Jurnalul Naţional a dovedit vinovăţia lui Cioacă încă din vara lui 2008 (VIDEO)

În vara 2008, Jurnalul Naţional a probat vinovăţia lui Cristian Cioacă, folosind o metodă simplă şi legală: de pe numărul de telefon mobil ce aparţinuse Elodiei (Cioacă susţinea că soţia lui trăieşte şi că a plecat de acasă cu ambele telefoane la ea), i-am trimis un SMS lui Cioacă, pentru a-i vedea reacţia. Sună el înapoi sau trimite vreun mesaj, ca şi când expeditorul SMS-ului ar fi viu, sau dimpotrivă, necrezând în comunicarea cu spiritele, paralizează cu telefonul în mână? Povestea acestor SMS-uri a fost întregită de interviul pe care Cioacă l-a acordat la sfârşitul lui august 2008. Şi a fost publicată, două luni mai târziu, în cartea “Cioacă, diabolic sau nevinovat?”

Număr disponibil
“Pe la mijlocul lunii iunie 2008, sun pe numărul de Orange al Elodiei şi-mi intră mesageria vocală. Rămân surprinsă: cineva plăteşte abonamentul! Misterul se dezleagă a doua zi, când bărbatul de la capătul “firului” răspunde la telefon şi la întrebările mele. Îşi cumpărase o cartelă în urmă cu o săptămână şi primise acest număr, fără să aibă habar al cui fusese el. Ironia sorţii face ca noul posesor al numărului Elodiei să fie din Argeş, ca şi Cristian Cioacă. După ce poliţia l-a căutat, explicându-i pentru ce, el s-a simţit dator să se adreseze apoi presei locale. Unde a declarat că “prima oară l-a sunat o cucoană...”. “Probabil cei de la servicii”, şi-au dat cu părerea, câteva seri mai târziu, “specialiştii” din OTV.

Aşa mi-a venit ideea să intru în posesia celuilalt număr de mobil al avocatei. Zapp-ul. Îl ştiam din mail-urile de pe yahoo, cele în care Elodia le scria clienţilor ei, dându-şi coordonatele. A fost simplu să fac rezervarea de număr şi apoi abonamentul. Din prima zi, i-am anunţat pe anchetatori că am “numărul Elodiei” şi că am de gând să-l folosesc. Am aşteptat o săptămână, apoi am trecut la acţiune. Îl luasem pentru a comunica de pe el cu un singur om de pe planeta asta. Cu Cristian Cioacă, cel care susţinea că soţia lui este în viaţă şi că a plecat de acasă “pe picioarele ei”, cu cele două telefoane mobile. O informaţie extrem de importantă pe care o susţinea un singur om. Imposibil de verificat prin metoda “încrucişării surselor”. Cum procedează un jurnalist? Verifică, prin orice mijloace legale, credibilitatea sursei. Ziariştii nu sunt limitaţi într-un spaţiu procedural.

Cristian Cioacă ar fi trebuit să aibă numărul de Zapp al Elodiei în agenda telefonului de Cosmote. Făcuse abonament pe la sfârşitul lui august 2007. Era la ofertă, două numere, două mobile gemene. Unul i-l dăduse Dianei, celălalt rămăsese la el. În decembrie însă, când “amanta alibi” i-a înapoiat mobilul, cu tot cu SIM, el l-a păstrat pe acesta şi l-a dat pe al lui Anei. Motivul? E simplu. Ştia că al lui e ascultat. În momentul în care i-a făcut cadoul, i-a spus surorii lui: “şterge Zapp-urile din agendă”. Erau două, ambele pe cabinetul avocatei: unul al Elodiei, celălalt al SPP-istului”.

Primul SMS
“Pe 21 iulie, la 9:14 dimineaţa, i-am trimis primul SMS: “Am părăsit domiciliul conjugal, kiki? De ce nu spui şi cum? Şi unde m-ai dus?”. Pe 18 iulie, în ziua în care aniversau fix patru ani de la nunta lor, Cristian Cioacă introdusese acţiune de divorţ, cu motivarea “pârâta Ghinescu Elodia – Marilena a părăsit domiciliul conjugal”. Ce reacţie a avut când a văzut SMS-ul? Mi-a povestit o lună mai târziu, când ne-am întâlnit faţă în faţă, la Piteşti, şi am discutat despre mesajele primite pe telefon. “Am rămas şocat, îţi dai seama!”. Nu-mi dau seama... Deşi vocea Elodiei l-ar fi scăpat de tot necazul în care era băgat până-n gât, n-a sunat înapoi. Şi-a sunat avocatul. “Era foarte agitat. A venit imediat la mine la cabinet, deşi nu ne văzuserăm până atunci de foarte multă vreme”, îşi aminteşte Florentin Sorescu. Nu ştia ce reacţie trebuie să aibă. Intrase în panică. Câteva ore mai târziu, m-a sunat şi pe mine, să-mi dea vestea. M-am prefăcut surprinsă. “Cine crezi că e?”. “Anchetatorii”. De ce n-ar fi fost chiar ea? Numai el poate să ştie...

Primul care a sunat pe reînviatul număr de Zap al Elodiei a fost avocatul Sorescu. La ora 13:29. Adică, patru ore mai târziu de la trimiterea mesajului. Cristian Cioacă susţine că lui SMS-urile îi apăreau cu un defazaj de două ore şi jumătate, “deci, sunt trimise din altă ţară”. Nu i-a răspuns nimeni avocatului, aşa că Sorescu a abordat o altă strategie. La ora 14:06 am primit pe Zap-ul Elodiei un mesaj de pe Cosmote-ul lui Cristian Cioacă: “Cine pe cine a dus, lilusha?”. Lilusha era numele ei de alint. Am recunoscut retorica şi ortografia avocatului, clientul său ar fi fost mult mai direct... La 14:32 a venit al doilea SMS: “Sau acum nu mai răspunzi decât pe numele “Elo”?”. Aşadar, Cristian Cioacă - prin avocat - se adresa, pe un ton ironic, proprietarului numărului de Zap ca şi când ar fi fost Elodia, fără să încerce să ia telefonic legătura cu ea. Probabil că, într-un târziu, avocatul s-a prins că ceva îi scapă, iar la ora 15:07 primesc un apel “fără info”. Cosmote-ul lui Cristian Cioacă era setat să sune cu număr ascuns. (...)”

Interviul
Apoi, Cioacă a dat un interviu (având ca subiect central aceste SMS-uri) chiar reporterului care i le trimisese.
“A acceptat vorbească în faţa unei camere de filmat, după ce a primit asigurări că materialul va fi difuzat după 11 septembrie. Adică, după primul termen din procesul de divorţ, când el intenţiona să depună SMS-urile ca probă că Elodia trăieşte. A fost de acord cu interviul, convins că el îi va fi favorabil. Locul în care a fost făcută filmarea (la intrarea în pădurea Trivale de lângă Piteşti) a fost ales de el. Nu l-am convins să ne întâlnim într-un spaţiu public, pentru că nu voia să atragă atenţia oamenilor asupra lui. Rămăsese să verificăm dacă terasa de la “Cornul Vânătorului” e aglomerată, însă în acea după-amiază locul era plin de SPP-işti. L-am informat şi el ne-a direcţionat, prin telefon, spre zona în care am şi filmat apoi. Peste un sfert de oră a apărut şi el, cu “Peugeot”-ul. Era relaxat, convins că are situaţia sub control. Interviul a început calm, inofensiv...” (“Cioacă, diabolic sau nevinovat?”)