Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România este fruntaşă în Uniunea Europeană la creşterea preţului benzinei. Carburanţii s-au scumpit de trei ori în doar zece zile, cel mai ieftin sortiment de benzină ajungând la un nou prag istoric de peste 5 lei/litru. În timp ce consumatorii de rând ameninţă cu protestele, Emil Boc, premierul României cere explicaţii instituţiilor abilitate. În urmă cu două zile, în cadrul unei emisiuni Boc a solicitat Consiliului Concurenţei să verifice dacă există o situaţie de monopol pe piaţa carburanţilor, cerând în acelaşi timp Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) să analizeze profitul companiilor din domeniu. Fără prea multă demagogie politică şi afirmaţii "curajoase" în prime time, calculul profitului unei companii de profil este simplu.
Jurnalul Naţional vă prezintă afacerea secolului cu zăcămintele de petrol din România, în urma căreia vorbim de încasări minime de circa 14 miliarde de dolari ale OMV Petrom (SNP)! Dacă preţul barilului de petrol este de circa 90 de dolari, iar SNP PETROM SA are rezerve de circa 1 miliard de barili de petrol şi OMV Aktiengesellschaft Austria extrage barilul de petrol din România la un cost de circa 20 de dolari, rezultă că doar din vânzarea petrolului (fără produsele rafinate sau rezultate după rafinare) Petrom poate avea încasări de circa 14 miliarde de dolari! Toate acestea în condiţiile în care s-ar exploata doar 20% din capacitatea unui zăcământ.
Una dintre cele mai avantajoase afaceri cu statul român din toate timpurile a început în decembrie 2004, pe când, cu un simplu vot, aleşii noştri au decis să privatizeze Societatea Naţională a Petrolului PETROM – SA Bucureşti. "Privatizarea" a fost gândită în interesul poporului român desigur, iar rezultatul a fost cel aşteptat: înstrăinarea celei mai importante companii româneşti către o altă companie deţinută majoritar de un alt stat! Afacerea petrolului românesc vândut pe doi lei statului austriac a avut la bază prevederi contractuale care vor mai aduce şi alte pierderi pentru România. Astfel că, prin contractul de privatizare din 2004, statul, la recomandarea consultanţilor, a acordat Petrom o facilitate fiscală denumită "cotă ecologică". Vorbim practic de un stimulent care îi permite investitorului austriac să nu plătească anual impozit pe profit în valoare de mai multe zeci de milioane de dolari.
Cum s-a ajuns la vânzarea aurului negru pe aproape nimic? Primul pas a fost în 2000, când Traian Băsescu, la vremea aceea ministru al Transporturilor a semnat un memorandum cu Banca Mondială prin care statul român îşi asuma privatizarea companiilor energetice şi a sistemului bancar. Apoi statul a trecut la privatizarea Petrom. Responsabilitatea privatizării a fost disipată în Parlament, vânzarea fiind aprobată prin lege specială.
Stenogramele şedinţelor Senatului din 2004 arată că aceştia au discutat o singură zi pe tema celui mai important document de privatizare al ultimilor 15 ani! Aşa că recomandările consultanţilor, întărite de cererea investitorilor, au făcut ca documentaţia privind privatizarea Petrom să conţină o clauză care impune stabilitatea cotei ecologice vreme de zece ani! Potrivit analiştilor, Petrom a primit, în acest fel, un ajutor de stat mascat în spatele unor rezerve obligatorii de ţiţei şi gaze naturale. La nivelul anului 2005, vorbim de circa 100 de milioane de dolari.
La sfârşitul anului 2002, estimările firmei de consultanţă Jacobs, membră a consorţiului de consultanţi pentru rezervele de ţiţei ale companiei Petrom, indicau 128 milioane tone, iar cele de gaze naturale, 101 miliarde mc. Consultanţii au anunţat că, potrivit standardelor internaţionale de contabilitate, rezervele erau de 70 milioane tone de ţiţei şi aproximativ aceeaşi cantitate în miliarde metri cubi de gaze naturale. În plus, Petrom mai are rezerve de 7 miliarde metri cubi de gaze naturale în Kazahstan. Acelaşi consultant recunoştea că s-a bazat pe cifrele furnizate de Petrom, motiv pentru care ar fi fost necesar un audit independent.
În 2005, la un an de la preluarea Petrom, OMV a vândut aproape 7 miliarde metri cubi de gaze, la un preţ mediu de 100 de dolari mia de metri cubi. Cu 36 de dolari mai mult decât au estimat consultanţii în momentul evaluării Petrom! În plus, preţul gazelor naturale importate a crescut în 2005 cu 37% faţă de 2004 (preţ mediu 218 dolari/1.000 de metri cubi). Toate acestea, în timp ce Credit Suisse First Boston şi ING prognozau doar 76 dolari. Un simplu calcul indică o subevaluare anuală a afacerii "Petrom" de peste 100 de milioane de dolari. Practic, 2 miliarde de dolari este suma pe care OMV o va încasa din producţia de gaze naturale, pe durata celor zece ani, în plus faţă de estimările făcute de consultanţi. Mai mult, redevenţa pentru statul româna a fost stabilită pentru zece ani, la aceeaşi cotă, între 3 şi 13%, având un nivel modic spre deosebire de condiţiile din alte ţări. Spre exemplu, Libia primeşte un procent de 80% din petrolul extras. O iniţativă legislativă privind corectarea greşelilor stategice a contractului OMV Petrom a existat încă din 2007. Patru ani mai târziu, nimeni nu a plătit pentru privatizarea atât de dezavantajoasă.
În 2004, înainte de privatizare, SNP PETROM SA deţinea: rezerve estimate la 1 miliard de barili de petrol şi 101 miliarde de mc de gaze naturale; 30 de milioane de mp de teren; 13.856 de sonde petroliere, cu o producţie zilnică de 220.000 de barili de petrol; o capacitate de rafinare de 8 milioane de tone de petrol anual în rafinăriile Arpechim Piteşti şi Petrobrazi Ploieşti; o reţea de distribuţie formată din 600 de staţii de benzină (din care 1/3 erau aduse la standarde europene), 145 de depozite, 1.540 de autocisterne rutiere, 1.470 de vagoane de cale ferată, peste 15.000 km de conducte pentru transportul de petrol şi gaze naturale şi stocuri în valoare de 1.312.100.000 RON şi un numerar de 160.000.000 Euro.
Statul a privatizat Petrom pe degeaba
Austriecii de la OMV şi-au scos banii pe care i-au dat pe Petrom în 2004 datorită contractului inteligent negociat de către ei la acea vreme. Grupul austriac a luat ca dividende circa 405 milioane de euro de când a preluat controlul celei mai mari companii din România.
La aceasta se adaugă alte 400 de milioane de euro pe care statul o să-i bage în ecologizarea batalurilor petroliere aparţinând Petrom, deoarece o clauză din contractul de privatizare leagă statul român de mâini. Ecologizarea a 80 de astfel de situri petroliere va costa în total 450 de milioane de euro, din care Petrom dă doar 50 de milioane de euro. Dar să-l lăsăm pe Laszlo Borbely, ministrul Mediului să spună cum vine asta: "Multe dintre aceste situri sunt în zona unor companii private. Va trebui să găsim o modalitate legală. Noi nu putem să dăm bani pentru ecologizare doar din fonduri de la Uniunea Europeană. La nivelul Petrom, trebuie să ecologizeze şi să închidă bataluri care sunt de peste 80 în valoare de 450 milioane euro. Aşa de inteligent au negociat colegii contractul în 2004, încât ei (Petrom – n.r.) trebuie să dea 50 milioane euro, iar restul trebuie să dăm noi (statul – n.r.). Pentru asta, trebuie găsite unele metode care sunt folosite în alte ţări. Metalele extrase din acele bataluri pot fi refolosite. Este un business", explica Borbely în 30 noiembrie 2010 în cadrul unui forum de specialitate.
Din profitul obţinut din afacerea Petrom, OMV a ridicat dividende de 100 de milioane de euro în 2005, 155 milioane de euro anul următor şi aproape 160 de milioane de în 2007. Astfel, per total ar fi 805 milioane de euro, adică mai mult decât cele 669 de milioane de euro pe care austriecii i-au plătit statului român pentru 33% din acţiunile Petrom. E adevărat, OMV a plusat diferenţa până la 1,5 miliarde de euro folosind restul de bani la o majorare de capital prin care a ajuns la 51%. Dar pe de altă parte, 234 de milioane de euro din aceşti bani i-a folosit în 2006 într-o tranzacţie controversată prin care a cumpărat 178 de staţii de benzină deţinute de OMV în România, Bulgaria, Serbia şi Muntenegru. Acuzaţiile au curs gârlă atunci din toate părţile pe motiv de export de profit, mai ales dacă ne uităm că Petrom a fost dat cu 600 de benzinării, două rafinării, toată producţia de petrol a ţării şi jumătate din cea de gaz. (Daniel Ionaşcu)
CNADNR a plătit şi ea sondele OMV
Jurnalul Naţional a relatat în 2009 modul în care statul român, prin CNADNR, a plătit cu vârf şi îndesat relocarea unor sonde ale OMV Petrom. Câmpul petrolier de la Suplacu de Barcău s-a nimerit exact pe traseul Autostrăzii Transilvania. Acesta s-a dovedit un zăcământ "foarte important" pentru OMV, având o producţie de petrol de aproximativ 1.000 tone/zi. Iniţial, soluţia adoptată de companie ducea autostrada pe lângă câmpul petrolier. Răsturnarea de situaţie ne costă cam mult – 250 milioane de euro. Viaductul care va traversa câmpul petrolier se dovedeşte extrem de costisitor! Alte sume suplimentare, tot de la buget, vor fi date de CNADNR pentru relocarea unei părţi din sondele din judeţul Bihor, dar şi pentru exproprieri. "Proiectul de relocare a sondelor şi a facilităţilor din zonă este gata, este avizat de companie, urmând să se întocmească partea de execuţie şi partea financiară. Toate aceste costuri vor fi suportate de CNADNR", a precizat pentru Jurnalul Naţional un comunicat al OMV Petrom
