x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Bellu si Bitang: Calatori prin amintiri

Bellu si Bitang: Calatori prin amintiri

de Loreta Popa    |    19 Mar 2006   •   00:00
Bellu si Bitang: Calatori prin amintiri

Pentru cele doua valori a-le sportului mondial, oa-menii sunt precum trenu-rile, de toate categoriile. Totul este sa nu-ti pierzi pe drumul vietii bagajele pretioase ale sufletului si sa te bucuri de fiecare halta.

Doi OAMENI asezati pe "bancheta" langa mine se completeaza discret si delicat unul pe celalalt. Octavian Bellu si Mariana Bitang. O discutie cu ei atinge aproape orice subiect.

Mariana Bitang are nostalgia calatoriilor cu trenul, mai ales primavara si toamna. Acum o luna a facut un tur de forta dus-intors de o mie si ceva de kilometri. Chiar ii era dor de tren... "Depinde si cum stai in tren, in directia de mers sau invers", spune Mariana Bitang. "Daca vorbim in metafore, poti sa privesti mai mult ce se duce sau poti sa te orientezi spre ce vine. Indiferent ca privesti dintr-o parte sau alta, lucrurile vin si trec pe langa noi si prin viata." "Ai si posibilitatea de a vedea ceva in drumul pe care il parcurgi, pentru ca, daca esti in masina si mai si conduci, esti atent la cu totul altceva. In fiecare tren exista mai multe lumi", spune Octavian Bellu. "Daca vrei sa vezi un gen de oameni, stai la clasa I, daca vrei altul, te duci la clasa a II-a."

REZISTENTA. Au primit lovituri, facand performanta in acelasi timp

MOCANITA. Actuala doamna consilier pe probleme de sport nu este de acord ca nivelul sau costul biletului reflecta si valoarea omului. Din contra: "De multe ori descoperi esenta unui om poate chiar la clasa a II-a sau, de ce nu, la trenul de navetisti". "Daca ar fi sa respectam cronologia, la inceput plecam cu trenuletul de jucarie. Toti am avut aceasta obsesie, pentru ca este o jucarie interesanta, complexa. Te uimeste pur si simplu." Bellu a mers cu toate tipurile de tren, de la personal, accelerat si rapid a trecut la Orient Expres, iar acum s-a urcat in mocanita. De ce? "Pentru ca mocanita este un mijloc de transport arhaic, exprima exact primii pasi pe care ii faci intr-un mediu abrupt. Este incitant, spectaculos. Mai ales ca mocanita merge prin zone inaccesibile trenului obisnuit." "Stiti ca si metroul este o forma de tren, dar underground. Vedeti, suntem in opozitie chiar de la tipul trenului cu care calatorim, avem pareri diferite", zambeste din raspuns Mariana Bitang.

LUPTA. "Ce nu te omoara te intareste este o expresie pe care o intalnesti in mai toate limbile. Aceasta fraza a plecat de la codul Legiunii Franceze. Oamenii aceia, sau supraoameni, erau pregatiti sa lupte eficient in orice conditii. Am vazut-o scrisa chiar in modul de a privi sportul de performanta al unor antrenori, e de parere Bellu. Viata este o lupta pentru Mariana Bitang. "De cele mai multe ori insa lupta nu este dreapta si trebuie sa fii capabil sa infrunti orice tip de adversar, care joaca mai mult sau mai putin corect, si sa depasesti astfel de bariere. In momentul in care faci acest lucru inseamna ca esti un invingator. Un proverb chinezesc spune: «Cel care iti vrea binele intotdeauna te face sa plangi». Este adevarat, pentru ca acela care iti vrea binele de fiecare data iti spune in fata niste lucruri mai putin placute tocmai in ideea de a lua masuri pentru a te perfectiona."

BUCURIE. "Esti multumit ca la fiecare «statie» ai realizat cate ceva"

FAMILIA. Despre comentariile la adresa lor, de-a lungul timpului, cei doi spun ca fiecare este liber sa comenteze. "Suntem buni primitori, ca sa luam un termen din box, am rezistat ani intregi primind lovituri cu stoicism si facand performanta in acelasi timp." Bitang este de acord cu criticile: "In momentul in care loviturile au ajuns sub centura deja jocul era inegal. Nimeni nu este perfect, fiecare mai face o greseala mai mare sau mai mica. Totul este perfectibil. Accept critici de la o persoana avizata." In pomul fara fructe nu dai cu pietre. "Asta ni s-a spus de ne-am saturat. De cealalta parte este preceptul biblic, care spune ca, daca primesti o palma, sa intorci celalalt obraz." Bellu spune asta ganditor. Pe ei i-a durut gatul de cat au intors obrazul.

Sunt de parere ca timpul le rezolva pe toate si mai tarziu va discerne care a fost adevarul. S-au gandit sa scoata o carte despre ei, dar "noi, in gimnastica, am fost o familie. Ca in orice familie, sunt lucruri placute si unele mai putin placute. Dar e mai normal si mai firesc ca aceste momente de familie sa ramana in memoria si in amintirea noastra, sa pastram dreptul la intimitate al acestor amintiri". Mariana Bitang nu s-a simtit rasfatata, nici macar de soarta. Reteta ei: munca, sacrificiu, perseverenta, tenacitate, ambitie si pasiune. Oarecum in proportii egale. Au existat momente in care s-a simtit iubita.

MOMENTE. "Noi, in gimnastica, am fost o familie"...

GARA. Destinul i-a oferit o sansa lui Octavian Bellu. Daca nu l-ar fi deturnat colegii sa mearga la Institutul de Educatie Fizica, acum era medic. "Nu vreau sa cad in bigotism, dar cred ca lucrurile sunt asezate de cineva intr-o anumita directie. Norocul ti-l da Dumnezeu, si linia pe care ti-o traseaza destinul trebuie urmata cu perseverenta. Am fost un norocos. La viata iei bilete doar dus. Daca incarci bagaje pretioase, atunci cand ajungi la depou iti vor crea un microcosmos in care sa te simti bine, la o anumita varsta in care amintirile, regretele, daca sunt, te napadesc. Vezi statiile prin care ai trecut cu trenul respectiv si esti multumit ca la fiecare statie ai realizat cate ceva, cu cat mai multe, cu atat mai bine. E experienta ta de viata. Realizarile, nerealizarile tale."

"Fiecare cu trenul lui", puncteaza Mariana Bitang. "Sau macar cu vagonul lui daca mergem cu acelasi tren. Depinde si cu ce bagaje ajungi. Ele pot fi cufere din lemn sau valize Cartier", completeaza Bellu. Dar Mariana a gasit completarea completarii: "Nu cred ca mai conteaza cu ce fel de bagaje ajungi la depou. Bagajul spiritual este cel mai important. Daca toata calatoria ai trait-o la maximum si ai stiut sa te bucuri de fiecare halta. Cand drumul se termina, poate nu mai este nimic. Dar cine stie...".

"Poate ca una din cele mai mari satisfactii ale ultimilor ani, care din nefericire au fost zguduiti de tot felul de scandaluri, a fost ca am simtit dragostea celor din jur si aprecierea lor. Poate ca toate aceste scandaluri, care au tintit discreditarea noastra, au avut in ochii omului de rand efectul contrar. Te simti impresionat cand te opreste cineva pe strada, iti multumeste sau iti spune ca este alaturi de tine. Atunci m-am simtit iubita."
Mariana Bitang.
×
Subiecte în articol: bellu bitang