Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DIRECŢIA CONTROL ARMAMENTE DEZVÅLUIE DEDESUBTURILE TRATATULUI CFE
Culisele dezarmării europene sunt greu accesibile. Un subiect pe care militarii şi diplomaţii preferă să-l ţină într-un cerc restrâns, cel al cunoscătorilor. La 12 decembrie 2007, Rusia a anunţat că-şi suspendă participarea la Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa (CFE). O zi catalogată de mulţi analişti drept un "preludiu" al reînvierii războiului rece. Cum se înscrie România în acest joc cu reguli stricte şi consecinţe pe termen lung. Reporterul Jurnalului Naţional a intrat în aria secretelor.
Culisele dezarmării europene sunt greu accesibile. Un subiect pe care militarii şi diplomaţii preferă să-l ţină într-un cerc restrâns, cel al cunoscătorilor. La 12 decembrie 2007, Rusia a anunţat că-şi suspendă participarea la Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa (CFE). O zi catalogată de mulţi analişti drept un "preludiu" al reînvierii războiului rece. Cum se înscrie România în acest joc cu reguli stricte şi consecinţe pe termen lung. Reporterul Jurnalului Naţional a intrat în aria secretelor.
TRATATUL CFE ● De la riglă la încredere şi la autosuspendarea Rusiei
12 decembrie 2007: ziua în care Federaţia Rusă a anunţat că-şi suspendă activităţile care-i revin în cadrul Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale din Europa (CFE). Ziua pe care mulţi analişti au considerat-o un "preludiu" al reînvierii războiului rece. Incluşi printre factorii operaţionali care au asigurat aplicarea tratatului, angajaţii Direcţiei de Control Armamente şi Verificare dezvăluie pentru Jurnalul Naţional amănunte din culisele dezarmării europene.
Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa (CFE) a fost unul dintre primele semnale concrete ce au marcat decesul războiului rece. Semnat şi ratificat în anii ’90, tratatul prevedea într-o primă etapă reducerea armamentului convenţional. Mai exact, NATO şi Pactul de la Varşovia trebuia să ajungă la un echilibru în ceea ce priveşte cinci categorii de echipament militar convenţional: tancuri, artilerie, avioane de luptă, elicoptere de atac şi vehicule blindate. Etapa reducerii, finalizată în 1995, a fost urmată de mult mai controversata fază a verificării, ce presupune schimburi anuale de informaţii privind cantităţile de echipamente şi armament convenţional, notificări curente privind dizlocările de echipament şi inspecţii de verificare. Care se derulează şi acum.
REPREZENTANŢII ROMÅNIEI. La noi, aplicarea tratatului se face prin intermediul Direcţiei Control Armamente şi Verificare (DCAV). Aceasta este structura specializată ce gestionează relaţiile dintre autorităţile române şi organismele internaţionale de control, adică OSCE, ONU şi NATO. Direcţia reprezintă România la şedinţele lunare ale Comitetului de Coordonare a Verificărilor al NATO. Acolo este locul în care se discută activităţile prevăzute de tratat şi se stabilesc cotele de inspecţii ale fiecărui stat. DCAV realizează şi schimbul anual de informaţii privind cantităţile de echipament militar convenţional şi notificările curente. Deosebit de importante sunt inspecţiile reciproce de verificare: cele active, în alte ţări, şi cele pasive, pe care inspectorii străini au dreptul să le facă la noi.
Numărul de inspecţii pe care un stat le poate primi (în limbaj tehnic, cota pasivă) este calculat în funcţie de numărul de unităţi ce deţin astfel de echipamente. "Spre exemplu, România va primi, între 15 martie 2008 şi 15 martie 2009, 13 inspecţii. Rusia, care are mult mai multe unităţi, trebuia să primească anul trecut 44, Ucraina – 13, iar Moldova – una", ne-a explicat şeful Direcţiei Control Armamente şi Veri-ficare, colonelul Victor Ionaşcu. În ceea ce priveşte inspecţiile active, România a condus anul trecut patru: trei în Federaţia Rusă şi una în Ucraina. În plus, a fost invitată să participe la alte 12 inspecţii coordonate de Franţa, Bulgaria, SUA, Italia şi Cehia.
TENSIUNI. Colonelul Ionaşcu îşi aminteşte tensiunea ce a dominat perioada de început a aplicării tratatului. Şi asta pentru că în această activitate erau implicaţi funcţionari şi militari ai unor state care cu puţin timp înainte fuseseră adversare: "O echipă de inspecţie din ţările NATO a ajuns într-o unitate românească pe la miezul nopţii. Pe atunci eram consideraţi încă sub influenţa ruşilor. Cu toate că erau morţi de oboseală, au insistat ca la ora 2:00 noaptea să fie chemată toată unitatea pentru a se face briefingul şi a începe inspecţia. Am încercat să le zicem să se odihnească şi să începem în zori, că echipamentele nu pleacă nicăieri, dar n-au vrut cu nici un chip".
Datorită sensibilităţii reciproce a părţilor, s-a mers la ultimul detaliu: timp de reacţie foarte scurt, regula uşilor de doi metri. Chiar şi acum, locul inspecţiei este aflat doar la întâlnirea celor două echipe. "Când ne întâlnim îi verific echipamentele cu care intră în ţară: camere de luat vederi, GPS, telefoane mobile. Apoi îmi comunică locul pe care doreşte să-l inspecteze. Iar tratatul mă obligă să-l duc acolo în cel mult nouă ore", precizează colonelul Ionaşcu. Echipa de inspecţie poate fi formată din maximum nouă oameni, la care se adaugă echipa de însoţire a statului verificat. Inspectorii pot sta maximum 48 de ore în unitatea verificată, timp în care, practic, sunt suverani: intră şi ies când vor şi verifică ce vor.
Cu timpul s-a realizat un echilibru pe care acţiunea din decembrie 2007 a Rusiei ameninţă să-l distrugă.
12 decembrie 2007. Federaţia Rusă presa de câţiva ani NATO să accepte o revizuire a tratatului, conform noilor realităţi geo-politice. Practic, Kremlinul afirmă că CFE este depăşit şi că prin intrarea în NATO a foştilor săi "sateliţi" s-a creat un dezechilibru militar. O altă obiecţie este legată de ţările baltice, care, deşi membre NATO, sunt în afara razei de control a Rusiei, pentru că n-au semnat tratatul CFE. Aceste nemulţumiri păreau a fi fost rezolvate în 1999, când s-a semnat Tratatul CFE adaptat. Acesta elimina cele două blocuri, introducea plafoanele naţionale şi teritoriale de dezarmare, incluzând şi statele baltice. Concesii în schimbul cărora NATO cerea Rusiei să facă şi ea nişte paşi: retragerea trupelor şi a armamentului din Georgia şi din Transnistria, fapt acceptat de Kremlin. Privitor la Georgia, ambele state susţin că procesul este spre finalizare. În schimb, Transnistria a rămas un cartof fierbinte. "Un timp, observatorii OSCE au putut verifica retragerea Rusiei din Transnistria. Activitate în prezent sistată", ne-a precizat directorul DCAV.
Cert este că anul trecut Rusia a cerut convocarea unei conferinţe extraordinare. Acolo, Putin a anunţat că, dacă nu se fac paşi concreţi spre ratificarea Tratului CFE adaptat, începând cu 12 decembrie 2007, va suspenda unilateral participarea.
De ce această zi? Colonelul Ionaşcu ne-a dezvăluit că, "potrivit calendarului OSCE, în fiecare an, la 15 decembrie are loc la Viena schimbul de informaţii militare. Iar inspecţiile au la bază şi pachetele de informaţii pe care fiecare stat este obligat să le dea în acea dată. Ei au ales 12 pentru a nu mai da schimbul de informaţii pe 15". Lucru care s-a şi întâmplat. Iar de atunci Rusia nici nu mai face şi nu mai primeşte inspecţii şi nu mai transmite informaţii pe CFE.
NATO MERGE MAI DEPARTE. La nivel oficial, NATO şi-a exprimat dezamăgirea privind acţiunea Kremlinului. Dar la nivel operativ lucrurile au continuat ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. "Poziţia Alianţei a fost clară: este un lucru care contravine prevederilor tratatului. Acolo nu este scris nicăieri că un stat poate suspenda unilateral activitatea. La şedinţele de coordonare s-a decis ca toate statele să meargă mai departe: să notifice intenţia de a efectua inspecţii în Rusia şi să accepte inspecţii din partea lor, dacă doresc. Câteva state au şi notificat inspecţii, iar răspunsul Rusiei a fost că, «aşa cum am comunicat, ne-am suspendat unilateral activitatea»", detaliază colonelul Ionaşcu. El nu crede însă în retragerea Rusiei din tratat, aşa cum prevesteau apocaliptic diverşi analişti: "Nu a existat o poziţie dură de tipul ne oprim şi nu mai discutăm. În plus, activităţile continuă pe celelalte înţelegeri: documentul de la Viena şi Tratatul Cer Deschis. Doar în primele trei săptămâni ale lui 2008, Rusia a desfăşurat şapte verificări".
12 decembrie 2007: ziua în care Federaţia Rusă a anunţat că-şi suspendă activităţile care-i revin în cadrul Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale din Europa (CFE). Ziua pe care mulţi analişti au considerat-o un "preludiu" al reînvierii războiului rece. Incluşi printre factorii operaţionali care au asigurat aplicarea tratatului, angajaţii Direcţiei de Control Armamente şi Verificare dezvăluie pentru Jurnalul Naţional amănunte din culisele dezarmării europene.
Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa (CFE) a fost unul dintre primele semnale concrete ce au marcat decesul războiului rece. Semnat şi ratificat în anii ’90, tratatul prevedea într-o primă etapă reducerea armamentului convenţional. Mai exact, NATO şi Pactul de la Varşovia trebuia să ajungă la un echilibru în ceea ce priveşte cinci categorii de echipament militar convenţional: tancuri, artilerie, avioane de luptă, elicoptere de atac şi vehicule blindate. Etapa reducerii, finalizată în 1995, a fost urmată de mult mai controversata fază a verificării, ce presupune schimburi anuale de informaţii privind cantităţile de echipamente şi armament convenţional, notificări curente privind dizlocările de echipament şi inspecţii de verificare. Care se derulează şi acum.
REPREZENTANŢII ROMÅNIEI. La noi, aplicarea tratatului se face prin intermediul Direcţiei Control Armamente şi Verificare (DCAV). Aceasta este structura specializată ce gestionează relaţiile dintre autorităţile române şi organismele internaţionale de control, adică OSCE, ONU şi NATO. Direcţia reprezintă România la şedinţele lunare ale Comitetului de Coordonare a Verificărilor al NATO. Acolo este locul în care se discută activităţile prevăzute de tratat şi se stabilesc cotele de inspecţii ale fiecărui stat. DCAV realizează şi schimbul anual de informaţii privind cantităţile de echipament militar convenţional şi notificările curente. Deosebit de importante sunt inspecţiile reciproce de verificare: cele active, în alte ţări, şi cele pasive, pe care inspectorii străini au dreptul să le facă la noi.
Numărul de inspecţii pe care un stat le poate primi (în limbaj tehnic, cota pasivă) este calculat în funcţie de numărul de unităţi ce deţin astfel de echipamente. "Spre exemplu, România va primi, între 15 martie 2008 şi 15 martie 2009, 13 inspecţii. Rusia, care are mult mai multe unităţi, trebuia să primească anul trecut 44, Ucraina – 13, iar Moldova – una", ne-a explicat şeful Direcţiei Control Armamente şi Veri-ficare, colonelul Victor Ionaşcu. În ceea ce priveşte inspecţiile active, România a condus anul trecut patru: trei în Federaţia Rusă şi una în Ucraina. În plus, a fost invitată să participe la alte 12 inspecţii coordonate de Franţa, Bulgaria, SUA, Italia şi Cehia.
TENSIUNI. Colonelul Ionaşcu îşi aminteşte tensiunea ce a dominat perioada de început a aplicării tratatului. Şi asta pentru că în această activitate erau implicaţi funcţionari şi militari ai unor state care cu puţin timp înainte fuseseră adversare: "O echipă de inspecţie din ţările NATO a ajuns într-o unitate românească pe la miezul nopţii. Pe atunci eram consideraţi încă sub influenţa ruşilor. Cu toate că erau morţi de oboseală, au insistat ca la ora 2:00 noaptea să fie chemată toată unitatea pentru a se face briefingul şi a începe inspecţia. Am încercat să le zicem să se odihnească şi să începem în zori, că echipamentele nu pleacă nicăieri, dar n-au vrut cu nici un chip".
Datorită sensibilităţii reciproce a părţilor, s-a mers la ultimul detaliu: timp de reacţie foarte scurt, regula uşilor de doi metri. Chiar şi acum, locul inspecţiei este aflat doar la întâlnirea celor două echipe. "Când ne întâlnim îi verific echipamentele cu care intră în ţară: camere de luat vederi, GPS, telefoane mobile. Apoi îmi comunică locul pe care doreşte să-l inspecteze. Iar tratatul mă obligă să-l duc acolo în cel mult nouă ore", precizează colonelul Ionaşcu. Echipa de inspecţie poate fi formată din maximum nouă oameni, la care se adaugă echipa de însoţire a statului verificat. Inspectorii pot sta maximum 48 de ore în unitatea verificată, timp în care, practic, sunt suverani: intră şi ies când vor şi verifică ce vor.
Cu timpul s-a realizat un echilibru pe care acţiunea din decembrie 2007 a Rusiei ameninţă să-l distrugă.
12 decembrie 2007. Federaţia Rusă presa de câţiva ani NATO să accepte o revizuire a tratatului, conform noilor realităţi geo-politice. Practic, Kremlinul afirmă că CFE este depăşit şi că prin intrarea în NATO a foştilor săi "sateliţi" s-a creat un dezechilibru militar. O altă obiecţie este legată de ţările baltice, care, deşi membre NATO, sunt în afara razei de control a Rusiei, pentru că n-au semnat tratatul CFE. Aceste nemulţumiri păreau a fi fost rezolvate în 1999, când s-a semnat Tratatul CFE adaptat. Acesta elimina cele două blocuri, introducea plafoanele naţionale şi teritoriale de dezarmare, incluzând şi statele baltice. Concesii în schimbul cărora NATO cerea Rusiei să facă şi ea nişte paşi: retragerea trupelor şi a armamentului din Georgia şi din Transnistria, fapt acceptat de Kremlin. Privitor la Georgia, ambele state susţin că procesul este spre finalizare. În schimb, Transnistria a rămas un cartof fierbinte. "Un timp, observatorii OSCE au putut verifica retragerea Rusiei din Transnistria. Activitate în prezent sistată", ne-a precizat directorul DCAV.
Cert este că anul trecut Rusia a cerut convocarea unei conferinţe extraordinare. Acolo, Putin a anunţat că, dacă nu se fac paşi concreţi spre ratificarea Tratului CFE adaptat, începând cu 12 decembrie 2007, va suspenda unilateral participarea.
De ce această zi? Colonelul Ionaşcu ne-a dezvăluit că, "potrivit calendarului OSCE, în fiecare an, la 15 decembrie are loc la Viena schimbul de informaţii militare. Iar inspecţiile au la bază şi pachetele de informaţii pe care fiecare stat este obligat să le dea în acea dată. Ei au ales 12 pentru a nu mai da schimbul de informaţii pe 15". Lucru care s-a şi întâmplat. Iar de atunci Rusia nici nu mai face şi nu mai primeşte inspecţii şi nu mai transmite informaţii pe CFE.
NATO MERGE MAI DEPARTE. La nivel oficial, NATO şi-a exprimat dezamăgirea privind acţiunea Kremlinului. Dar la nivel operativ lucrurile au continuat ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. "Poziţia Alianţei a fost clară: este un lucru care contravine prevederilor tratatului. Acolo nu este scris nicăieri că un stat poate suspenda unilateral activitatea. La şedinţele de coordonare s-a decis ca toate statele să meargă mai departe: să notifice intenţia de a efectua inspecţii în Rusia şi să accepte inspecţii din partea lor, dacă doresc. Câteva state au şi notificat inspecţii, iar răspunsul Rusiei a fost că, «aşa cum am comunicat, ne-am suspendat unilateral activitatea»", detaliază colonelul Ionaşcu. El nu crede însă în retragerea Rusiei din tratat, aşa cum prevesteau apocaliptic diverşi analişti: "Nu a existat o poziţie dură de tipul ne oprim şi nu mai discutăm. În plus, activităţile continuă pe celelalte înţelegeri: documentul de la Viena şi Tratatul Cer Deschis. Doar în primele trei săptămâni ale lui 2008, Rusia a desfăşurat şapte verificări".
Cer Deschis, încă la sol
Direcţia Control Armamente gestionează şi aplicarea altor înţelegeri internaţionale. Printre ele, Tratatul multilateral Cer Deschis. Acesta prevede efectuarea de misiuni aeriene deasupra altor state, cu fotografierea şi înregistrarea de imagini. România este printre puţinele state din Europa care au şi un avion dotat cu cele necesare efectuării acestui gen de misiune. Cu toate că pare incredibil, avionul nu este însă certificat. Prin urmare, se pot efectua cu el zboruri de antrenament, dar nu şi misiuni operative. "Noi facem de mulţi ani activităţi de antrenament cu el, dar misiunile reale, cota activă, le-am executat cu avionul altor state." Situaţia este însă şi mai tristă dacă ţinem cont de faptul că România putea chiar să câştige bani de pe urma acestei platforme aeriene. Germania, dar şi grupul statelor POD (10 state europene care folosesc în comun un singur avion) sunt foarte interesate de avionul românesc. Directorul Oficiului Central de Stat pentru Situaţii Speciale (din care face parte şi DCAV) susţine că, practic, certificarea a fost pierdută din vedere pentru o perioadă. Colonelul Ionaşcu speră însă că certificarea se va încheia în toamna acestui an, iar România va putea să-şi folosească avionul în scopul pentru care a fost dotat: "Am reuşit să semnăm săptămâna trecută acordul tehnic cu partea germană, urmând ca în perioada următoare să derulăm activităţile premergătoare şi cea propriu-zisă".
Cu rigla
Tensiunea care domnea între oamenii celor două blocuri apare şi în următorul episod povestit de colonelul Ionaşcu: "La începutul aplicării sale, prin 1992, oamenii erau atât de încordaţi, încât veneau cu ruleta la ei ca să măsoare uşile. Asta, deoarece tratatul prevede că într-o unitate militară ai acces în orice încăpere a cărei uşă este mai mare de 2 metri. De ce fix 2 metri? Pentru că într-o cameră cu o uşă mai mare de 2 metri se poate ascunde un tun. Un tanc nu intră, dar un tun poate. Iar oamenii erau atât de suspicioşi, încât au fost multe discuţii de genul: «Uşa asta are 2,01 metri. Ba nu, domnule, ruleta dumitale nu este bună, are 1,99»".
Citește pe Antena3.ro
