Copiii rapiti sunt ucisi in primele 3 ore

Disparitiile de copii nu au ca explicatie fenomenele paranormale. Sunt tragedii care se pot intampla in orice familie. Cele mai dramatice disparitii sunt rapirile de copii. Se intampla, de regula, in a doua parte a zilei, iar victime sunt indeosebi copii care n-au implinit 10 ani. Jurnalul National va prezinta scenariile acestor drame si va invata cum sa va feriti copiii de ele.

Clasificarea disparitiilor de copii, pe baza primelor indicii, este extrem de importanta, pentru ca poate accelera ancheta. Stabilirea rapida a unui plan de actiune eficient e necesara pentru gasirea in viata a copiilor.

Disparitiile de copii nu au ca explicatie fenomenele paranormale. De multe ori sunt finalitatea unor planuri minutios puse la punct de rapitori sau au ca motivatie stari conflictuale ignorate de parinti...

DISPARITII NEDEFINITE. Putini sunt copiii care se ratacesc si nu mai gasesc drumul catre casa. In limbajul specialistilor, acestea sunt disparitiile nedefinite: copii pierduti (vara, pe plaja, de exemplu, sau intr-un supermarket), copii care se ranesc sau sunt accidentati si nu pot fi gasiti la timp. Pentru politisti, disparitiile nedefinite sunt acele cazuri in care, la deschiderea dosarului, nu se intrevede nici o pista. Poate fi vorba si de o "falsa disparitie", in cazul in care unul dintre parinti ucide copilul (accidental sau voluntar) si il declara apoi disparut.

RAPITOR - STRAIN. Cele mai grave cazuri de disparitii sunt rapirile. Cele stereotipe, cand rapitorul este o persoana straina, sunt rare, dar au, aproape intotdeauna, un final dramatic. Numeroase studii facute in Canada si SUA arata ca un copil rapit este ucis, cel mai adesea, in primele trei ore dupa disparitia sa. Prin asfixie, dupa ce, in cele mai multe cazuri, a fost abuzat sexual. Cei mai expusi acestui tip de rapire sunt copiii intre 6 si 10 ani, in special fetele. Exista si o explicatie: in aceasta etapa a dezvoltarii lor, copiii sunt mai putin supravegheati de parinti, sunt lasati singuri pe drumul spre scoala sau in parcuri. Copiii sunt rapiti din apropierea casei, de pe strada sau de la locurile de joaca.

Un studiu intocmit de FBI in 1997 arata ca rapirea comisa de un strain e asociata, in 58% din cazuri, cu disparitia copilului dintr-un spatiu deschis - strada, parc, locuri publice. Doar in 22% din cazuri, rapirea s-a intamplat de la domiciliul copilului si in 17% din cazuri - in alte cladiri (cinematografe, magazine etc.).

O mare parte din copiii rapiti de persoane straine este expusa si altor tipuri de agresiuni, jafuri sau molestari sexuale. Rapitorii sunt de obicei barbati (95%), adulti (90%), de aceeasi origine etnica cu victima. Adesea, ei au antecedente criminale. Conteaza pe forta lor psihica, pe autoritatea pe care o are un adult asupra unui copil si pe puterea pe care o exercita pentru a pacali si a atrage victimele. Sunt sireti, nemilosi si manipulatori. Pentru a-si gasi victimele, frecventeaza locurile de joaca ale copiilor si participa la activitatile lor. Rapirea nu este un gest impulsiv, ci unul premeditat, iar rapitorii isi pot organiza meticulos intalnirea cu un copil. Adesea, utilizeaza Internetul pentru a-l "agata" si pentru a-si fixa o intalnire cu el.

Cele mai multe crime impotriva copiilor se petrec dupa-amiaza, atrage atentia FBI. Rapirile nu fac nici ele exceptie: 44% dintre ele se intampla intre orele 12:00 si 18:00, 35% intre orele 18:00 si 24:00 si doar 15% dimineata, intre orele 6:00 si 12:00.

RAPITORI - CUNOSTINTE. FBI atrage atentia ca rapirile comise de cunostinte ale minorului (rude, prieteni, vecini...) sunt mult mai violente decat rapirile comise de straini. Sunt si mult mai frecvente (27% din totalul cazurilor) fata de cele din urma (24%). Ironic, urmand exemplul rapirilor parentale, cunostintele iau, cel mai adesea, copilul de acasa (63%). Conform graficelor facute in functie de etatea victimei, se constata cu surprindere ca, daca in cazul rapirilor comise de straini, incidenta cazurilor creste dupa varsta de 6 ani, la rapirile ce au ca autori cunostinte, vulnerabila este grupa de varsta 2-7 ani, copii care sunt expusi ranirilor minore (20% din cazuri) mai mult decat daca ar avea de-a face cu un strain (13% din cazuri).

De asemenea, fetele care sunt rapite de cunostinte devin victimele abuzurilor sexuale (23% dintre ele) mai frecvent decat daca autorul infractiunii ar fi o persoana straina (14% dintre cazuri). Si in cazul acestor tipuri de agresiuni, orarul urmat este acelasi: 71% se intampla intre orele 12:00 si 24:00.

RAPITORI - PARINTI. Sunt cele mai pasnice tipuri de rapiri si sunt mult mai frecvente decat rapirile stereotipe. Se produc, cel mai adesea, dupa o separare sau un divort al cuplului. Studiile arata ca parintele care rapeste copilul fie sufera de instabilitate psihica, fie incearca sa obtina cu forta o reconciliere a cuplului sau incearca sa-si pedepseasca fostul partener. Un alt motiv al rapirilor parentale este parerea celui care comite infractiunea ca astfel protejeaza copilul de acte de abuz, neglijenta sau violenta. Conform FBI, rapirile parentale sunt comise, in general, de femei, mai frecvent asupra copiilor sub 6 ani, iar victimele sunt de ambele sexe. Cea mai mare parte din parinti isi organizeaza singuri rapirea, chiar la domiciliul copilului (84%), si primesc apoi ajutor de la rude sau de la prieteni.

Parintii rapitori prezinta un profil variat, dar studiile facute de canadieni arata ca ei exercita o profesie care le permite sa se deplaseze si sa gaseasca de lucru in diferite locuri. Mai putin de jumatate au studii secundare si doar cativa sunt absolventii unor studii universitare.

Traumele suferite de copil depind foarte mult de varsta pe care el o are in momentul rapirii, de tratamentul la care este supus, de motivele care i se dau pentru a i se explica separarea de celalalt parinte (exemplu: "a murit" sau "nu te mai vrea")... Daca minorul stie ca celalalt parinte e in viata, se poate invinovati pentru ca nu a incercat sa comunice cu el. Copiii de varste mici uita repede de parintele care-l cauta, in vreme ce aceia mai mari resimt furie si confuzie.

COPIII FUGARI. Fuga reprezinta principala cauza a disparitiilor de minori. Cele mai expuse sunt fetele aflate in pragul adolescentei, iar categoria de varsta cea mai vulnerabila e intre 13 si 17 ani.

Copiii fug pentru ca au de infruntat probleme grave acasa, la scoala, cu prietenii, iar pentru ei a pleca e cea mai buna metoda de a evita problema sau de a atrage atentia asupra lor. Fugarii se simt neglijati si nedoriti, dau semne de tulburari emotionale si psihice si primul semn ca randamentul lor e in prabusire e catalogul de la scoala. Pleaca, se intorc acasa, in speranta ca situatia s-a schimbat, dar daca lucrurile nu stau asa, fug din nou.

Fugarii sunt de obicei recidivisti. E important de stiut ca, pentru copiii care fug prima oara, riscurile sunt mai mari si cresc pe masura ce se prelungeste timpul petrecut pe strada. Descoperind viata de noapte a marilor orase, devin victime ale delincventei, drogurilor, prostitutiei si se expun unei "victimizari in paralel". In Canada, cazul unui fugar este considerat "alarma de gradul 0" daca persoana disparuta are sub 13 ani, este sub tratament medical sau prezinta handicap fizic sau psihic. Politia se mobilizeaza rapid si daca detine informatii ca minorul se gaseste in compania unor persoane care pot constitui o amenintare. Tot canadienii au ajuns la concluzia ca multi dintre copiii fugari sunt victime ale abuzului si neglijentei parintilor.

Si in Romania, intr-un raport dat publicitatii de IGP in 2003, se arata ca "o forma extrema de manifestare a apararii copiilor in fata violentei este fuga de acasa - cauza invocata maximal de copiii strazii. Acestia au suferit toate formele de abuz, de la neglijare la bataie, iar alegerea strazii ca refugiu este un act disperat de protejare si supravietuire". In acelasi an, 653 de copii au fost victime ale abuzurilor sexuale savarsite asupra lor de catre membri ai familiei: 284 de copii cu varste cuprinse intre 0-13 ani au fost abuzati sexual, 129 au fost supusi perversiunilor sexuale, 39 - victime ale incestului si 79 de copii cu varsta sub 14 ani au fost violati. Tot in 2003, numai in prima jumatate a anului, 144 de copii au suferit vatamari corporale din partea membrilor familiei, 45 au fost victimele unei tentative de omor, iar 72 au fost ucisi. Nu exista o evidenta a minorilor romani fugari. Asa cum nu exista nici o evidenta a copiilor strazii, printre care ei ar putea fi gasiti. Daca ar fi cautati.

COPII VANDUTI PENTRU PROSTITUTIE

O alta categorie de copii disparuti este cea a minorilor care emigreaza fara insotitor, de multe ori in speranta ca vor gasi o viata mai buna in tarile in care merg. Fara acte si bani asupra lor, acesti copii (majoritatea au intre 13 si 17 ani) sunt vulnerabili si pot disparea intr-o retea unde sunt exploatati sexual sau economic. Pentru ca nu se cunoaste identitatea sau trecutul lor, mijloacele de cautare clasice sunt insuficiente si este nevoie de o colaborare stransa intre organele de Politie din mai multe tari... Conform Directiei Generale de Combatere a Crimei Organizate citate de Raportul privind traficul de copiii din 2004 al Organizatiei Salvati Copiii, numai in 2003, peste 1.000 de copii au fost returnati din Europa in Romania. Aproape 100 dintre cei 400 de minori intervievati pana la intocmirea raportului au declarat ca au fost vanduti pentru a fi exploatati sexual sau prin munca. Copiii care parasesc granita nu sunt rapiti in tara, ci pleaca de bunavoie din cauza mai multor factori mentionati in studiu: nivelul scazut al educatiei, parinti alcoolici, familii dezorganizate, saracia. Traind in acest mediu, micul imbracat in zdrente devine prada usoara a recrutantilor. "Cea mai des intalnita modalitate de recrutare este promisiunea unui loc de munca in strainatate venita din partea unor cunostinte recente, a unor prieteni sau rude. De cele mai multe ori, recrutorii nu lasa prea mult timp de gandire, toate pregatirile pentru parasirea tarii durand doua sau trei zile", se precizeaza in studiul intocmit de Salvati Copiii. Tot aceasta organizatie observa ca alta modalitate de recrutare, mai rar intalnita in randul copiilor, o reprezinta anunturile din presa de locuri de munca in strainatate, iar cazurile de rapire sunt si mai rare. Conform declaratiilor copiilor traficati si recuperati de autoritati, raportul face un profil al recrutorului: "De cele mai multe ori (in cazul fetelor - n.r.), prima veriga in lantul de traficare este o femeie intre 34 si 45 de ani, afisand bunastare materiala, prezentand istorii despre cat de usor este sa castigi bani in strainatate, avand o slujba care nu necesita pregatire profesionala speciala. Ea ii arata de obicei fotografia altei fete, prezentand-o drept fiica ei, si povestind despre situatia extraordinara a acesteia in tara de destinatie". Dupa recrutare urmeaza trecerea granitei, care de obicei se face legal. Odata iesit din Romania, minorul este preluat de diverse persoane pana cand ajunge la gruparea care urmeaza sa-l exploateze. Principalele destinatii incepand cu anul 2003 sunt Spania, Italia, Franta, Olanda, Austria si Grecia, dar s-au intalnit cazuri izolate si in Africa de Sud si Cambodgia. Conform Ghidului de bune practici pentru asistarea copiilor victime ale traficului in scopul exploatarii sexuale, intocmit de Salvati Copiii in martie 2004, cele mai dese simptome prezente la victimele traficului sunt atacurile de panica, victima asteptandu-se ca trauma sa se repete dintr-un moment in altul, autoculpabilizarea pentru propria suferinta, dorinta de a-si lua viata, tulburari de comunicare, agresivitate si manie intensa. Autovindecarea este cautata in abuzul de alcool si de medicamente, halucinatii, idei paranoide. Asigurarea unei recuperari psihologice a acestor copii este prevazuta intr-un plan national "de actiune privind prevenirea si combaterea traficului de copii si protectia copiilor victime" in care sunt implicate mai multe institutii ale statului si ONG-uri.

(N.r.: In documentarea acestui material s-au folosit articole din bazele de date ale Departamentului de Justitie SUA si ale Serviciilor Nationale de Politie Canada)

Ce sa faci sa nu ti se intample si tie

PRIMELE INDICII. Stabilirea rapida daca disparitia unui copil a fost rapire, ratacire sau fuga este foarte importanta pentru cei care il cauta

In Canada, unde numarul de copii disparuti pe an este de 100 de ori mai mare decat in Romania, exista campanii de informare a parintilor pentru a se feri de o eventuala disparitie a copiilor. Asociatia copiilor disparuti din Canada, Missing Children Society of Canada (MCSC), ii sfatuieste pe parinti sa le faca copiilor o lista cu persoanele cu care micutul are voie sa mearga, lista pe care copilul trebuie sa o stie.

Multi dintre canadieni stabilesc impreuna cu fiul sau fiica lor o parola pe care mai apoi o incredinteaza doar acelor persoane de pe lista, astfel incat, atunci cand sunt nevoiti sa trimita pe altcineva sa-l ia pe cel mic de la scoala sau de la gradinita, persoana trebuie sa-i zica prichindelului parola. Daca lucrurile vi se par prea complicate, incercati varianta "romaneasca", invatandu-i pe copii de mici sa nu vorbeasca cu strainii. Invatati-va copiii ca nu au voie, indiferent de motiv, sa intre in casa unui strain sau in masina acestuia. Incercati sa vorbiti cat mai mult cu copiii dumneavoastra despre posibilitatea de a va pierde unul de celalalt si construiti diverse scenarii si planuri de actiune corespunzatoare. De exemplu, imaginati-va ca v-ati pierdut de micut intr-un magazin aglomerat. Spuneti-i ca in acest caz "planul" e sa se duca de urgenta la un angajat al magazinului sau la un agent de paza si in nici un caz la un strain. Daca intrati intr-un magazin impreuna, stabiliti-va de la inceput un loc de intalnire in cazul disparitiei.

PRECAUTII. Copilul trebuie sa stie ca in momentul in care se rataceste nu trebuie sa plece in cautarea dumneavoastra, ci sa ramana pe loc si sa va astepte. De asemenea, pentru mai multa siguranta, nu-l imbracati cu haine sau accesorii pe care e inscriptionat numele lui, intrucat el va tinde sa acorde atentie celor care il striga pe nume. Fotografiati-l sau filmati-l de doua-trei ori pe an, pentru a dispune de cat mai multe detalii ale chipului. In fiecare moment trebuie sa cunoasteti semnalmentele exacte ale copilului, greutatea si inaltimea lui.

Incercati sa aflati, din diverse contexte, daca urmeaza persoane necunoscute si ce-l atrage sa faca acest lucru. Copilul trebuie sa stie ca e necesar sa va anunte daca un strain ii cere sa il ajute, ii ofera dulciuri sau daruri, devine prietenos prin orice metode. Trebuie sa va spuna oricand daca se simte in nesiguranta cu oricine, fie el membru al familiei, prieten sau strain.

Incercati sa va invatati copilul adresa si numarul de telefon inca de timpuriu. Si chiar un contact in plus al cuiva dintre apropiati. Daca il lasati singur acasa, asigurati-va ca nu spune si altora ca e singur, ca nu va deschide usa strainilor si ca poate apela la 955 sau 112 in caz de urgenta. Invatati-va copilul cum sa reactioneze in momentul in care se rataceste intr-o padure. Iata cateva sfaturi date de Radu Serban, presedintele Cercetasii Romaniei Sibiu: "Cumparati-i copilului dumneavoastra un telefon mobil si invatati-l sa-l tina deschis! Invatati-l sa fluiere. Ia mai putina energie decat strigatul si se aude mai bine. Ajutati-l sa stie cum sa se faca vazut de salvatori. Sa stea langa un copac care se afla intr-o zona mai putin deasa a padurii. Invatati-va copilul ca, atunci cand realizeaza ca s-a pierdut in padure, sa ia in brate un copac si chiar sa vorbeasca cu el. Astfel se va mai calma putin, va sta pe loc si va putea fi mai repede gasit. Daca il prinde noaptea, trebuie sa stie sa-si faca un culcus de frunze uscate la baza unui arbore cazut". Invatati sa va feriti copilul de primejdia unei disparitii! Se poate intampla oricui!