Trocul de sărbători

Sfârşitul anilor ’80 te prindea total nepregătit pentru a putea întinde o masă "adevărată" de Sărbători. Principalele ingrediente erau la raţie. Şi uleiul, şi zahărul, şi făina. Ouă, carne, brânză, lapte...?

Îţi trebuiau ceasuri de pândă, apoi alte ceasuri de cozi şi mai mult decât un dram de noroc, ca să poţi să le ai pe masă. Şi nici banii nu erau îndeajuns. "Lichidarea" de la 12 decembrie se topea repede. Atunci se reţineau datoriile la stat: ratele la casă, chiria, pensia alimentară, reţineri diverse, datoriile la CAR etc. Din ce-ţi rămânea, abia puteai să cumperi câte ceva să nu ai masa goală de Crăciun. Cu "avansul", de pe 27 decembrie, puteai să mai faci unele cumpărături pentru Anul Nou, dar majoritatea alimentelor trebuiau procurate din timp.

Şi, uite aşa, Daniela Şteţcu, eroina noastră, şi-a pus amândoi copiii la treabă, adică la pândit când şi la ce oră soseşte maşina cu ulei şi zahăr, pentru procurarea raţiilor. Cu o lună în urmă nu reuşise să ia raţia, deci luna decembrie era "plină" de ulei şi zahăr. O dată startul dat, Daniela s-a instalat la coadă şi, însoţită de unul dintre copii, a venit acasă, pe săniuţă, cu cele 16 jumătăţi de litru de ulei şi 12 kg de zahăr. Realitatea era că nu consuma 4 litri de ulei, adică unul de persoană, şi nici 6 kg de zahăr, adică 1,5 kg pe lună de persoană. Dar raţia o lua, pentru că, altfel, o lua altul pe şpagă, ca s-o vândă la rândul lui. Auzise ea că cei care erau singuri aveau probleme cu uleiul, pentru că nu le ajungea. Dar în familia lor nu găteau tot şi ce rămânea foloseau la troc, aşa cum era obiceiul!

Cu raţia dobândită, putea să se gândească la celelalte necesare. În primul rând trebuia să se asigure că are carne pentru sarmale şi făină pentru cozonac; başca ouă, pe care nu prea reuşea să le prindă, la raţie. A pus mâna pe telefon şi a aflat rapid că cineva, undeva la ţară, are un porc întreg de vânzare, că are cam 85 kg şi că nu e departe de Bucureşti. A discutat cu băieţii ei şi au stabilit să meargă să-l ia. Unul dintre prietenii băiatului cel mare s-a oferit să dea o mână de ajutor. Tot de la ţară, a făcut rost de 30 de ouă, pe care le fereau să nu se spargă mai ceva ca pe un tezaur, şi de 5 kg făină (măcinată la moară). A mai procurat doi litri de ţuică şi cinci litri de vin, de la un coleg care făcea naveta. Toate au fost plătite în lei, dar şi în... ulei, zahăr, ciorapi groşi din bumbac (din care se făceau iţele pentru războiul de ţesut în casă), stafide, rahat, borcane cu bulion, măsline şi 20 de pâini. S-au dus încărcaţi şi s-au întors la fel.
Porcul a fost tăiat, pregătit pentru transport şi, cu mare viteză, adus cu trenul la Bucureşti.

Acasă a fost tranşat şi preparat. Din el s-au făcut pacheţele cu şorici şi cărniţă pentru mama Danielei şi pentru prietenul care i-a ajutat. La serviciu, Daniela a dus cărniţă prăjită şi şorici colegelor de birou, alături de un castron cu murături. A făcut cârnaţi, a pus la sare slănina pentru şunculiţe şi restul la congelator.
Înainte de Crăciun, în două nopţi, Daniela a preparat sarmale din varza pe care o pusese la murat încă din octombrie. Cu ingrediente procurate "la negru" a pregătit cozonaci şi mici brioşe cu rahat şi stafide. Aşa a reuşit să pună pe masa de Crăciun "sarmale adevărate", nu din salam, cârnaţi, piftie şi cozonac. Sub brad, le-a pus Moş Gerilă un kilogram de mandarine, obţinute la schimb cu un kilogram de banane verzi, ciocolată, câte un trening din bumbac şi, special pentru băiatul mai mare, o pereche de blugi Lee, procuraţi la bişniţă.

De Revelion, masa a fost şi mai bogată, întrucât prietena şi vecina Danielei, doctoriţa Merescu, a contribuit la bunăstarea ambelor familii cu un curcan şi doi iepuri. Masa era plină cu de toate: sarmale, şorici, cârnaţi, piftie de curcan, friptură de iepure, plăcintă cu brânză, e drept sfărâmată, procurată pe bani, de la o vânzătoare la Alimentara, dar pregătită cu "ouă adevărate", ca şi maioneza de la salata de boeuf! ţuică şi vin, cozonac şi o minunată cremă de zahăr ars, preparată de doctoriţă, din ouă şi lapte praf, obţinute "la negru" pe bani mulţi. Era şi o sticlă cu şampanie... Zarea. Minunată! Pocnitorile şi artificiile luminau totul. Uitaseră alergătura şi grijile, cinsteau în sănătatea vânzătoarei de la Alimentara, a ţăranilor crescători (ilegali!) de porci, a "găinilor ouătoare" de ouă "adevărate", a ciorapilor de bumbac transformaţi în ţuică, a bulionului metamorfozat în făină, a uleiului şi zahărului date la troc pe vin, curcani şi alte produse grozave precum cafeaua Alvorada! Da, să curgă şi să aburească Alvorada! Să bată nechezolul de zi cu zi! Era Revelion! Erau toţi, laolaltă, fericiţi şi cu masa îmbelşugată. Sentimentul că împreună reuşiseră şi de data asta, le dădea tuturor speranţa că viitorul avea să fie mai bun...

Sărmăluţe în frunze de varză murată
Ingrediente: 500 g carne tocată (de vită şi porc, în amestec), două cepe mari, un ou, un morcov, două linguri de bulion, o ceaşcă de orez, o lingură de făină, o legătură de mărar, o legătură de pătrunjel, piper măcinat, sare, ulei, 80 g afumătură, o varză murată (potrivită), o crenguţă de cimbru uscat.
Preparare: Ceapa se taie mărunt, se prăjeşte, se adaugă morcovul ras, apoi orezul. Atunci când s-au rumenit toate, se lasă deoparte să se răcorească. Când s-a răcit, se adaugă în carnea tocată, împreună cu verdeaţa tăiată mărunt, oul, făina şi condimentele. Se frământă bine, ca să se amestece. Se taie cotorul de la varză, apoi se trec frunzele prin jetul de apă rece (să mai iasă saramura). Se dichisesc frumos frunzele de varză (se scot nervurile groase, se taie în bucăţi nu mai mari decât palma). Se întinde foaia pe palmă, se pune într-un colţ o lingură de umplutură, apoi se rulează foaia, aşezându-se bine capetele, să nu se desfacă. Cotoarele şi nervurile de varză se taie mărunt. Se toarnă puţin ulei pe fundul cratiţei, se pune varza tocată, apoi se aşază sarmalele. Se pun printre ele bucăţele de afumătură şi cimbru uscat. Se acoperă cu frunze de varză. Se toarnă apă, cât să le acopere de două degete. Se dă cratiţa la cuptor, întâi la foc mic, să pornească în fiert, apoi la foc foarte mic, pentru încă două ore. Nu se amestecă în cratiţă, doar din când în când se scutură, ca să nu se prindă de fund. Sarmalele se servesc cu mămăliguţă, ardei iute şi smântână sau lapte prins.