Ion Cristoiu pune cap la cap informatiile din timpul si dupa criza ostaticilor si dezvaluie ca exista discutii telefonice interceptate inainte de plecarea celor trei jurnalisti
(urmare din numarul trecut)
Despre cum s-a facut ca o simulare de rapire s-a transformat intr-o rapire autentica presedintele nu ne spune mare lucru. In chip bizar, domnia sa expediaza momentul: "Rapirea are loc in zona denumita zona Universitatii si s-a produs in jurul orei 19:30, pe schema pe care multi dintre dumneavoastra deja ati publicat-o".
Atat, si nimic mai mult. Filmul rapirii in varianta prezidentiala face un salt brusc si naucitor la avionul in care se afla Traian Basescu in clipa cand a aflat vestea. Despre alte momente mai putin importante ale crizei, presedintele a oferit natiunii o sumedenie de date, multe dintre ele absolut inutile. Despre momentul cheie - cel care ne-ar explica de ce nu s-au intors jurnalistii in noaptea de 2 spre 3 aprilie 2005, cum au fost informate toate redactiile bucurestene, ci abia la 22 mai 2005 - nu ni se spune nimic. Indemnul adresat romanilor de a vedea cum a decurs momentul rapirii prin lectura schemei din presa e absurd. Din urmatoarele motive:
a) materialul despre momentul rapirii a fost publicat in ziarele de luni, 29 mai 2005. Cu o saptamana in urma, asadar. Pentru a afla cum s-a facut ca o comedie a devenit tragedie, romanii ar trebui s-o porneasca in cautarea uneia dintre putinele biblioteci din tara care mai au colectii de publicatii la zi, sa obtina un permis temporar de acces, sa gaseasca loc, sa ceara ziarele aparute cu o saptamana in urma, sa gaseasca articolul cu schema si sa se apuce sa-l citeasca. Despre toate alte momente, presedintele da amanunte intr-o transmisie in direct, urmarita de milioane de romani. Despre momentul cheie - cu posibile implicatii in crearea unui eventual Watergate romanesc - domnia sa ne trimite la o sursa de doar cateva sute de mii de exemplare.
b) de-a lungul discursului sau, Traian Basescu i-a indemnat pe romani sa aiba incredere in spusele sale si nu in cele ale presei. Surprinzator, cand vine vorba de momentul rapirii, domnia sa ii indeamna pe romani sa aiba incredere totala in spusele presei.
c) materialul publicat luni, 29 mai, de unele ziare, nici macar de toate, e in realitate, un text dat presei de nu se stie cine, bazat pe dosarul lui Omar de la Parchet, un text manipulator insa, cu multe inflorituri tendentioase, dar mai ales cu multe fantezii, menite a dovedi ca ostaticii au fost rapiti pana la urma de un grup terorist veritabil. El
n-are taria discursului prezidential si pentru ca e prezentat ca provenind din surse anonime.
Expedierea momentului nu e o simpla scapare. E o diversiune. Dintre toate momentele crizei, e cel de a carui dezlegare se teme cel mai tare presedintele. Pentru ca in realitate adevarul ar putea fi altul decat cel propus de domnia sa in discurs, ca jurnalistii au fost rapiti de un grup fundamentalist care voia retragerea trupelor noastre din Irak. Spre aceasta ipoteza ne conduce nu numai refuzul celor trei jurnalisti de a da amanunte minime despre momentul rapirii propriu-zise, nu numai absenta totala a referirilor la ce s-a intamplat cu jurnalistii dupa rapire, din documentele anchetei de la Bagdad, dar si o afirmatie uluitoare din discursul prezidential. Spune Traian Basescu despre faptul ca Omar i-a trecut toata averea lui Munaf: "Pentru Munaf era extrem de important sa revina. De aceea a si suportat statul la beci, pentru ca miza lui era infinit mai mare, aceea de a se intoarce credibil in tara".
Din filmul difuzat de Cotroceni, din marturiile celor trei jurnalisti, stim insa ca Munaf a fost tinut la beci, alaturi de cei trei, de un veritabil grup fundamentalist. Strania afacere cu jurnalista Florence Aubenas care s-a gadilat cu Marie-Jeanne pe saltelele din beciul suprapopulat (sase oameni in intr-un spatiu de 4 pe 2 metri!) se vrea o intarire a acestei teze prin certificarea de catre un martor occidental, chiar daca negarea de catre frantuzoaica sporeste confuzia. Spre finalul discursului, Traian Basescu afirma insa ca Munaf a suportat statul la beci nu pentru ca l-ar fi obligat la asa ceva teroristii, ci pentru a se intoarce credibil in tara. Cu alte cuvinte, daca ar fi vrut, Munaf ar fi putut pleca din beci in orice moment. Fiorosii teroristi l-ar fi lasat. Nu de alta, dar erau complicii rapirii puse la cale de catre Omar. Asta inseamna ca grupul care trebuia sa insceneze rapirea de opereta e totuna cu cel care i-a tinut pe jurnalisti ostatici timp de 55 de zile. Daca ar fi intervenit un al doilea grup, grupul fundamentalist, nu s-ar fi putut vorbi de teatrul lui Munaf. Asta ar explica si ciudatenia ca, desi infatisat de presedinte ca revendicand retragerea trupelor romane din Irak, grupul nu numai ca nu-l impusca pe Munaf, irakian colaborator al americanilor, dar, mai mult, il elibereaza, pe deasupra dandu-i si cadouri. Cei trei jurnalisti sustin la unison ca Munaf a suferit alaturi de ei, ca ar fi plans chiar la un moment dat. Sa nu fi sesizat ochiul lor de jurnalist ca Munaf juca teatru? Daca a stat impreuna cu grupul nostru timp de 51 de zile, sa nu-si fi dat seama Florence Aubenas, avand in vedere experienta, dar mai ales detasarea de afacerea damboviteana, ca ghidul se prefacea?
Un edificiu care se prabuseste imediat
Presedintele si-a intemeiat intregul discurs pe teza trecerii de la o rapire simulata la o rapire propriu-zisa. Pe aceasta teza, a construit domnia sa un intreg edificiu: negocierile dificile in care si-a dovedit geniul, refuzul istoric de a retrage trupele din Irak, convocarea CSAT pentru a lua decizia daca sa se dea sau nu curs cererii rapitorilor de retragere a trupelor, semnul victoriei facut pe aeroportul Otopeni. Intreg edificiul se prabuseste insa la atingerea cu dezvaluirea din discurs despre comedia lui Munaf. Adaugata refuzului de a da amanunte despre momentul rapirii, felului confuz in care ostaticii descriu momentul, dezvaluirea ne face sa credem ca Traian Basescu minte cand vorbeste de revendicarile politice ale grupului. Ostaticii n-au fost in nici un moment in mainile unor fundamentalisti autentici. Nici n-aveau cum, o data ce:
presedintele a recunoscut ca a stiut tot timpul ca viata ostaticilor e in afara oricarui pericol. Astfel, la clubul Prometheus, referindu-se la relatia cu presa, Traian Basescu declara ca la 26 aprilie a cerut radiourilor si televiziunilor sa nu difuzeze, cum cerusera rapitorii, mesajul audio in care Ovidiu Ohanesian plangea, iar Sorin Miscoci spunea ca va fi primul ucis daca noi, romanii, nu vom face presiuni asupra autoritatilor ca sa fie retrase trupele din Irak. "Ne dadusem seama ca era un mesaj fals - afirma presedintele - dar difuzarea lui ar fi avut un impact major". Seara, la Al-Jazzeera s-a dat celebra caseta cu imbracatul in portocaliu. De la comentatorul postului - atentie, doar de la acesta, deoarece spusele romanilor nu se auzeau! - noi am aflat cele inregistrate pe caseta audio. Si am iesit in strada. Fara sa stim ceea ce Traian Basescu stia. Si anume ca "era un mesaj fals".
celula de criza nu numai ca a permis, dar a si cerut autoritatilor irakiene sa purceada la arestari, incepand cu 4 aprilie, printre membrii familiei lui Munaf, ba chiar si la arestarea membrilor bandei lui Hajji, in frunte chiar cu Hajji, fara sa-si puna o clipa problema ca grupul terorist, nelinistit de arestari, ar putea sa-i execute pe ostatici.
in perioada 1-26 aprilie, grupul trimite celulei de criza, dar mai ales opiniei publice din Romania mesaje audio si video prin care se cere retragerea trupelor din Irak. Cel putin asa zice presedintele. Pentru Florence Aubenas, detinuta impreuna cu ai nostri, continua a nu se exprima nici o revendicare. Sa fi fost ostaticii in mainile unei bande care voia doar bani, si mesajele privind retragerea sa fi fost fabricate in laboratoarele de la Bucuresti si trimise televiziunii Al-Jazzeera?
Asadar, ostaticii au fost rapiti si detinuti de acelasi grup, timp de 55 de zile.
Cine e acest grup cu o prestatie in care se regasesc teatrul lui Eugen Ionescu si teatrul lui Caragiale, prostia tip Tandala cu dramoleta tip telenovela?
Vom afla raspunsul, vorba presedintelui, peste 50 de ani!
Cum a devenit Omar in doi timpi si trei miscari Teroristul numarul unu al patriei
Al doilea moment cheie al afacerii il reprezinta cel in care autoritatile noastre, in frunte cu Traian Basescu, isi concentreaza toata atentia asupra lui Omar Hayssam. Din discursul presedintelui, din documentele anchetei penale, din declaratia lui Omar la Curtea de Apel, din marturisirile lui Yassin date Antenei 1, rezulta mai mult decat clar, rezulta categoric, zdrobitor, ca marti, 29 martie, la cea de-a doua sedinta a celulei de criza, la Bucuresti, lucrurile erau indubitabile: rapirea a fost planuita de Omar Hayssam impreuna cu Muhammad Munaf pentru ca primul sa scape de anchetele penale in afaceri de coruptie.
Iata cateva argumente:
potrivit marturiei sale, Omar a facut ca un functionar de la Externe, unde stia ca functioneaza celula de criza, sa fie informat de indata, prin adresa scrisa, de cele doua telefoane primite. "L-am sunat - spune Omar in Declaratia de inculpat data la 27 mai in fata Curtii de Apel Bucuresti - pe domnul Saracu Niculae, director la firma mea SC Unu International sa faca o informare (...) cu ceea ce mi s-a intamplat". Omar Hayssam stia din presa ca celula de criza functiona la Externe. Drept pentru care, potrivit marturiei sale, Niculae Saracu ia legatura telefonic cu "dl Hrituleac Dan, Dir. Relatii Consulare, caruia i-am comunicat cele comunicate de Dl Omar. Mi-a spus ca informatiile sunt f. importante, ca le va comunica celulei de criza, dar sa fac in scris toate acestea". Niculae Saracu face sa-i ajunga lui Dan Hrituleac, la MAE, mesajul dactilografiat de secretara sa. Foaia initiala, cea trimisa prin fax, a fost confiscata de Parchet la perchezitia din noaptea de 5 spre 6 aprilie. Asadar, Omar s-a adresat de la bun inceput autoritatilor, informandu-le despre telefonul primit. Lucru confirmat de insusi Yassin Antenei 1. Chestia cu Serviciile care l-au prins primind telefon pe sest e dintr-un film politist romanesc dinainte de 1989. Cu toate acestea, presedintele ia in seama doar informatia fantezista ca Omar a fost sunat de teroristii din Bagdad de pe o cartela adusa tot de ei de la Bucuresti inainte de plecarea jurnalistilor
potrivit marturiei lui Yassin, desi i-a spus presedintelui, la telefon, ca Omar vrea sa vina cu el la Cotroceni, ca sa-l informeze de rascumpararea ceruta de teroristi, initial presedintele nici n-a vrut sa auda de Omar. Nu era nici macar curios sa vada ce spune arabul. La Palat, spune Yassin, i-a primit pana la urma pe amandoi doar Constantin Degeratu, care i-a ascultat "fara sa spuna un cuvant". Nu era uimit de telefonul primit de Omar, nu era nici el curios sa afle ce si cum. O absurditate psihologica, daca ne gandim ca-n 29 martie dupa - amiaza, confruntata cu o rapire la mama dracului, la Bagdad, Celula de criza ar fi trebuit sa ia in seama pe oricine venea cu o informatie. Concluzie: Constantin Degeratu stia deja ca Omar a pus totul la cale. Cat despre presedinte, acesta continua sa refuze a sta de vorba cu Omar. Il primeste doar pe Yassin. Nu pentru a se interesa de ce vrea Omar de la el, ci pentru
a-l trimite pe Yassin la Bagdad in aceeasi seara.
Curios lucru! Admitand ca Omar era suspect (pe baza informatiei cu cartela), ar fi fost normal ca presedintele sa-l suspecteze si pe Yassin. Era si el om de afaceri arab, venise impreuna cu Omar, se pricopsise de la acesta cu ditamai vila si terenul de un milion de euro. Presedintele nu numai ca nu-l suspecteaza, dar mai mult, in aceeasi seara, de 29 martie, il insarcineaza pe Yassin sa mearga la Bagdad nu in calitate de negociator, ci in calitate de trimis special al presedintelui Romaniei, pentru a da politiei si Parchetului irakiene informatii despre faptuitori, informatii pe baza carora, la 4 aprilie, incep arestarile. Fara sa se teama o clipa ca prietenul lui Omar ar putea duce instructiuni rapitorilor. Ciudata comportare la un om de inteligenta lui Traian Basescu!
presa primeste in aceeasi zi informatii (publicate in 30 si 31 martie 2005) potrivit carora Omar si Munaf ar fi pus la cale rapirea pentru ca Omar sa scape de dosarele penale. Sursa: celula de criza.
presedintia se da peste cap ca fratele lui Omar sa ajunga la Bagdad la 4 aprilie, pentru a putea fi arestat, anchetat si fortat sa declare ca Omar si Munaf au planuit rapirea. Astfel, Traian Basescu ne-a ascuns in discursul sau un amanunt crucial. Pentru ca fratele lui Omar sa poata pleca la Bagdad cat mai repede, duminica, 3 aprilie 2005, ambasada Irakului la Bucuresti s-a deschis special pentru
a-i da viza, viza obtinuta pe baza adresei cu numarul 3735/A a Ministerului de Externe roman. O asemenea straduinta era imposibila daca Traian Basescu n-ar fi fost sigur ca Omar a planuit totul, dar mai ales ca rapirea era sub controlul autoritatilor de la Bucuresti. Daca Omar Hayssam ar fi fost doar una dintre posibilitati - alaturi de rapirea de catre un grup de banditi, de rapirea de catre un grup fundamentalist - nici un politician din lume n-ar fi riscat sa-l trimita la Bagdad pe fratele lui Omar ca sa fie arestat si anchetat.
potrivit marturiei lui Omar Hayssam de la Curtea de Apel, ingrijorat ca autoritatile nu fac publica informatia data de el despre telefonul de rascumparare, sfatuindu-se cu avocatii, decide sa se adreseze televiziunilor.
Asadar, marti, 29 martie, pe la pranz, Celula de criza e ferm convinsa ca Omar Hayssam a pus la cale rapirea. Pe ce se baza aceasta concluzie unica in istoria rapirilor din Irak? Traian Basescu sustine in discursul din 6 iunie ca informatia potrivit careia Omar fusese sunat de la Bagdad de pe o cartela pe care cel care sunase o cumparase din Romania. O asemenea explicatie facea plauzibila concentrare tuturor suspiciunilor pe Omar Hayssam. Si noi, daca am fi aflat ca un arab din Romania a fost sunat astfel am tresarit si am fi zis ca e ceva mai mult decat in neregula. Numai ca precizarile ulterioare ale companiilor de telefonie mobila au dovedit ca Serviciile care interceptasera telefonul lui Hayssam n-ar fi putut sustine o asemenea prostie fara a se discredita definitiv. Traian Basescu, dandu-si seama ca le pune intr-o lumina proasta, revine peste o saptamina si ne dezvaluie, in interviul din "Adevarul" ca un Serviciu a avut semne de intrebare in legatura cu aceasta varianta si ca abia peste doua zile s-a descoperit centrala pirat din Pipera care facuse ca o un telefon dat de pe un mobil de la Bagdad sa afiseze numere romanesti. Asadar, potrivit noii variante prezidentiale, la 29 martie, la pranz, suspiciunea fata de Omar nu se baza pe identificarea telefonului primit de acesta de pe o cartela cumparata din Romania. Asta inseamna ca fixarea lui Hayssam drept autorul rapirii la doar 14 ore de la rapire, cu o repeziciune incredibila in astfel de cazuri, cand autoritatile statului ar gresi fatal concentrandu-se asupra unei singure piste, a avut alte motive. Cel potrivit caruia autoritatile stiau de planul lui Omar de a simula o rapire cu mult inainte de momentul petrecut la Bagdad in seara lui 28 martie.
Discutii telefonice interceptate dinainte de plecarea jurnalistilor
Documentele aparute in presa, alte informatii, arata ca discutiile telefonice dintre Marie-Jeanne si Omar Hayssam dinaintea plecarii jurnalistilor au fost interceptate si inregistrate. Din stenogramele lor se vede ca initial jurnalistii si Munaf urmau sa treaca prin Siria. Serviciile au stiut, iata, de planuirea unei plecari a trei jurnalisti romani, sponsorizata de Omar Hayssam. Dar Omar Hayssam era urmarit pentru grave afaceri de coruptie si, mai ales, pentru finantarea unor celule teroriste din strainatate. Serviciile afla ca acest om, suspectat de legaturi cu teroristii, vrea sa duca trei jurnalisti romani in Irak. Sa nu fi trecut prin cap nimanui de la SRI ca Omar i-ar putea da pe mana uneia din celulele cu care avea legaturi? Si atunci sa purceada la monitorizarea suspectului cu toate mijloacele din dotare? Si, presupunand ca arabul i-a tras pe sfoara si nu s-a putut afla nimic de planul rapirii, de ce
n-au fost descurajati jurnalistii sa nu mai plece? N-ar fi plecat chiar si daca ar fi stiut de planul rapirii, deoarece si-ar fi dat seama ca actiunea lor e deconspirata. Daca ne gandim ca informatia potrivit careia vizele au fost obtinute rapid si la interventia unui ofiter, pare ca jurnalistii au fost ajutati sa plece.
Daca milioanele de telespectatori ar fi banuit o clipa ca s-a stiut dinainte de planul rapirii, Traian Basescu si Serviciile s-ar fi aflat intr-un mare pericol. Pericolul suspectarii ca au lasat sa curga afacerea, luandu-si masuri ca jurnalistii sa cada in mainile unei bande controlate de la Bucuresti. Sa fie aceasta banda lui Hajji, cea peste care neamurile lui Munaf dau in cautarea unei bande care sa le asigure, cum spunea presedintele, asistenta tehnica?
Cum a mintit presedintele in direct si la ora de varf
 |
EPILOG. Traian Basescu e considerat unul dintre "castigatori" in criza ostaticilor alaturi de Serviciile Secrete |
Celebra dezvaluire cu cartela cumparata de la Bucuresti n-a fost facuta de Traian Basescu intr-o paranteza acolo la textul scris. Se gaseste trecuta, negru pe alb, in discursul scris si dat dinainte de tinerea discursului unor ziare, care l-au si tiparit, a doua zi, in intregime, in varianta scrisa. E greu de presupus ca textul n-a fost verificat si rasverificat inainte de momentul discursului. Admitand ca presedintele a fost tras pe sfoara de cei care i-au facut textul, n-avem stiinta pana la aceasta ora de vreo demisie spectaculoasa dintre consilierii de la Cotroceni sau dintre sefii Serviciilor Secrete.
Concluzia e indubitabila. Pentru a justifica paradoxul cu totala concentrare a suspiciunii asupra unui arab care sustinea ca primise un telefon de rascumparare de la rapitori, fara a presupune o clipa ca-i vorba de un laudaros tipic in astfel de imprejurari, presedintele si-a asumat istorica misiune de a minti natiunea in direct si la ora de varf, cum a facut-o si in alte imprejurari (plansul teatral de la retragerea lui Stolojan, denuntarea fraudarii alegerilor). A sugerat ca Omar Hayssam a devenit in doi timpi si trei miscari nu doar suspect, dar si invinuit de planuirea rapirii pentru a putea s-o stearga din tara, deoarece Serviciile ii interceptasera un telefon dat din Bagdad de teroristii care plecasera cu o cartela din Bucuresti. Lucru de bun simt pentru milioanele de telespectatori. Si ei si-ar fi concentrat intreaga atentie asupra lui Omar la aflarea ciudateniei ca teroristii din Bagdad sunau de pe o cartela cu care plecasera de la Bucuresti inainte de rapire! Se pune intrebarea: nu s-a gandit Traian Basescu la posibilitatea ca presa il va prinde cu minciuna? Fireste ca s-a gandit. Maestru in manipularea mediatica, el a luat insa in calcul faptul ca atat descoperirea presei, cat si dezmintirea sa nu vor mai beneficia de audienta uriasa a discursului transmis in direct de toate televiziunile. A procedat ca un jurnalist veros care stie ca o calomnie tiparita in numarul de azi nu poate fi spulberata total de o dezmintire publicata in numarul urmator. Mai ales cand calomnia e difuzata intr-un tiraj de milioane de exemplare, in timp ce dezmintirea e difuzata intr-un tiraj de doar cateva zeci de mii.
Dincolo de intrebarea, cum de l-au monitorizat brusc Serviciile pe Omar incepand din chiar momentul rapirii, minciuna cu cartela se inscrie in efortul urias al presedintelui de a incropi un scenariu menit a nu da de banuit ca se stia de planul rapirii inainte ca jurnalistii sa plece. De cat de important era pentru presedinte de a ascunde telespectatorilor ca Omar era stiut dinainte drept planuitorul rapirii o dovedeste o alta misiune istorica asumata prin discurs. Si anume cea de a contrazice intreg dosarul de terorism al lui Omar, aflat la Parchet.
Dintr-un condei, presedintele anuleaza tot dosarul lui Hayssam de la Parchet
Mobilul rapirii - fundamental in stabilirea pedepsei pentru o asemenea infractiune - e dezvaluit de insusi Traian Basescu la un moment dat: "Nu credem in varianta ca Omar Hayssam vroia sa vina pe cal alb inapoi in tara si cu ziaristii. Vroia doar sa gaseasca motivatia sa plece din Romania fara sa aiba de gand sa se mai intoarca vreodata."
Milioanelor de telespectatori, Traian Basescu le-a cerut sa aiba incredere in cele prezentate de el. Altfel spus, in varianta sa si nu in alta varianta. Numai ca varianta pe care domnia sa cere milioanelor de telespectatori sa n-o creada e varianta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Intreg dosarul lui Hayssam are drept teza ca mobilul rapirii l-a constituit planul de a se intoarce in tara drept salvator al celor trei jurnalisti.
Astfel, potrivit procesului-verbal de aducere la cunostinta a invinuirii, din 26 mai 2005: "La data de 04.04.2005, in urma operatiunilor desfasurate la Bagdad de catre autoritatile irakiene au fost identificate si retinute un numar de noua persoane implicate in operatiunea de rapire. In urma audierii acestora a rezultat faptul ca intreaga operatiune a fost initiata, finantata si coordonata de invinuitii Omar Hayssam si Munaf Mohammad. Astfel, cei doi invinuiti au organizat vizita celor trei jurnalisti in Irak precum si rapirea acestora pentru ca Omar Hayssam sa intervina, sa-i elibereze si sa apara in postura de erou, scopul fiind acela de a scapa de invinuirile ce i-au fost aduse in mai multe dosare penale aflate prin rudele sale din Irak, iar Omar urma sa intervina pentru eliberare, declarand opiniei publice din Romania, prin intermediul presei ca i s-au cerut de catre rapitori suma de 4.000.000 USD."
Tot pe 26 mai, Parchetul inaintase Curtii de Apel Bucuresti referatul cu propunerea de arestare preventiva pe o durata de 30 de zile a lui Omar Hayssam si Munaf Mohammad. In Referat se reitereaza teza ca Omar Hayssam a initiat, finantat si coordonat rapirea pentru a fi exonerat de raspunderea penala in ipostaza de eliberator al jurnalistilor.
Acest mobil al rapirii e denuntat, potrivit Documentului, de catre cei arestati si anchetati la Bagdad de autoritatile irakiene si interogati in 21 mai de procurorul roman. Astfel, martorul Al Amin Yousef (fratele lui Munaf) ar fi declarat ca Munaf
i-a spus ca: "... atat el cat si ziaristii trebuie sa dispara cateva zile, urmand ca ulterior Omar Hayssam sa vina in Irak sa-i elibereze cu o suma de bani pentru ca astfel sa apara ca un erou in fata noului Guvern al Romaniei".
Un alt martor, Al Giuburi Ibrahim (cumnatul lui Munaf), a declarat procurorului la 21 mai ca "dupa rapire urma sa fie contactat de Omar Hayssam pentru rascumparare, urmand ca acesta sa vina personal cu bani in Irak si sa-i elibereze pe jurnalisti, devenind astfel o persoana importanta in Romania urmand totodata ca datorita acestui fapt sa-i fie favorizate afacerile".
La dosar, declaratiile celor implicati in rapire, inclusiv a sefului bandei, numitul Hajji, sunt de martori si nu de inculpati. Nu intamplator. Daca ar fi fost de inculpati alaturi de Omar si Munaf n-ar mai fi fost probe atit de zdrobitoare pentru infundarea lui Omar. O noua dovada ca Parchetul s-a dat peste cap, la comanda politica, sa-l acuze pe arab cu orice pret si de terorism!
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie se afla intr-o mare incurcatura. Traian Basescu i-a facut pulbere intreg dosarul pe baza caruia Omar Hayssam a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Daca va lasa dosarul neschimbat, risca sa-l contrazica total pe presedinte. Daca va vrea sa-l schimbe, pentru a pune drept mobil al rapirii plecarea definitiva din tara, va trebui ca procurorul Ciprian Nastasiu sa ia din nou calea Bagdadului, sa ceara autoritatilor sa-i aresteze si sa-i bata din nou pe cei sapte inculpati deveniti martori, inclusiv pe fratele lui Omar, pentru a-i face sa declare un alt mobil al rapirii: cel propus de Traian Basescu in discursul sau drept singurul adevarat. Dificil daca ne gandim ca semnatarii declaratiilor sunt in libertate, iar fratele lui Omar a parasit Irakul, potrivit documentelor de frontiera, la 25 mai? Nu credem. Declaratiile martorilor de la Bagdad au un evident aer de prefabricat. A se vedea, din acest punct de vedere, declaratiile lui Al Amin Yousef (fratele lui Munaf) si ale lui Al Giuburi Ibrahim (cumnatul) despre faptul ca jurnalistii stiau din tara de rapire. Inainte de a se constitui in parte vatamata sustinand c-au fost convinsi de probele de la Parchet, cei trei jurnalisti ar trebui sa stie ca declaratiile privind implicarea lui Omar si Munaf (probe decisive) sunt asemanatoare in nebulozitatea lor cu declaratiile privind complicitatea lor la rapire.
Traian Basescu si Serviciile Secrete - castigatoare din afacere
 |
INTERES. Cei trei jurnalisti au devenit vedete dupa salvarea si intoarcerea lor in tara |
In cazul multor evenimente enigmatice din istorie, raspunsul la intrebarea "Cine a pus la cale o diversiune?" e mult inlesnit de raspunsul la intrebarea "Cine a castigat si cine a pierdut din aceasta diversiune?".
Stim de mult cine a castigat din diversiunea cu teroristii din decembrie 1989: Ion Iliescu si Armata, nelinistita c-ar putea fi trasa la raspundere pentru implicarea in represiunea din zilele anterioare. Ion Iliescu s-a legitimat drept salvator al natiunii de cumplitii teroristi care, vorba domniei sale, trageau din toate pozitiile. Tot Ion Iliescu a creat astfel argumentele pentru judecarea si executarea lui Nicolae Ceausescu, acuzat la proces de Dan Voinea de a fi pus la cale actiunea terorista pentru a reveni la putere. Armatei i s-a oferit prilejul de a trece in ochii poporului drept cea care s-a batut cu teroristii pentru a salva cuceririle Revolutiei.
Cine a castigat din afacerea cu Teroristul din martie 2005?
1) Serviciile Secrete Romanesti
Inca din ianuarie 2005, Traian Basescu si-a socat electoratul taliban, anticomunist si antisecurist, declarand ca-si bazeaza multe decizii pe informatiile date de Servicii. Dand curs unei traditii de 15 ani, intelectualii talibani din presa si din societatea civila au reactionat violent criticandu-l pentru ceea ce s-a numit fratia cu fostii securisti. Prin articole si declaratii rasunatoare
s-a cerut presedintelui sa curete Serviciile de fostii securisti, sa le transforme in veritabile institutii de tip occidental. Prima mare coliziune dintre Traian Basescu si electoratul sau taliban s-a produs cu prilejul crizei CNSAS. Membrii radicali ai Consiliului, in frunte cu Roman Patapievici, au denuntat SRI ca boicoteaza predarea Arhivei fostei Securitati. Reactia lui Traian Basescu a fost pe cat de rapida, pe atat de inteligenta. I-a oferit lui Roman Patapievici postul de director la Institutului Cultural Roman. Bravul luptator anti-SRI a picat in capcana. Presedintele a scapat de un membru de seama al CNSAS care ataca SRI. Consiliul a devenit ineficient in batalia sa pentru primirea Arhivei, mai ales ca Andrei Plesu, numit consilier prezidential, nu se mai putea intoarce la conducerea faimosului organism. Se mai aude acum dinspre CNSAS vreun carait anti-SRI?
Urmare a crizei ostaticilor, azi Serviciile sunt reabilitate in ochii opiniei publice. Nici un adversar de-al acestora nu-si mai ingaduie sa le critice.
Semnificativ din acest punct de vedere e cazul lui Ovidiu Ohanesian. Jurnalistul de la Romania libera a dus o veritabila cruciada impotriva fostilor securisti din SIE. La o reuniune informala a SIE cu jurnalistii, inainte cu doua saptamani de rapire, Ovidiu Ohanesian a fost atacat dur pentru cruciada sa. Aceasta cruciada si-a avut punctul maxim in faimosul gest al lui Ovidiu Ohanesian, de la Gala CRP, de a-i arata lui Traian Basescu niste epoleti imaginari. Curajosul jurnalist a cazut in capcana de a merge in Irak. Acum nu mai conteneste a canta Serviciile care l-au salvat. Desi, intre timp, Serviciile nu s-au schimbat nici cu o virgula.
N-as vrea sa se creada ca ma numar printre jurnalistii care au criticat Serviciile. Dimpotriva, nu de putine ori in ultimii 15 ani am atras atentia ca e anormal ca noi, jurnalistii, sa cream in opinia publica o stare de spirit impotriva Serviciilor Secrete autohtone, reamintind ca-n societatile democratice Serviciile sunt stimate de cetateni. Laudate de Traian Basescu pentru eficienta lor, Serviciile au dobandit acum, dupa eliberarea jurnalistilor, credibilitatea de care aveau nevoie. Eterna lor concurenta, presa a fost insa pusa in umbra. Nu intamplator, presa a fost criticata dur de Traian Basescu pentru prestatia sa din timpul crizei, in timp ce Serviciile au fost ridicate in slavi.
2) Fosta Securitate
Zice Traian Basescu in discursul sau: "Ulterior au fost deplasati in urmatoarele zile ofiteri de informatii acomodati cu lumea araba (...)".
E greu de presupus ca dupa 1989 Serviciile noastre si-au creat "ofiteri de informatii acomodati cu lumea araba". Presedintele se refera astfel la fostii securisti si la retelele acestora din lumea araba. Aducand un elogiu evident mult hulitei Securitati. Scurgerile voluntare de informatii catre presa de dupa eliberarea lui Florence Aubenas se straduiesc sa ne convinga ca implicarea fostilor securisti a fost decisiva si-n eliberarea frantuzoaicei. E clar efortul de a reabilita fosta Securitate, mai ales in zona sa de actiune externa, in care lucreaza acum SIE, si in ochii Occidentului. Elogiul adus de oficialitatile franceze Serviciilor Secrete romanesti, alaturat dezvaluirilor din presa de la Paris despre rolul avut in eliberarea lui Florence Aubenas de reactivarea in Irak si in lumea araba a celor recrutati de Securitate pe vremea studentiei lor la Bucuresti, e o dovada ca operatiunea de reabilitare a Securitatii in ochii occidentalilor a reusit. Pana si franceziii, atat de inversunati denuntatori ai Securitatii lui Ceausescu, au sfarsit prin a-i aduce elogii.
3) Traian Basescu
a) Criza ostaticilor a faurit conditiile pentru crearea Comunitatii de informatii, a carei conducere urmeaza sa revina presedintelui. Asa cum criza de la Targu-Mures, din martie 1990, a faurit conditiile pentru infiintarea SRI. Ca si in cazul infiintarii SRI, crearea Comunitatii de informatii a fost criticata anterior de presa. Acum nimic nu mai sta in calea acestui moment. Nu de alta, dar Comunitatea s-a realizat deja si si-a dovedit eficienta (sub conducerea unica a lui Traian Basescu!) in zilele crizei.
Aceasta formidabila structura de forta va asigura lui Traian Basescu, asemenea lui Vladimir Putin, o putere aproape discretionara in neimplinita noastra democratie. Cu prilejul crizei, presedintele a verificat loialitatea unei alte structuri de forta a Romaniei de azi: Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ilie Botos a indeplinit cu strasnicie toate comenzile politice de la Cotroceni, chiar daca ele erau anticonstitutionale: arestarea lui Omar Hayssam in seara de 5 aprilie, alcatuirea dosarului de terorism al acestuia pe baza declaratiilor smulse de la impricinati sub tortura de autoritatile irakiene, in buna traditie a dictaturii lui Saddam.
b) Traian Basescu a reprosat premierului Calin Popescu Tariceanu ca-n timpul inundatiilor n-a procedat conform formulei: comanda la mine! Aceasta formula, draga presedintelui de pe vremea cand era comandant de vas, cand, vorba sa, intre el si Dumnezeu era doar pavilionul, a fost aplicata de Traian Basescu in perioada crizei. Presedintele si-a asumat de la inceput postura de comandant al navei numite Romania. Nu s-a consultat cu nimeni. N-a tinut cont de nimeni: de presa, de Parlament, de Guvern. Mai mult, a pus intre paranteze un drept fundamental intr-o tara democratica: dreptul la informare libera si corecta. Rezolvarea crizei a fost astfel infatisata romanilor drept rodul conducerii tarii de catre un presedinte autoritar, aflat in fruntea unui organism ilegal constituit: celula de criza. Cineva glumea zicand ca Traian Basescu ar putea propune tarii conducerea de catre o celula de criza permanenta. Pentru aceasta - zicem noi - ar trebui ca tara sa fie intr-o criza permanenta. Nici o problema! La crearea de crize, Traian Basescu e mester!
c) In interviul din 12 aprilie 2005, presedintele dezvaluia ca are la Cotroceni dosare intregi de la Serviciile Secrete privind complicitatea de ani intregi dintre politic si Omar Hayssam. In interviul din Adevarul, subiectul e reluat si aprofundat, semn ca diversiunea Teroristul din martie 2005 a fost gandita ca
Cine a pierdut
1Ion Iliescu, a carui asociere cu Teroristul in campania de presa din aprilie, de pana la Congres, a jucat un rol decisiv in pierderea sefiei partidului.
2PSD, aflat in deruta totala de cand se schiteaza primejdia ca opinia publica sa afle ca unii lideri ai sai l-au folosit pe Terorist pentru a dobandi bani negri in vederea campaniei electorale din 2004 si, nu de putine ori, in folos personal.
3PNL si Calin Popescu Tariceanu, prin cresterea in sondaje a lui Traian Basescu si a PD, formatiune pe care presedintele nu se sfieste s-o conduca in vazul tuturor, desi Constitutia i-o interzice.
4Talibanii anticomunisti si antisecuristi din presa si societatea civila, talibani care nu vor mai putea denunta fosta Securitate si nu vor mai putea ataca pe presedinte ca nu da curs Legii lustratiei.
5Presa, intoxicata cu buna stiinta de Servicii si de persoane din celula de criza in aceasta perioada. Presa, din ale carei randuri fac parte si cei trei jurnalisti, compromisi prin acceptarea de a vorbi doar dupa ce-au trecut prin celebra si inutila carantina, dar mai ales prin felul confuz in care s-au destainuit dupa timpul petrecut, in fapt, la vila lui Basescu. Cei trei jurnalisti care se vor compromite definitiv daca vor da ascultare indemnului public a lui Traian Basescu de a se constitui in parte vatamata impotriva lui Omar si Munaf, dupa ce doua saptamani au sustinut nevinovatia lui Munaf.
In loc de incheiere
E greu de spus precis cand vom afla adevarul despre afacerea cu jurnalistii rapiti. Despre afacerea cu teroristii din decembrie 1989, care a servit de minune noilor stabi ai Romaniei pentru a-si consolida puterea si pentru a-i executa pe sotii Ceausescu, nu l-am aflat pana acum, desi ipoteza diversiunii, lansata printre altii si de mine, prin articolul 22 decembrie - o dupa-amiaza cu prea multe intrebari, din Expres, 23 februarie 1990, a devenit azi axioma. In decembrie 1989, pretul afacerii a fost urias: peste o mie de morti nevinovati, un sef de stat (Nicolae Ceausescu) executat, impreuna cu sotia, dupa o parodie de proces.
Afacerea cu Teroristul Omar Hayssam n-a costat aproape nimic. Nici macar viata lui Munaf, primul american eliberat de teroristii fundamentalisti din Irak. Eliberat chiar daca presedintele Bush n-a dat curs cererii sale de a interveni. In rest, doar castiguri, si nu numai ale lui Traian Basescu, ale Serviciilor Secrete sau ale Consiliului Inteleptilor si televiziunii Al-Jazzera, carora li s-a oferit prilejul nesperat de a fi partasi la cea mai spectaculoasa eliberare de ostatici civili din istoria razboiului din Irak. Consiliul, dand rapid curs solicitarii publice a presedintiei din 27 aprilie de a se implica in negocieri si Al-Jazzeera, facand gestul unic, nemaintalnit pana acum in cazul rapirilor din Irak, de a cere rapitorilor sa-i elibereze pe jurnalistii romani.
Au castigat si cei trei jurnalisti, care au devenit vedete ale Romaniei de azi. Daca se constituie in parte civila se vor pricopsi si cu ceva bani.
Au castigat si romanii, care au beneficiat pe gratis de un serial politist palpitant de aproape doua luni, dar mai ales de nesperatul prilej de se deda sportului national numarul unu: scenarita.
Au castigat si ziarele si televiziunile, carora criza le-a asigurat un spor de tiraj si de rating.
Au castigat si analistii (intre care se numara si subsemnatul) prin posibilitatea de a fi seara de seara la televizor.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
