prin vamă, deoarece ar fi fost considerate "materiale denigratoare" şi confiscate. La solicitarea sa, diplomaţii americani din România i-au trimis prin curier diplomatic textele care au stat la baza întocmirii raportului. Alte surse de informare au fost o serie de articole în favoarea arhitecturii tradiţionale, apărute în anii '70 şi '80 în revistele "Arhitectura", "Monumente istorice" şi în "Revista Muzeelor". Toate acestea le-a regăsit la biblioteca publică din New York, apoi la Columbia University, unde şi-a făcut un permis special la Institutul de Istorie a Artei. Faza finală a documentării a realizat-o la Biblioteca Congresului, Dinu C. Giurescu locuind timp de o lună la nişte prieteni ai săi din Washington. În bibliotecile americane a găsit şi Buletinul Oficial al României, de unde a extras toată legislaţia care a stat la baza proiectului sistematizării.

Academicianul Giurescu îşi aminteşte astăzi că raportul internaţional privind distrugerea arhitecturii tradiţionale a fost prima lucrare pe care a redactat-o în limba engleză, lucru deloc facil pentru un istoric care scrisese toată viaţa în limba natală. I-a rugat pe membrii familiei să-i corecteze textul, în măsura în care aceştia stăpâneau limba, având în vedere că emigraseră în acelaşi timp cu el. O dată cu prima carte scrisă în America, a cunoscut şi ritmul de lucru de peste ocean - termenul e termen! Din partea fun­daţiilor care comandaseră raportul nu a primit decât vreo două telefoane, în care responsabilii acestora se interesau în ce stadiu se afla cu redactarea. "Acolo nimeni nu stă după tine, că poate o să-ţi onorezi angajamentele", rememorează Di­nu C. Giurescu. Şi s-a ţinut de cuvânt. La jumătatea lunii septembrie 1988 a predat manuscrisul, care în proporţie de 80% a rămas neschimbat. Editorii au mai lucrat pe text, în sensul stilizării limbii, şi i-au cerut autorului ca pentru localităţile din Transilvania cu populaţie mixtă să menţioneze şi toponimele maghiare sau germane.

Din toamnă a început o nouă etapă a raportului - tipărirea. În primul rând, se angajase că va asigura ilustraţia volumului, cu fotografii pe care le făcuse începând cu 1985 în cartierele demolate din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării. Ca şi petiţiile de protest amintite anterior, pozele cu pricina le încredinţase Ambasadei americane din România, atât varianta pe hârtie, cât şi negativele. Când a cerut să-i fie aduse în SUA, i s-a transmis că negativele se pierduseră, având la dispoziţie numai pozitivele. Acestea au fost multiplicate într-un atelier de specialitate din New York. Dinu C. Giurescu îşi aminteşte că s-au uitat ciudat americanii la pozele lui alb-negru, ei fiind obişnuiţi de zeci de ani cu fotografiile color!

Atât în perioada redactării, cât şi după predarea manuscrisului, raportul despre sistematizarea în România a fost puternic susţinut de presa americană. Fundaţiile care l-au comandat şi-au pus în mişcare relaţiile din mass-media, iar cercetarea academicianului Giurescu a fost anunţată publicului atât prin revistele de specialitate - "Preservation News", cât şi în cotidienele de largă circulaţie -"Wall Street Journal". El a acordat interviuri publicaţiilor amintite, care au fost ilustrate cu fotografii din arhiva personală cu clădirile distruse în Bucureşti şi în alte oraşe.

Despre prezentarea oficială a raportului, Dinu C. Giurescu îşi aminteşte: "Cartea a fost lansată în Washington DC, la binecunoscuta fundaţie Smithsonian Institution, adică nu oriunde, la Oficiul de relaţii internaţionale din capitala SUA. Era la ora prânzului, în ziua de 19 aprilie 1989. Au venit circa 70 de persoane, specialişti în conservare, în restaurare, în politica monumentelor, în relaţii internaţionale. Au luat loc la mese şi eu le-am vorbit timp de o jumătate de oră, a mai vorbit şi una dintre preşedintele fundaţiilor care au sponsorizat, după care au urmat întrebări. Într-o oră şi un sfert s-a terminat toată povestea. Au şi proiectat nişte imagini din această carte. A fost Vocea Americii de faţă, prin Andrei Brezeanu, care a înregistrat totul. Andrei Brezeanu pe urmă m-a chemat să avem o discuţie în particular şi bineînţeles să înre­gistrăm în limba română întreaga expunere, pe care a difuzat-o în trei părţi către România.

A doua lansare a avut loc la New York, la 26 aprilie, de asemenea într-un club extrem de select - Century Club -, care este chiar în mij­lo­cul Manhattan-ului. Aici a vorbit o preşedintă a fundaţiei care mă pof­tise, directorul Muzeului Me­tro­­­politan de Artă, un fost am­ba­sador al SUA în România, apoi am luat eu cuvântul, precum şi Allen Kassof, conducătorul Asociaţiei de schimburi academice şi culturale cu ţările din blocul comunist".

Fundaţiile care au susţinut ra­portul i-au recomandat lui Dinu C. Giurescu să-i trimită un exemplar şi prinţului Charles al Marii Britanii, având în vedere acti­vi­tăţile lui în protejarea arhitecturii tra­diţionale. A expediat volumul unui viceconte, apropiat al prin­ţului, iar după un timp a primit răspunsul lui Charles, care-i mul­ţumea pentru efortul depus în pre­zentarea distrugerilor din Ro­mânia şi îşi exprima regretele că nu putea face mai mult pentru stoparea acestor acţiuni.

Pe tot parcursul anului 1989, cartea despre sistematizarea Ro­mâ­niei scrisă de academicianul Giu­rescu a fost în atenţia presei ame­ricane. A fost intervievat de pos­turile de radio din New York şi Seattle, iar recenzii ale lucrării sale au apă­rut în mai multe ziare cotidiene sau de profil. În august 1989, a fost in­vitat chiar în studioul CNN, în cadrul emisiunii International News. A vorbit despre distrugerea ar­hi­tecturii tradiţionale din Ro­mânia, precum şi despre regimul autoritar al lui Nicolae Ceauşescu.