Un document din 29 noiembrie 2006 legat de scandalul energetic care apăruse în România şi clasificat de adjunctul şefului misiunii diplomatice, Mark Taplin, arată că dezvălurile legate de un scandal în domeniul energiei au cauzat tulburări printre “elitele politice şi economice din România”. Au existat acuzaţii de corupţie şi trafic de influenţă asupra şi a doi miniştri. Acuzaţiile au venit o dată cu apropierea iernii şi au fost legate de atacuri politice împotriva celei mai mari companii energetice din România, Petrom, deţinută în majoritate de austriecii de la OMV. Un cetăţean american se află printre cei implicaţi în anchete, a fost reţinut (cel puţin temporar) şi i s-a interzis să părăsească ţara.
Apropierea iernii a determinat agitaţie energetică
Independenţa energetică şi interesele României percepută ca fiind vulnerabilă faţă de petrolul şi gazul rusesc sunt subiectele constante în România în ultimele luni şi sunt elementele de bază ale Strategiei Naţionale de Securitate a guvernului român. Cum iarna se apropie, pe lângă nevoia de a asigura gaz natural pentru încălzirea a milioane de români cu salarii mici, preşedintele Băsescu şi guvernul României caută soluţii şi fac presiuni în perspectiva de măririi preţului energiei în următoarele luni.
Într-un gest dramatic, preşedintele României, Traian Băsescu, a convocat CSAT – Consiliul Suprem de Apărare al Ţării pe 22 noiembrie pentru a discuta securitatea energetică, inclusiv chestiunea legalităţii recentelor privatizări în energie. Cea mai importantă privatizare avută în vedere este achiziţionarea de către OMV a 51% din Petrom în 2003. “Petrom şi OMV sunt ţintele principale ale frustrărilor lui Băsescu pe măsură ce preţul energiei continuă să crească în România, iar Băsescu a afirmat că statul a fost dezavantajat în această vânzare.” Printre alte decizii, CSAT a concluzionat că, în ceea ce priveşte contractele de privatizare în energie, în prezent considerate a fi informaţii secret de stat, ele ar trebui să fie declasificate. Presa a menţionat că toate marile companii străine, printre care şi OMV, au fost de acord cu această cerere.
Băsescu, un zgomotos critic al Gazprom şi al politicii energetice ruse, a spus că el ar vrea să aibă mai multe informaţii despre structura acţionarilor OMV. El a declarat public că se teme că 51% ai OMV sunt vulnerabili de a fi cumpăraţi de firme de energie din Rusia. OMV a respins aceste îngrijorări, declarând că orice acţionar care a acumulat mai mult de 5% din acţiuni trebuie să fie notificat la Bursa din Viena.
La scurt timp după ce CSAT s-a întâlnit şi şi-a anunţat deciziile, au apărut acuzaţii împotriva actualului ministru al Economiei şi Comerţului Codruţ Şereş şi împotriva ministrului Comunicaţiilor şi Informaţiilor Zsolt Nagy susţinându-se că amândoi au oferit ilegal informaţii din interior despre privatizările statului altor părţi. Atât Şereş, cât şi Nagy au legături cu bulgarul Stamen Stancev, descris de presa română ca fiind un consultant cu reşedinţa în Bucureşti care a oferit sfaturi mai multor firme internaţionale implicate în procesul de privatizare. Rapoartele mass-media l-au legat de Stancev de afacerile controversate ALRO Slatina (deţinută de Marco Group controlată de ruşi), Roşia Montană şi Glencore Ltd., controlată de Marc Rich. Un comunicat de presă al procurorilor de la DIICOT l-a acuzat pe Stancev de conducerea unei grupări criminale care a primit secrete de stat legate de privatizări încheiate atât în timpul actualului guvern, cât şi în timpul celui de dinainte. Aceasta a inclus un contract de consultanţă pentru privatizarea Petrom în care Credit Suisse First Boston (CSFB) a învins în 2002 Bank of America.
Alte persoane nominalizate în comunicatul DIICOT sunt: Mihai Dorinel Mucea, director adjunct la oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării (OPSPI) în Industrie sub ministrul Şereş; Mihai Radu Donciu, consilier al ministrului Nagy responsabil cu privatizările; Mircea Călin Flore, reprezentantul local Credit Suisse First Boston; Robert Marius Neagoe, director juridic OPSPI; Oral Mustafa, consultant internaţional, cetăţean turc; Michal Susak, director executiv al PPF Investments; şi Vadim Don Benyatov, cetăţean american, CSFB Europe, bancher. Mucea, care a supravieţuit tranziţiei guvernului din 2004, a fost autorul principal al privatizării Petrom şi a fost în Consiliul de Administraţie al OMV/Petrom până când a fost suspendat în urma acuzaţiilor de săptămâna trecută. Autorităţile au anunţat că în apartamentul lui Stancev erau documente despre recenta privatizare a Electrica Muntenia Sud, despre complexele termoenergetice şi despre recenta vânzare a acţiunilor pe care compania de stat Transgaz de deţinea la banca Romexterra către un fond de investiţii ceh PPF, documente legate de privatizarea Companiei de Radiocomunicaţii, dar şi documente privind un contract de consultanţă al Credit Suisse care par să conţină corespondenţa dintre Ambasada SUA şi Ministerul Economiei şi Comerţului.
Atât Şereş, cât şi Nagy, reprezentanţii a două mici partide din coaliţia aflată la putere, au negat că ar fi comis vreun delict, deşi ambii au admis că s-au întâlnit cu Stancev. Şereş şi Nagy au răspuns că acuzaţiile sunt motivate politic. Prim-ministrul Tăriceanu, care s-a întors de la Paris unde s-a operat la genunchi, nu a comentat până acum public acuzaţiile.
Sectorul energetic a fost în dezordine, în special din cauza creşterii costurilor energiei pe plan mondial şi presiunii crescânde asupra guvernului României pentru a permite aducerea gazului natural românesc la preţul ţieţei. În timp ce guvernul reglementează tariful pentru consumatorii casnici, OMV/Petrom şi-a exercitat dreptul de a vinde gaz natural pe piaţa liberă în ciuda obiecţiilor guvernului. Sub presiunea UE şi FMI, guvernul a fost de acord cu greu să liberalizeze piaţa pentru consumatorii mari, care reprezintă 75%. În octombrie, o lună cu cereri relativ mici, OMV/Petrom, prin oprirea producţiei către distribuitorii regionali, i-a forţat să fie de acord cu un preţ mai mare decât cel cerut de guvern.
“Conform surselor din industrie, după negocieri intense între Petrom şi Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC), MEC a fost de acord să-şi retragă cererile ca Petrom să respecte preţul reglementat de stat pentru toate vânzările, cu condiţia ca Petrom să ofere o cantitate fixă de gaz la preţ redus pentru consumatorii cu venituri mici. Totuşi, cu zece minute înainte de anunţarea acestui fapt, Şereş a primit un telefon de la organismul de reglementare guvernamental care i-a spus că afacerea este ilegală. Conform surselor din industrie, Şereş a fost complet surprins şi a susţinut că interesele industriei interne sunt în spatele acţiunii.”
În contraatc, ministrul Şereş a ţinut duminică o surprinzătoare conferinţă de presă pe 19 noiembrie pentru a face public acuzaţiile că familia sa a fost urmărită şi că el este sub o presiune constantă din partea tuturor elementelor din guvern, inclusiv din propriul partid, Partidul Conservator (PC). Şereş a anunţat că i-a suspendat din funcţie pe directorul Romgaz şi pe cel al Transelectrica pentru că există anchete penale împotriva lor. Şereş a anunţat că vor fi reziliate mai multe contracte cu companii energetice. Câteva dintre firmele afectate, printre care Grivco, sunt controlate sau conectate la oligarhul Dan Voiculescu, preşedintele PC.
“Conform unei surse bine plasate în guvern, Şereş nu mai are susţinere politică, atât din partea guvernului cât şi din propriul partid.” Acuzaţiile care au ieşit la iveală confirmă aceste afirmaţii, iar informaţiile din documentele procurorilor au apărut în ziarul de top Jurnalul Naţional, deţinut de Voiculescu. În ciuda faptului că-şi datorează poziţia maşinii politice a lui Voiculescu, unii analişti cred că Şereş, care are 37 de ani şi a fost manager la Grivco, a încercat să obţină o mai mare independenţă în PC împreună cu alţi tineri membri. Şereş de asemenea a cultivat relaţii strânse cu preşedintele Băsescu şi l-a însoţit în câteva vizite oficiale la Washington şi Baku pentru a discuta chestiuni de energie.
Acest caz este centrat pe consultantul bulgar Stancev, un cetăţean american pe nume Vadim Benyatov, de la divizia europeană a Credit Suisse First Boston, este de asemenea acuzat. “Conform procurorilor români şi contactelor din serviciile secrete interne, Benyatov şi alţii sunt sub anchetă (inclusiv prin interceptări telefonice) din aprilie.” Oficialii au susţinut că Benyatov ştia în mod evident despre transferul neautorizat al notelor despre ofertele de licitaţie pentru privatizare.
“Procurorul de caz a recunoscut candid în discuţia cu ataşatul pe probleme juridice că a mers la Băsescu să ceară permisiunea să-l acuze el însuşi pe ministrul Economiei.” (în original: The lead prosecutor candidly acknowledged to Legatt that he has gone to Basescu to seek permission to charge the Minister of Economy himself.)
Procurorii români l-au reţinut pe Benyatov pentru 24 de ore pe 29 noiembrie, iar consulul general participă în prezent la audierile în cazul Benyatov.
Miezul cazului sunt acuzaţiile că Stancev, pe care procurorii îl caracterizează ca un angajat direct al lui Benyatov şi Credit Suisse, a conspirat împreună cu cei doi miniştri să paseze informaţii despre ofertele de licitaţie pentru privatizare. Acest tip de informaţii conform legislaţiei române este considerat ca făcând parte din categoria secrete de stat, de aceea a apărut şi acuzaţia de “spionaj economic”.
“Procurorul român a sugerat informal că Benyatov şi presupuşii săi asociaţi se poate să fi încălcat de asemenea şi legi americane, printre care Foreign Corrupt Practices Act.”
Comentariul ambasadei: este dificil pentru Ambasadă în acest moment să judece acurateţea sau sustenabilitatea acuzaţiilor împotriva ţintelor procurorilor, inclusiv împotriva lui Benyatov de la CSFB.
“Notăm de asemenea că totuşi sectorul energetic a fost în mod tradiţional unul dintre cele mai manipulate şi predispuse la corupţie sectoare din economia românească. Interesele afaceriştilor români au căutat de mult timp să deţină controlul resurselor energetice locale într-o manieră din care ar beneficia dinozaurii industriali (inclusiv uzinele de îngrăşăminte şi cele chimice) care nu pot fi competitivi fără energie ieftină.
Este clar că preşedintele Băsescu a sărit într-o altă cauză populistă care rezonează printre alegătorii români. Zvonuri, reluate de Băsescu însuşi, care circulă în prezent, spun că cele două mari companii româneşti de energie OMV/Petrom şi Rompetrol intenţionează să vândă o parte importantă a activelor lor către firme energetice ruseşti.
Atât Băsescu cât şi Tăriceanu au indicat în întâlniri private cu oficialii americani că există îngrijorări legate de această posibilitate. Ambasada va monitoriza îndeaproape cazul în zilele şi săptămânile care urmează, atât pentru a se asigura că ancheta penală în care este implicat un cetăţean american este condusă într-o manieră legală şi transparentă, dar şi pentru a evalua dacă motivele din spatele acestui caz sunt conduse mai mult de anchetatori sau din considerente politice.”
Telegramă din 20 martie 2006. Sectorul energetic românesc dependent de Rusia. Motiv de nemulţumire. România importă aproape tot gazul de la Gazprom prin doi intermediari: WWIE şi Conef. WWIE este un joint venture dintre Gazprom şi Wintershall, o subsidiară a conglomeratului german BASF. WIEE importă aproape 4,5 miliarde de metri cubi de gaz în România în 2005.
În 2005, ministrul Economiei Şereş a încheiat un contract cu Gazprom extinzând aprovizionarea până în 2030. În timp ce termenii contractului nu sunt publici, “surse au informat ambasada că este un contract flexibil «take or pay» prin care Winterschall poate schimba contractul de import cu plus/minus 30%”. Totalurile importului sunt determinate anual, iar preţul este stabilit pe bază de o formulă de negociere. Preţul curent pentru gazul importat este de 280 de dolari pe mia de metri cubi. Câteva personalităţi publice, printre care şi preşedintele Băsescu, l-au criticat pe Şereş pentru extinderea contractului la preţuri descrise ca fiind peste media Europei de Vest.
Celălalt importator, Conef, este parte a Marco International, o companie care face comerţ cu resurse pe plan mondial şi care are sediul în New York. Conef importă în aceleaşi condiţii ca şi Winterschall/Gazprom. În afară de Conef, Marco deţine fabrica de alumniu ALRO Slatina şi alte uzine care prelucrează metale. În timp ce structura companiei este obscură, se crede că mogulul rus al oţelului şi fierului Vitali Machitski este adevăratul proprietar. Volumul de gaz importat raportat este 1,5 miliarde de metri cubi pe an.
Într-o mişcare populistă, Traian Băsescu s-a întâlnit cu cele patru mari companii petroliere din România în octombrie 2005 pentru a le îndemna să scadă preţurile. Companiile au refuzat cererea lui Băsescu, interpretându-le drept o încercare de a induce un comportament de cartel.
Telegramă 4 iunie 2007. Confidenţială. Strategia energetică a identificat că Romgaz este strategic. Comentariile americanilor sunt că această companie controlată de stat este instrumentul unei clientele politice, de unde rezultă de cele mai multe ori decizii proaste ale managerilor. “Câţiva oficiali din guvern şi-au exprimat îngrijorarea legată de prezenţa Rusiei pe piaţa internă de energie şi Gazprom care şi-a manifestat interesul pentru achiziţionarea companiei.”
Mulţi consumatori beneficiază de “sweetheart agreements”, de contracte prietenoase. Cel mai mare consumator de energie din România, ALRO, a încheiat în secret un contract exclusiv, care distorsionează piaţa pentru energie hidro la un preţ mic până în 2013.
Strategia îndeamnă creşterea capacităţii de stocare subterană a gazelor printr-un nou proiect în nord-estul României la Mărgineni, într-o zonă adiacentă proiectului Nabucco. (Notă: Gazprom şi-a exprimat interesul în proiectul Mărgineni, dar s-a împotmolit la startul finanţării costurilor.)
Statul intenţionează să construiască două noi reactoare nucleare la Cernavodă. Totuşi, guvernul României trebuie să determine metodele prin care va oferi cofinanţare şi termenii unui parteneriat public-privat. Companii naţionale, dar şi ALRO Aluminium, deţinută de ruşi, şi-au exprimat interesul şi salivează la ideea de se abona energie ieftină.
Telegrama din 11 ianuarie 2007 legată de arestarea lui Benyatov. Pe 6 decembrie oficialii ambasadei au avut o discuţie telefonică de 45 de minute cu directorul executiv pentru Europa, Africa şi Orientul Mijlociu al CFSB care are sediul în Londra. Ei i-au spus că procurorul de caz s-a oferit, prin ataşatul juridic, să se întâlnească cu reprezentanţii CSFB pentru a discuta cazul. Din câte cunoaşte ambasada, această ofertă a rămas valabilă, dar CSFB nu ales să acţioneze. Oficialii ambasadei nu au mai avut comunicare directă cu Credit Suisse din 21 decembrie de când Curtea Supremă a decis să-l menţină pe Benyatov în arest. Adjunctul Şefului Misiunii Elveţiene la Bucureşti s-a interesat despre caz, observând în acelaşi timp ruperea comunicaţiilor din partea Credit Suisse în ultimele săptămâni.
Ambasada va monitoriza cazul din punct de vedere al contextului politic şi economic. În timp ce apreciem ca un efort al guvernului român să combată corupţia, vrem de asemena să ne asigurăm că acest caz va fi tratat drept transparent şi pe baze imparţiale.
Citiţi toate articolele Wkileaks România - Jurnalul Naţional