x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Buchetul de pe mormânt

0
Autor: Traian Tandin 23 Feb 2008 - 00:00
Buchetul de pe mormânt


Cazul care urmează s-a întâmplat în urmă cu mulţi ani, la Oradea, şi este relatat de colegul şi de prietenul meu colonel (r) Dumitru Bucur.

 

Un cadavru desfigurat

– Domnule maior, cred că de această dată este vorba de soţia mea. Am dat un telefon la morgă... Din datele pe care mi le-au oferit...

– Vă caut de cinci zile, domnule Stamate, zise ofiţerul de judiciar, întinzând mâna celui care intrase precipitat în încăpere.

Maiorul îl cunoştea de aproape o lună, de când reclamase dispariţia soţiei sale. Era un tip bondoc, cu un început de chelie, deşi de abia împlinise 35 de ani; trup atletic, cu mâini puternice, de care maiorul se convinsese de câte ori şi le-au strâns reciproc.

Cum îi dispăruse soţia? La câteva zile după ce ieşise din spitalul de boli nervoase din Oradea, unde a fost internată pentu o accentuată stare depresivă, soţul nu a mai găsit-o acasă, deşi se afla încă în concediu medical. Rude nu avea. A căutat-o prin toate spitalele. Fără rezultat. Apoi s-a prezentat la miliţie.

– Îmi pare rău, domnule maior, dar am avut de executat o lucrare în altă localitate.

– Mă tem că vă aşteaptă un examen greu. Cadavrul la care o să mergem a fost scos din râul ce străbate oraşul nostru. După aprecierea medicului legist a stat în apă aproximativ o lună, ceea ce corespunde cu data dispariţiei soţiei dumneavoastră. Dar chipul îi este de nerecunoscut.

În ochii lui Stamate începură să sclipească lacrimi. Fără să-şi ridice privirea spre maior, după un suspin prelung, spuse:

– Trebuie să o recunosc. A fost doar soţia mea... Poate a mai rămas îmbrăcămintea, am descris-o în reclamaţie şi în declaraţia mea. Mai e ceva... atunci nu mi-am amintit. Avea o cicatrice la antebraţul drept...

– Nu, din obiectele cu care aţi declarat că era îmbrăcată ultima dată nu a rămas nimic. Cât priveşte cicatricea, vom vedea.

 

Identificare fără dubii

La morgă lucrurile s-au clarificat repede. Omul a recunoscut în acel cadavru pe soţia sa. Cicatricea exista. În curtea spitalului, rezemat de un copac din apropierea clădirii unde era morga, Stamate a plâns minute în şir.

De la nici zece metri distanţă îl privea un ins, în jur de 30 de ani, brunet, cu părul creţ, îmbrăcat într-o cămaşă neagră şi pantaloni din velur, sprijinit de gardul ce înconjura spitalul. Când în drum spre birourile laboratorului medico-legal trecuse pe lângă el maiorul Dragu, respectivul îl salutase cu o uşoară înclinare a capului. De mai multă vreme venea, aproape zilnic, la poliţie sau la morgă pentru a întreba dacă soţia sa, dispărută şi ea de la domiciliu, nu a fost găsită. De fiecare dată răspunsul a fost negativ. Acum parcă îl pizmuia pe omul care a putut să-şi recunoască soţia. El avea să-şi ducă pe mai departe chinuitoarea incertitudine. După ce Stamate a semnat procesul-verbal, omul cu pantaloni din velur s-a apropiat de el.

– Vă pot fi de folos, domnule...?

Stamate nici nu s-a uitat la el, a dat negativ din cap şi, aprinzân-

du-şi o ţigară, s-a îndreptat cu paşi rari către poarta spitalului.

 

O vizită în cimitir

A doua zi a avut loc înhumarea soţiei lui Stamate. A participat puţină lume. Mai mult colegi de serviciu de ai maistrului şi vecini. Stamate a părăsit ultimul cimitirul, întârziind cu alcătuirea unui rond cu flori în jurul mormântului.

Timpul se scurgea implacabil şi, încet, părea că uitarea s-a aşternut ca o pulbere peste mormântul celei care a trecut în neant printr-o altă apă înainte de a trece Styxul.

Părea, pentru că maiorul, în pofida tuturor documentelor întocmite, nu considerase cazul femeii ca rezolvat. Îşi pusese de mai multe ori întrebarea ce l-a reţinut să nu închidă dosarul.

Într-o zi, aproape fără să-şi dea seama, s-a trezit în cimitir. A stat câteva minute lângă mormântul soţiei lui Stamate. Un buchet mare de trandafiri acoperea lespedea de piatră. Parcă atunci fusese depus. Pe albul pietrei părea o pată de sânge. Ce căuta el acolo? Vizita nu-i aduse nici o clarificare în frământările lui. Îi întărise doar convingerea că Stamate îşi iubise soţia, contrar unor afirmaţii. Dovadă, buchetul de trandafiri. Cum drumul de întoarcere spre sediul miliţiei trecea pe lângă şantierul unde lucra Stamate, maiorul hotărî să poarte cu el un scurt dialog. Rămase surprins când află că maistrul era detaşat pe un şantier din alt judeţ de aproape o lună. Ce i-a provocat nedumerirea? Abia când s-a îndepărat de şantier a realizat de ce a tresărit la primirea ştirii despre detaşare. Buchetul de trandafiri! Cine l-a depus?

Întors la birou, răsfoi întreaga cartotecă a persoanelor dispărute şi cadavrelor neidentificate. Apoi se adânci în citirea dosarului referitor la soţia lui Stamate. Preţ de aproape un minut ţinu în mână o fotografie. Fusese realizată în cimitir în timpul înmormântării. Ceea ce îi trecu prin gând i se păru de domeniul fantasticului. Calm, căutând să nu se hazardeze într-o ipoteză lipsită de realism, deschise fereastra. Afară, toamna dădea primele semne, arămind frunzele copacilor. Maiorul introduse dosarul în mapa sa tip diplomat şi se hotărî să întreprindă investigaţii în trei spitale din oraş.

Când amurgul îmbrăţişă urbea, maiorul se simţea răsplătit pentru eforturile sale. După o scurtă convorbire telefonică, plecă însoţit de un subofiţer spre cimitir. A fost o aşteptare chinuitor de lungă, dar rezultatul a fost cel scontat.

 

Identitate furată

Dimineaţa rece, de toamnă, scăldată de razele unui soare timid, l-a găsit pe maiorul Dragu la birou. Nu era singur. Pe un scaun, aşezat într-o poziţie degajată, se afla domnul Stamate. Văzând că ofiţerul nu-i acordă aproape nici o atenţie, întrebă:

– Domnule maior, am venit de la peste două sute de kilometri, călătorind aproape cinci ore cu trenul; cred că am dreptul să ştiu pentru ce am fost chemat.

– Desigur, domnule Stamate, doar nu vă deranjam pentru o banală discuţie. Am să vă pun câteva întrebări la care, sper, voi primi răspunsuri sincere.

– Vă ascult cu toată atenţia, domnule maior.

– Atunci... totul este în regulă. Înainte de a fi detaşat, aţi scos de la CEC o sumă importantă de bani. În ce scop s-a făcut această restituire?

Stamate zâmbi scurt.

– Doar nu credeţi că livretul meu era fals?!

– Nu, răspundeţi, vă rog, la întrebare.

– Păi... aveam nevoie de bani. Detaşarea... şi dorinţa de a-mi cumpăra anumite lucruri din oraşul respectiv...

– Un prim răspuns nesincer. Să trecem însă la o altă întrebare. Ce a determinat starea depresivă a soţiei dumneavoastră?

– Era nemulţumită de repetatele mele detaşări şi... cam atât.

– Cam atât? Nu există altă cauză?

– Nu, domnule maior!

– Cunoaşteţi pe un aume... Eftimie?

– L-am cunoscut întâmplător. Prima oară l-am întâlnit la morgă. Mi-a spus că şi lui i-a dispărut soţia şi continuă să o caute. De atunci nu l-am mai văzut.

– Nici la înmormântare?

– De ce să vină el la înmormântare?

– De ce? Fiindcă era... soţia lui, şi nu a dumitale, domnule Stamate.

Cum?!

 

Demascarea ucigaşului

– Nu faceţi pe naivul, zise maiorul. Faptele sunt azi cât se poate de clare. După depunerea reclamaţiei de dispariţie despre care vom mai discuta, aţi pătruns de mai multe ori cu complicitatea portarului de la spital în morgă. Aşteptaţi ivirea unui cadavru de sex feminin apropiat ca vârstă de soţia dumitale, însă era de preferat să fie de nerecunoscut. Aşa aţi ajuns să cunoaşteţi semnul particular, respectiv cicatricea. Timp de o lună aţi urmărit dacă acel cadavru nu va fi revendicat de cineva. Nu a fost, deşi Eftimie, a cărui concubină era decedată, trebuia să procedeze la recunoaştere. Ştiţi de ce nu a făcut-o? Ameninţat repetat de concubină că se va sinucide dacă legătura lor nu se legalizează, a jurat că nu-i va face înmormântarea. Totuşi, a fost la un pas de a-şi călca jurământul când ai apărut dumneata, care, chipurile, ţi-ai “recunoscut” soţia. Atunci i-a încolţit în minte ideea şantajului. După înmormântare, la care a asistat aşa cum o dovedeşte această fotografie, te-a şantajat, cerându-ţi suma scoasă de la CEC. Pentru a nu repeta cererea, ţi-ai cerut detaşarea.

– Ştii ce m-a determinat să nu consider cazul încheiat? La întrebarea ce ţi s-a pus în legătură cu eventualele semne particulare ai declarat că nu are. Apoi, dintr-o dată, ţi-ai amintit de cicatrice. A fost prima suspiciune. A urmat identificarea domnului Eftimie printre participanţii la înmormântare. De ce?, m-am întrebat. Ulterior, am constatat că pe mormântul celei ce ai pretins că ţi-a fost soţie cineva depunea flori. Cine, dacă dumneata erai detaşat? Într-o noapte, l-am surprins pe Eftimie în timp ce punea pe mormânt un nou buchet de flori. Era cuprins de remuşcări. Ce zici?

– Eu? Nimic, domnule maior! Soţia mea a fost înmormântată cu forme legale. Ce declară Eftimie nu mă interesează.

– Zău? Continui să susţii că femeia respectivă este soţia dumitale?

– Exact.

– Mare greşeală, domnule Stamate! Soţia dumitale, conform fişei medicale de la maternitate, a născut cu cezariană un copil mort. Iată de unde venea o parte din decepţia ei. La aceasta s-a adăugat relaţiile dumitale cu doamna Valeria Dornea şi căreia i-ai promis că o iei de nevastă. Soţia dumitale a aflat şi atunci te-ai hotărât să-i iei viaţa. Cum ai procedat? Reţine că am efectuat exhumarea cadavrului şi femeia declarată drept soţia dumitale nu poartă urmele unei cezariene. Deci... care e răspunsul?

Mai mult de un minut, în birou a domnit liniştea.

– Am sugrumat-o. E îngropată în grădina casei.

Citeşte mai multe despre:   crime pasionale,   domnule,   sotia,   maior,   maiorul,   stamate,   dumitale

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

”Fără umor am fi ca orbii privind la curcubeu”

”Fără umor am fi ca orbii privind la curcubeu”
Galerie Foto Cu sânge de bănățean curgând prin vene, Erwin Lucian Bureriu le-a făcut pe toate: profesor, jurnalist și secretar de redacție, biliotecar, proprietar de librărie, muzician, grafician, dar mai ales poet și...

Căldura pusă la articulaţiile dureroase este o greşeală

Căldura pusă la articulaţiile dureroase este o greşeală
Există o polemică între reumatologi şi ortopezi, legat de când este bine să se implanteze o proteză în articulaţia suferindă: de la primele simptome, cum zic chirurgii ortopezi, sau mai târziu, după...

Alegerile din România dăunează grav planetei: 35 de milioane de buletine de vot, nefolosite!

Alegerile din România dăunează grav planetei: 35 de milioane de buletine de vot, nefolosite!
Galerie Foto Diferențe majore între numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale, pentru toate subcategoriile de alegeri care însumează alegerile pentru autoritățile publice locale și numărul...

După ce Mihai Chirica a devenit liberal, iluminatul public din Iași este modernizat de clienții de casă ai primăriei lui Boc

După ce Mihai Chirica a devenit liberal, iluminatul public din Iași este modernizat de clienții de casă ai primăriei lui Boc
Galerie Foto Nici nu s-a uscat bine tușul pe buletinele de vot de la alegerile locale care au avut loc în 27 septembrie, că proaspătul liberal, fost PSD-ist, Mihai Chirica, de la Iași, reales primar, a și atribuit un contact de...

Afaceri de pandemie. Ioana Băsescu și soțul Pricop intră pe piața transporturilor

Afaceri de pandemie. Ioana Băsescu și soțul Pricop intră pe piața transporturilor
Galerie Foto Fata cea mare a lui Traian Băsescu și-a cooptat, cu o lună înainte de alegerile locale, soțul în cadrul companiei de consultanță pe care o deține. Odată cu intrarea lui Radu Petru Pricop în această...

Manciu de la “Comunicarea Strategică”, “uns” consilier de stat la Cancelaria lui Orban, cu încălcarea legii

Manciu de la “Comunicarea Strategică”, “uns” consilier de stat la Cancelaria lui Orban, cu încălcarea legii
Galerie Foto Numit, prin semnătura lui Ludovic Orban și a Secretarului General al Guvernului Antonel Tănase, în funcția de consilier de stat, Eduard Andi Manciu, cel care conduce celebrul Grup de Comunicare Strategică, nu...

Conjunctivita nu doare, ci provoacă jenă şi mâncărimi

Conjunctivita nu doare, ci provoacă jenă şi mâncărimi
De multe ori observăm că unii oameni se plâng de ochi, aceştia par chinuiţi, se înroşesc, lăcrimează, au mâncărimi. Multă lume crede că se pricepe și îndeamnă cu sfaturi greşite pe cel cu ochii în...

Sistem de supraveghere video de 100.000 de euro, la sediul central al Ministerului Finanțelor

Sistem de supraveghere video de 100.000 de euro, la sediul central al Ministerului Finanțelor
Instituția condusă de Florin Cîțu a investit prețul unui apartament în București pentru achiziționarea unui sistem nou-nouț de supraveghere video, pe care urmează să-l monteze la sediul din Capitală al Centru...

Elena Stoica, Asociația Confecționerilor din România: „Măştile de Panciu, bune la Paris și la Londra, sunt ignorate la Bucureşti”

Elena Stoica, Asociația Confecționerilor din România: „Măştile de Panciu, bune la Paris și la Londra, sunt ignorate la Bucureşti”
Galerie Foto Producătorii de confecții trag un semnal de alarmă: mulți români dau banii pe chinezisme de proastă calitate sau pe cârpe frumos colorate cu care își acoperă nasul și gura, în loc de măşti făcute din...

Dosarul unei execuţii comandate politic, cu Dacian Cioloş în rol de paranormal. Telepatia: cea mai mare pagubă inexistentă, anchetată la SIIJ

Dosarul unei execuţii comandate politic, cu Dacian Cioloş în rol de paranormal. Telepatia: cea mai mare pagubă inexistentă, anchetată la SIIJ
Galerie Foto Documente explozive, aflate pe masa procurorilor Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), arată că, în contabilitatea Ministerului Agriculturii, în 2008, când Dacian Cioloș a decis să...

Infractorii sexuali, băgați în bazele de date ale Poliției de o firmă controlată de afaceristul Tiberiu Urdăreanu

Infractorii sexuali, băgați în bazele de date ale Poliției de o firmă controlată de afaceristul Tiberiu Urdăreanu
Galerie Foto Poliția Română a încheiat cu una dintre firmele înființate de grupul UTI, controlat de Tiberiu Urdăreanu, un contract de 1,3 milioane de euro, pentru realizarea unui registru special. Este vorba despre o...

Astmaticii nu trebuie să treacă repede de la cald la frig

Astmaticii nu trebuie să treacă repede de la cald la frig
Lumea îşi pune singură diagnosticul când e vorba de plămâni. Cum tuşeşte puţin, omul se autodiagnostichează: „Am pneumonie”. Dar şi cei cu astm ridică glasul când vine sezonul rece.Interviu cu profesor...

Cu ce averi pleacă marii învinși de la alegerile locale, dar cu ce averi preiau mandatele câștigătorii

Cu ce averi pleacă marii învinși de la alegerile locale, dar cu ce averi preiau mandatele câștigătorii
Galerie Foto Alegerile din 27 septembrie au însemnat, pentru unii dintre cei mai importanți ocupanți de fotolii în administrația publică locală, o lovitură neașteptată, carierele lor fiind întrerupte după mulți ani de...

Înmatriculările de mașini noi frânează brusc

Înmatriculările de mașini noi frânează brusc
Numărul înmatriculărilor de autoturisme noi a scăzut în România cu 31,8%, în primele nouă luni ale anului, în comparaţie cu aceeaşi perioadă din anul anterior. În același timp, pe segmentul de second hand...

„Serviciile secrete nu pot fi nici mai bune, dar nici mai rele decât regimul politic care le-a creat“

„Serviciile secrete nu pot fi nici mai bune, dar nici mai rele decât regimul politic care le-a creat“
Jurnalul vă oferă începând de astăzi, în fiecare luni, câte un volum cu dezvăluiri din interiorul serviciilor secrete române, de la Cuza la Ceaușescu. Prima carte este dedicată lui Mihail Moruzov, un...
Serviciul de email marketing furnizat de