Şoferi cu angajaţi particulari şi maşini de stat, considerate proprietatea lor

Alexandru Stoica, de fel din Coşereni, şi-a dorit dintotdeauna să devină şofer. În vara lui ’88, visul a devenit realitate, după absolvirea şcolii profesionale fiind repartizat la Autobaza Urziceni a ITA. Trimis imediat să lucreze pe şantier, şi-a văzut conştiincios de treabă până la terminarea detaşării. Toată lumea era mulţumită de el şi de încrederea ce i s-a acordat.

Necazurile aveau să înceapă o dată cu revenirea acasă, adică la sediul autobazei, pe la începutul lunii decembrie. Deşi cere să muncească pe undeva, nimeni din factorii de răspundere nu-l mai bagă în seamă. I se spune, simplu, să se descurce. Şi apa devine din încadratul autobazei angajatul personal, cu ziua, al unor şoferi, mari specialişti în cultivarea zarzavaturilor.

Pentru că la Autobaza Urziceni, cine are bani îşi poate permite orice. Dumitru Parnia, de exemplu, după ce în ziua de 11 ia­nuarie a scos autocamionul 21-IL-5809 din garaj i l-a încredinţat lui Alexandru Stoica şi l-a îndemnat să plece spre un beneficiar ipotetic. După câţiva kilometri, lipsa de experienţă îşi spune cuvântul: maşina condusă de tânărul şofer depăşeşte brusc axul drumului şi loveşte frontal un autoturism, în urma impactului două persoane pierzându-şi viaţa.

Acum Alexandru Stoica va răspunde pentru fapta sa, în timp ce adevăraţii autori morali îşi vor vedea în continuare liniştiţi de treburile lor (ne)curate. O consecinţă tragică, dar uşor previ­zibilă şi, deci, care putea fi prevenită. Facem această afirmaţie deoarece devenise de notorietate publică faptul că la Urziceni maşinile sunt considerate ca proprietate a şoferilor, care fac ce vor cu ele.

Gheorghe Tudor, tot din Coşereni, cu vreo nouă sancţiuni administrative la dosar, patru contravenţionale şi două penale, nu s-a mulţumit să se plimbe prin sat cu ARO personal, ci, din 2 august 1988, a tras în poarta casei şi autocamionul cu remorcă 21-IL-5888 pe care, zice el, nu l-a mai mişcat din loc până la data de 14 octombrie, când a fost descoperit de organele de Miliţie.

În tot acest răstimp de două luni şi jumătate, nimeni din conducerea autobazei nu şi-a pus nici măcar întrebarea ce se întâmplă cu o maşină de câteva sute de mii de lei. Şi asta în plină campanie agricolă de toamnă! Mânaţi de la urmă de alţii, cei în drept, de la autobază, adică cu "drepturi", dar nu şi cu răspunderi, emit o decizie de desfacere a contractului de muncă, decizie ce nu avea să fie pusă în aplicare pentru simplul motiv că a fost anulată de... conducerea ITA la data de 28 noiembrie 1988! Mimând exi­genţa, cei care au emis actul cu pricina (indescifrabilă, se înţelege de ce, semnătura) îi pun "în vedere conducătorului auto Tudor Gheorghe prezentarea la programul de muncă al Autobazei Urziceni", de parcă asta ar fi cea mai drastică sancţiune. Bineînţeles că, atunci când s-a văzut reîncadrat, Gheorghe Tudor nici măcar nu s-a gândit să dea pe la locul de muncă...

Abateri care intră sub incidenţa Codului Penal se întâlnesc cu duiumul. Oprindu-ne numai la activitatea desfăşurată la Balastiera Pîrscov aparţinând IACMI, să spunem că pe întreaga perioadă a detaşării şoferilor acolo, maşinile pe care sunt titulari nu sunt folosite, locul de parcare fiind, de regulă, acasă la ei. Că doar sunt ale lor, nu? Numai Mihalache Manasia a făcut excepţie de la regulă.

Suspendându-i-se permisul pentru consum de alcool în timp ce se afla la volan (!), este trimis la Pîrscov, unde i se încredinţează o altă maşină. Se înţelege că atunci când legea a fost încălcată o dată, a doua oară-i o bagatelă! Şi aşa i se permite să facă naveta Urziceni-Pîrscov cu ARO 21-IL-6329. Când trecem la verificarea foilor de parcurs şi a FAZ-urilor, surpriza este totală. 26 dintre ele sunt falsificate grosolan de şofer şi tehnicianul Nicolae Răducanu şi însutite de şeful de coloană Iacob Marinache, cu scopul clar pentru toată lumea, mai puţin pentru şeful de autobază Petre Ianculescu, de a-i asigura protejatului acestuia un câştig cât mai mare.

Iniţial, foile respective au fost emise pentru ARO 21-IL-6329, care a circulat în voie şi în aparenţă legal, pentru ca la întocmirea pontajelor şi FAZ-urilor să se modifice numărul maşinii în 31-IL-5427, basculantă de 16 tone! Încurcân­du-se în hârtiile întocmite după paravanul minciunii, autorii mistificării ajung până acolo, încât emit chiar şi două foi de parcurs în aceeaşi zi şi pentru aceeaşi maşină condusă, chipurile, de Mihalache Ma­nasia, cum s-a întâmplat la 10 decembrie. Nu mai insistăm cu exemplele. Ne exprimăm însă convingerea că măcar acum s-a înţeles că atunci când legea este nesocotită, prejudiciindu-se grav interesele autobazei şi ale uni­tăţilor deservite, în folosul unora puşi pe căpătuială, chiar şi accidentele de genul celui descris la început ajung să nu mai fie... accidentale.
Valere Burlacu, Gheorghe Staicu - Tribuna Ialomiţei, nr. 2694 din 1989