Povestea băieţelului pe care l-a înghiţit pădurea

Olimpiu avea 4 ani când a dispărut. Părinţii lui continuă să creadă că el trăieşte pe undeva şi că, într-o zi, îl vor regăsi

Pare o poveste desprinsă din cărţile pentru copii, precum “Hansel şi Gretel”, însă este, din păcate, o întâmplare reală, care a schimbat destinul unei familii din Baia Mare. Totul s-a petrecut în urmă cu exact 22 de ani, într-o zi de 3 iunie. Era luni după-amiază. Nicolae Strîmbu ieşise din schimbul I de la uzină şi a mers să-şi ia nişte piese pentru motocicleta cu care umbla pe atunci. Apoi, a rămas la o bere cu prietenii. Şi astăzi încă regretă că nu s-a grăbit atunci înspre casă. N-avea cum să presimtă nenorocirea... Adina, soţia lui, stătea acasă şi avea grijă de cei doi copii ai lor: Amalia (2 ani) şi Olimpiu (4 ani).

Dispariţia

Era o zi senină de vară. În jurul orelor 16:00, un copil din vecini vine la poarta Adinei Strîmbu şi o întreabă dacă-l lasă pe Olimpiu cu el, să meargă cu caprele în pădure. Cel mic îi ţinea de urât, iar pădurea era aproape, la câţiva paşi de casă. Copleşită probabil de treburile casei şi gândindu-se că nu poate întâmpla nimic rău, femeia încuviinţează. Deşi băiatul în grija căruia îl lăsa pe Olimpiu nu avea nici el decât 11 ani. Cel mic iese pentru ultima oară pe poarta casei. Era îmbrăcat, avea să-şi amintească mai târziu mama, în nişte pantaloni albaştri din lână, o cămaşă maro şi o bluză de trening de aceeaşi culoare. În picioare purta sandale din cauciuc. Mama l-a privit atunci plecând, fără să bănuie că nu o să-l mai vadă niciodată.

O vreme, copiii s-au jucat la marginea pădurii. Sunt martori doi vecini care erau sus, pe deal, şi i-au văzut. Apoi, ei s-au luat cu treabă şi n-au mai ţinut socoteala copiilor. Probabil că, în timp ce băiatul mai mare îşi aduna caprele risipite, Olimpiu, curios, a înaintat în pădure. Fiind mititel şi îmbrăcat, din cap până în picioare, în haine închise la culoare, s-a pierdut repede printre copaci. Nu l-a mai văzut nimeni, de parcă pădurea l-ar fi înghiţit într-o clipită. “La un moment dat”, îşi aminteşte Mihai Mureşan, unul din vecinii aflaţi pe deal, “a venit la mine cel mare, că «nu-i băiatul». Eu i-am zis să lase caprele şi să meargă să-l caute acasă, la mama lui, poate s-o fi întors acolo. S-a dus, dar n-a găsit copilul”. Era ora 20:00 şi încă nu se întunecase. Olimpiu dispăruse.

Căutările

Tatăl a aflat vestea când s-a întors acasă. Vecinii şi rudele au răscolit toată zona, în speranţa că-l vor găsi pe Olimpiu. Imediat, părinţii au sesizat dispariţia la Poliţia din Baia Mare. Toată suflarea din oraş a fost mobilizată, iar băieţelul dispărut a fost căutat prin pădure de poliţie, armată şi de oameni veniţi să ajute. Chiar şi biserica s-a implicat atunci în mobilizarea lor.

De la început, ţinând seama de vârsta copilului dispărut, poliţiştii s-au gândit că el n-a avut nicio şansă de supravieţuire, singur, în pădure. “Iniţial, am crezut că a fost mâncat de animale sălbatice”, mărturiseşte comisarul de poliţie Dorin Coste, şeful Serviciului de Investigaţii Criminale din IPJ Maramureş. “A fost periată toată zona, a fost demarată o acţiune de amploare care s-a desfăşurat pe parcursul întregii veri. N-am găsit niciun semn”. Pentru părinţi, oricât ar părea de straniu, această veste era o bucurie. Era speranţa că Olimpu e încă în viaţă.

Pentru unii oameni din oraş, lipsa acelui semn a fost doar un prilej pentru a se lansa în bârfe şi scenarii. Au început, la scurt timp, să apară poveşti care spuneau că dispariţia lui Olimpiu e fictivă, că părinţii lui i-ar fi făcut vreun rău sau l-ar fi vândut. “A fost greu, lumea mă condamna, aveam un statut de oaie neagră” îşi aminteşte Nicolae Strîmbu. “Era în perioada când începuseră adopţiile şi mulţi m-au acuzat că l-am vândut… Nu mi-a fost uşor. Toţi se uitau la mine urât, chiar şi din familie”.

Tatuajul

Pentru Nicolae Strîmbu, deşi n-a fost singurul lui copil, Olimpiu a fost şi a rămas special. E singurul care are prenumele înscris, prin tatuaj, pe braţul tatălui. Sub el e trecută data naşterii: 29.04.1987. Nicolae era militar în termen când i s-a născut băiatul şi a vrut ca ziua aceea să rămână întipărită pe el. N-avea cum să ştie că, astăzi, acel tatuaj va fi singurul semn al trecerii lui Olimpiu prin viaţa lui. Şi-aduce aminte de băieţelul dispărut de fiecare dată când privirea îi cade pe braţul stâng. Zilnic, de mai multe ori pe zi. E ca o condamnare la amintire.

După dispariţia copilului, i-a reproşat soţiei sale că l-a lăsat să plece. Ea i-a reproşat lui că nu era acasă. Se luaseră din dragoste, de tineri, dar căsătoria lor trecea printr-o grea încercare. Nu s-au despărţit atunci, au rămas împreună şi au mai avut încă şase copii. Ea s-a înstrăinat, iar el s-a împrietenit cu paharul. Au divorţat în 2009, iar toţi copii minori au rămas în grija tatălui. De atunci, el s-a pocăit şi s-a dedicat creşterii lor. Niciunul dintre aceşti copii nu l-a cunoscut pe Olimpiu, fratele lor. Însă cu toţii cred că el trăieşte şi aşteaptă ziua în care, în sfârşit, îl vor vedea.

Speranţe

Ce s-ar fi putut întâmpla cu Olimpiu, după ce el a intrat în pădurea din spatele casei? “S-a rătăcit el cumva, ori l-a luat vreun om care ducea lemne...”, cred vecinii care-şi amintesc că în ziua aceea în zonă ar fi fost o serbare. “Cine ştie unde a ajuns ? Dacă venea în jos, pe aici, în sat, oriunde în jos, îl găseam. Ori l-a luat un om din pădure...”, crede Vasile Hotea, vecin cu familia Strîmbu.

Cum n-au găsit nicio urmă de la el în vara în care au răscolit pădurea, oamenii cred că Olimpiu e în viaţă. Toţi aşteaptă ca el să apară, într-o bună zi, din pădurea în care a intrat şi n-a mai ieşit. Şi speră într-un miracol, care ar părea astăzi la fel de inexplicabil ca şi dispariţia petrecută în urmă cu 22 de ani.      

Dispăruţi fără urmă

Olimpiu era un băieţel cu părul blond şi ochii căprui. Părinţii spun că el are o cicatrice mică, pe obrazul stâng, şi un semn din naştere - o aluniţă mai mare pe piept, în zona inimii.

Cazul acestui băieţel a fost prezentat la “Dispăruţi fără urmă”. Emisiunea este transmisă în fiecare luni, de la 22:30, pe TVR1, şi aduce în atenţie poveştile unor copii pe care părinţii lor nu i-au mai văzut de ani de zile, dar şi cazurile unor adulţi dispăruţi în împrejurări suspecte. Cei care au informaţii despre aceste cazuri, pot contacta realizatorii emisiunii la adresa de mail: disparuti@tvr.ro, pe pagina de facebook: www.facebook.com/disparuti sau la numarul de telefon: 0720.77.55.56.